Visul Unui Inger

Back to School ...

2011-10-08T14:40:00.000-07:00

Daca cineva mi-ar cere sa descriu partea de an care a trecut, probabil ca primul cuvant care mi-ar veni in minte ar fi STRESANT. Intr-un fel sunt constienta ca nu e drept sa-l consider asa, din moment ce nu am fost chiar atat de ocupata, pe de alta parte toata munca voluntara, asteptarile, dezamagirile m-au torturat atat psihic cat si fizic.
Acum ca am inceput (in sfarsit) facultatea, pot spune ca sunt relaxata,ceea ce e oarecum ciudat din moment ce , in mod normal as fi coplesita de atata munca cata ni se cere, in schimb pot afirma ca ma simt linistita, multumita, entuziasmata si chiar mi-e drag sa caut materiale, sa invat, sa merg la facultate, in fiecare zi invat lucruri noi, in fiecare zi imi pun intrebari noi, si de fiecare data cand ma pun in pat sa dorm stiu ca asta e ce am vrut mereu sa fac, ba mai mult, stiu ca asta este ceea ce imi e menit sa fac.
Despre Anglia pot spune ca e mai insorita decat se spune, abia in ultimele zile a inceput sa se raceasca, iar la TV se anunta ninsori pana la sfarsitul lunii. Oamenii sunt veseli,sociabili si foarte petrecareti :-).

Ma intorc la citit,dar ne auzim curand,

Cheers
Bianca

Love-chemical addiction.Understanding love

2011-09-29T12:44:00.000-07:00

Din momentul in care devenim fiinte sociale si luam contact cu lumea exterioara incepem sa fim indoctrinati prost.Ni se explica faptul ca am fost conceputi cu un scop,anume acela de a darui si primi iubire.Universul a fost special conceput pentru noi iar singura noastra preocupare trebuie sa fie aceea de a ne gasi "sufletul pereche" (fiecare persoana are doar o singura jumatate si nu poate iubi cu adevarat in viata decat o singura data asa ca trebuie sa actioneze cu foarte mare prudenta ca atunci cand isi intalneste "persoana speciala" sa nu rateze momentul si sa nu-si iroseasca sansa la fericire autocondamnandu-se la o eterna existenta nefericita.(da..suna patetic si chiar e din pacate dar sa nu aveti tupeul sa nu recunoasteti ca intr-o anumita etapa a vietii voastre ati crezut in aberatiile astea pentru ca va faceau existenta mai usoara !!!).De aici se naste tragedia umana: modele sociale fixate prost in ontogeneza.De-a lungul timpului iubirea a fost lasata in seama artistilor(pictorilor,poetilor) care au incercat sa ofere o viziune idilica asupra conceptului,de altfel empirica,bazata mai mult pe simturi.Asa au reusit sa creeze adevarate opere de arta,folosindu-se de idealism caruia i-au dat valente creatoare.

Oamenii au inceput sa foloseasca drept repere aceste opere si sa-si ghideze viata in functie de ele,sa-si adapteze mentalitatea dupa ele,ajungand sa creada in lucruri total inexistente.Iubirea romantica era considerata ceva inexplicabil a carei frumusete era asemanata de multe ori cu un curcubeu ce apare dupa o ploaie rece.Omul nu avea dreptul sa incerce macar sa inteleaga ceva,trebuia doar sa se bucure de frumusetea momentului (care bineinteles ca nu dura o eternitate).Orice incercare a lui de a explica ceva era din start sortita esecului iar omul urma sa fie condamnat la nefericire pentru ca a cutezat sa violeze legile naturale. (a se vedea poezia "Eu nu strivesc corola de minuni a lumii" a lui Lucian Blaga pentru cei care au impresia ca mai sus aberam).Initial tot ce s-a intamplat parea pozitiv,omul ajungea sa fie mai uman pentru ca isi utiliza energia incercand sa faca lucruri care l-ar fi adus cat mai aproape de conceptul de iubire profunda,totala..stadiu care nu putea fi atins de oricine,doar cei "alesi" care reuseau sa se lase in voia simturilor si sa traiasca profund fiecare emotie aveau sanse sa ajunga acolo.Oamenii incercau din rasputeri sa atinga acel deziderat intangibil,ajungeau atat de mult sa creada in respectivele concepte incat isi modelau existenta in functie de ele,incercau sa fie mai buni,mai umani doar pentru a avea o sansa sa fie fericiti.

Pana aici totul bun si frumos..oamenii isi produceau sisteme valorice asemanatoare unei piramide de sticla iar in varf puneau iubirea si cum conceptul era construit pe minciuni in fond la cele mai mici turbulente se prabusea si o data cu iubirea intreaga piramida,totul fiind perisabil din cauza faptului ca nu exista o baza solida.Oamenii isi pierdeau sistemele valorice,deveneau dezechilibrati si la primele rupturi de acest gen sinuciderile curgeau in lant.Prima experienta dureroasa de acest gen provoca caderi psihice cu consecinte dezastruoase.
Oamenii ajungeau la despartire (ceea ce era inevitabil uneori) si cum fusesera "pacaliti" ca nu au decat o singura sansa in viata sa fie fericiti nu suportau gandul unei sentinte cosmice atat de crude si nu reuseau sa mai gaseasca un sens in nimic iar atunci durerea fiind insuportabila recurgeau la singura solutie pe care o vedeau in momentul respectiv: sa puna capat si sa moara.Pentru cei "norocosi" care reuseau totusi sa supravietuiasca dezastrului fara a avea tendinte suicidare urma o surpriza destul de mare: cu trecerea timpului constatau ca se pot indragosti din nou de o alta persoana (total diferita de prima) si ca pot iubi la intensitate maxima ca si prima data cu toate ca se schimbau putin actorii si scena.Abia in momentul in care ajungeau sa-si piarda capul (la figurat) realizau ceva esential : totul fusese o minciuna,nu existau "suflete pereche" nu existau "iubiri eterne" existau doar oameni potriviti la locul potrivit sau la fel de bine oameni nepotriviti la locul nepotrivit.Asa constientizau ca nu exista persoane predestinate sa fie impreuna,exista doar alegeri bune sau proaste facute la un moment dat.Ajungeau sa iubeasca profund si nu doar o data de foarte multe ori si de fiecare data reuseau sa atinga stadiul initial deci totul fusese doar o perspectiva gresita si fusesera atata vreme ancorati intr-o minciuna.Reuseau sa fie fericiti pentru a o suta oara cu persoane total diferite iar atunci au inceput sa-si puna si mai multe intrebari: oare ce declanseaza iubirea ? Cand se sfarseste ? De ce ne comportam irational si de ce iubirea are efecte la nivel fizic? De ce atunci cand suferim si cand suntem raniti totul se revarsa asupra fizicului si experimentam emotii negative,stari fiziologice ciudate..ce legatura sa fie intre psihic si fiziologic?Care e puntea de legatura intre ele,exista vreuna ?Atunci mitul iubirii se spulbera,oamenii evoluau si invatau ca sunt indreptatiti sa inteleaga ce se intampla cu ei,dulcea utopie a luat sfarsit.Desi majoritatea nu vor inca sa accepte ideea omul nu e altceva decat un animal evoluat.Sunt realitati care nu pot fi negate..pana si structura lui anatomica confirma aspectul : omul are

reminiscente ale cozii (coccis-ul),coaste flotante cu toate ca a trecut la ortostatism.Astea de unde provin ?! Pentru cei care vor sa inteleaga cat mai multe legate de asta le recomand sa citeasca "Originea speciilor" a lui Darwin si vor realiza ca multe chestii au explicatie rationala si se leaga intre ele dar asta e un aspect in care nu vreau sa intru acum,scopul articolului fiind altul.Vaticanul a acceptat teoria evolutionista pentru ca au realizat in final ca pot infuria oamenii de stiinta foarte tare iar daca acestia si-ar propune pentru o secunda le-ar darama intreaga ideologie si nu asta e scopul.Au realizat ca si-ar pierde puterea asa ca au ajuns la o solutie de "compromis" si au preferat ca pentru prima data sa imbratiseze adevarul stiintific si sa accepte ca nu am fost conceputi de nimeni in mod particular ci ca am evoluat din alte specii.Aici extrag cateva fraze din articolul publicat de cotidianul : "Astfel, Vaticanul nu sprijină interpretarea literală a genezei, spunând că aceasta nu este decât o alegorie a modului în care Dumnezeu a creat lumea. În acest sens, Biserica Catolică propovăduieşte o evoluţie teistă, spunând că nu există nici un motiv pentru care Dumnezeu nu s-ar fi putut folosi de un proces evolutiv pentru plăsmuirea speciei umane".Articol ce poate fi gasit la : http://old.cotidianul.ro/vaticanul_imbratiseaza_evolutionismul-58419.html .

Ca am reusit un pic sa lamuresc aspectul asta,trec mai departe.Sa o luam cu inceputul : din punct de vedere anatomic sistemul nervos central e format din maduva spinarii si encefal.Encefalul e alcatuit din trunchi cerebral,cerebel,diencefal si emisferele cerebrale.Diencefalul la randu-i fiind alcatuit din : talamus,hipotalamus,metatalamus,subtalamus si epitalamus.Partea care ne intereseaza insa este hipotalamusul care printre altele regleaza si comportamentul afectiv-emotional si sexual.Ce se intampla in hipotalamus?Comparat de multe ori cu o fabrica in hipotalamus se ansambleaza substante chimice care se potrivesc starilor emotionale experimentate de om.Substantele chimice ansamblate aici se numesc peptide si sunt lanturi de aminoacizi.Proteinele sunt construite din aminoacizi combinati cu azot.Proteinele sunt moleculele cele mai numeroase din structura organismelor vii,orice proces care se desfasoara intr-o structura vie depinzand foarte tare de aceasta clasa de molecule.Desi in natura exista in jur de 300 de aminoacizi,doar 20 de aminoacizi sunt intalniti frecvent in structurile proteice ale mamiferelor.Aminoacizii contin o grupare carboxil,o grupare amino primara si o catena laterala distincta atasata carbonului alfa.(glicina,alanina,valina,leucina,izoleucina,fenilalanina,triptofan,metionina,

prolina,serina,treonina,tirozina,aspargina,glutamina,cisteina,acid aspartic,acid glutamic,histidina,lizina,arginina).Mergem mai departe..in hipotalamus peptidele sunt luate si ansamblate in neuropeptide si neurohormoni care se potrivesc starilor emotionale pe care le experimentam,existand substante chimice pentru fiecare emotie : fericire,tristete,victimizare.In momentul in care experimentam o anumita stare emotionala,hipotalamusul ansambleaza peptida care se potriveste cu starea respectiva iar in fluxul sangvin sunt eliberate peptide care ajung sa se fixeze pe receptorii celulelor,fiecare celula avand asemenea receptori.Fiecare substanta e alcatuita din molecule iar fiecare molecula are receptori ,molecula fiind alcatuita din atomi de hidrogen,nitrogen,carbon.Acest lucru a fost descoperit de Dr.Candace Pert care le-a denumit "molecules of emotion".Dr. Pert este de asemenea persoana care a descoperit existenta receptorului opiat la nivel cerebral prin folosirea unui antagonist al morfinei : naloxone.

Sa recapitulez intr-un fel mai usor de digerat.Ideea e simpla : in momentul in care simtim o anumita emotie in creier,mai exact in hipotalamus peptidele sunt ansamblate in neuropeptide sau neurohormoni.Sunt apoi eliberati in fluxul sangvin si ajung sa se fixeze pe receptorii fiecarei celule modificandu-i uneori pana si structura.(de aici vin modificarile fiziologice care survin in urma unei stari emotionale negative de exemplu).Totul se leaga,emotiile ajung sa influenteze efectiv structura biochimica a moleculelor.

Ce am spus eu mai sus e explicat foarte bine intr-un clip extras din documentarul "What the Bleep Do We Know ?!".In clip apar Dr Joe Dispenza care a studiat biochimie la Universitatea Rutgers,are mai multe titluri stiintifice in domeniul neurostiintelor,biologie celulara,medicina chiropractica.In clip apare si Dr.Candace Pert (doctorat in farmacologie -Johns Hopkins University School of Medicine ) ,fiind persoana care a descoperit receptorul opiat.

http://www.youtube.com/watch?v=6BkI8LD24y0

Neuronii nu sunt interconectati fizic..legatura dintre ei realizandu-se prin intermediul sinapselor si astfel se formeaza o larga retea neuronala.In reteaua neuronala sunt integrate toate gandurile si amintirile (amintirile sunt fragmente de informatie).Prin intermediul amintirilor si gandurilor reusim sa construim concepte.(de exemplu conceptul de iubire -construit prin memorie asociativa din idei,ganduri,sentimente).Neuronii au capacitate de selectie si in functie de anumite pattern-uri (tipare) pe care le putem intalni la o persoana anume si care corespund informatiilor pe care noi le avem despre iubire,ne dicteaza ca putem sa ne indragostim de persoana respectiva si imediat asociaza emotiile aferente conceptului de iubire.Informatiile care provin din mediul extern (de la persoana de care ne indragostim) sunt procesate la nivel intern si o data ce anumite pattern-uri se potrivesc creierul reinterpreteaza informatiile,le integreaza si persoana respectiva deja e asociata cu o anumita stare emotionala.Din momentul in care experimentam starea emotionala respectiva,hipotalamusul incepe sa ansambleze peptidele in neurohormoni si neuropeptide corespunzatore starii respective.Sunt eliberati in fluxul sangvin si ajung sa declanseze cascade biochimice prin atasarea lor de diversi receptori.

Neurohormonul responsabil pentru iubire si pentru adictia chimica ce apare o data cu iubirea este OXITOCINA.

IUBIREA -ADICTIE CHIMICA DE OXITOCINA

Primele experimente stiintifice realizate in sensul asta au fost efectuate pe "prairie voles",la noi cunoscuti sub denumirea de "soareci de camp".Acesta specie face parte din micul procentaj (3%) al mamiferelor care pot forma relatii monogame.Imperecherea se realizeaza pe parcursul a 24 h iar dupa ce s-au imperecheat raman impreuna pentru tot restul vietii,evitand sa se imperecheze cu alti soareci de camp.Masculul devine agresiv si isi pazeste femela foarte atent,protejand-o.Un alt aspect observat de oamenii de stiinta a fost faptul ca alta specie inrudita "montane voles" nu pot dezvolta relatii de lunga durata.Doar cateva gene diferite cauzeaza diferentele comportamentale atat de mari pentru ca in proportie de 99 % genomul celor 2 specii e identic.

Cum povestea era intriganta s-a mers si mai departe si s-a studiat ce se intampla cand soarecii de camp fac sex.In momentul in care soarecii de camp fac sex se elibereaza 2 hormoni : oxitocina si vasopresina.In momentul in care cei 2 hormoni erau blocati imperecherea dintre soarecii de camp devenea o simpla aventura fara consecinte ulterioare fara ca ei sa mai dezvolte relatii de lunga durata.Asta sugereaza clar ca fidelitatea e genetica din pacate.Oamenii cu concentratii reduse de oxitocina si vasopresina la nivel cerebral nu pot dezvolta relatii de lunga durata,fidelitatea avand substrat hormonal.Mergem mai departe..Un alt aspect interesant a fost observat in momentul in care soarecilor de camp li se facea o injectie cu hormonii respectivi dar nu erau lasati sa se imperecheze,ei isi preferau in continuare partenerul ales.Altfel spus,cercetarorii puteau face soarecii de camp sa se indragosteasca doar cu o simpla injectie.Insa cand aceeasi injectie a fost facuta celeilalte specii (montane voles) nu s-a produs absolut nicio modificare.S-a descoperit ca soarecii de camp (prairie voles) au receptori pentru oxitocina si vasopresina in regiuni cerebrale asociate cu recompensa si reintarire,cealalta specie (montane voles) neavand respectivii receptori.

Larry Young,cercetator al atasamentului social la Universitatea Emory din Atlanta,Georgia explica faptul ca exista un sistem de recompense la nivel cerebral care determina soarecii de camp,oamenii si alte specii sa faca ce trebuie sa faca.Fara acest sistem,ar uita sa manance sa bea sau sa faca sex acest lucru avand rezultate dezastruoase iar animalele si oamenii continua sa faca anumite lucruri pentru ca acele lucruri ii fac sa se simta bine.Se simt bine datorita faptului ca atunci cand fac anumite lucruri se elibereaza dopamina la nivel cerebral.In momentul in care femelele se imperecheaza (ma refer la soarecii de camp) se constata o crestere cu 50 % a nivelului dopaminei in centrul de recompense al creierului.In mod similar cand un mascul sobolan face sex se simte foarte bine datorita cresterii dopaminei motiv pentru care isi doreste sa faca cat mai mult sex bazandu-se pe experienta anterioara.Dar spre deosebire de soarecii de camp,sobolanii niciodata nu invata sa asocieze sexul cu o anumita femela,sobolanii nefiind monogami.Aici sunt implicati cei 2 hormoni:

oxitocina si vasopresina.(sunt implicati in parti ale creierului care ajuta la alegerea caracteristicilor de baza pentru identificarea indivizilor).Daca gena pentru oxitocina e scoasa afara de la un soarece inainte de nastere,soarecele respectiv va deveni amnezic din punct de vedere social si nu isi va putea aminti alti soareci cu care intra in contact.Acelasi lucru se intampla si daca gena pentru vasopresina e inactivata.

Sexul la oameni si la soarecii de camp stimuleaza eliberarea celor 2 hormoni : vasopresina si oxitocina.Un alt lucru important e ca persoanele (mamiferele) monogame au cantitati mai mari din acesti 2 hormoni la nivel cerebral.

Un alt experiment s-a desfasurat in 2000.Andreas Bartels si Semir Zeki de la Universitatea College din Londra au localizat ariile cerebrale activate de iubirea romantica.Au luat studenti care sustineau ca sunt indragostiti profund,le-au facut scanari computerizate (CT) si au localizat tiparele activitatii lor cerebrale.Rezultatele i-au surprins: pentru inceput au observat ca doar o mica arie a creierului e activata in iubirea romantica comparativ cu aria implicata de exemplu intr-o simpla prietenie.O a doua surpriza a fost faptul ca ariile cerebrale activate de iubirea romantica sunt diferite de ariile activate de alte stari emotionale cum ar fi frica si furia.Partile creierului activate de iubire sunt cele responsabile pentru starile de bine si cele care genereaza euforia indusa de unele droguri cum ar fi cocaina.Creierele oamenilor care iubesc profund nu arata ca niste creiere ale unor indivizi care experimenteaza sentimente profunde ci mai degraba arata ca niste creiere ale unor dependenti de cocaina.Iubirea foloseste mecanismele neuronale care sunt activate de-a lungul unei dependente.Suntem literalmente dependenti de iubire.Asta incearca sa spuna printre altele si documentarul "What the Bleep Do We Know?!" iar ca soundtrack e aleasa sugestiv o melodie a lui Robert Palmer - Addicted to Love.Cu cati mai multi receptori pentru vasopresina si oxitocina "in the brain reward system" cu atat suntem mai dependenti biochimic de aceste substante chimice,devenim afectivi si avem comportamente sociale exagerate.Asta face diferenta intre oameni si intre soarecii de camp..distributia receptorilor pentru oxitocina si vasopresina.Cu cat e mai mare cantitatea de oxitocina si vasopresina cu atat indivizii pot dezvolta mai bine relatii monogame.Dar atunci cand iti alegi un partener n-ai de unde sa stii ce receptori are la nivel cerebral si uneori ne gandim ca ar fi absurd sa ne ducem partenerii si sa-i testam genetic,biochimic,psihologic.Pe de alta parte nu putem avea certitudinea ca respectivii parteneri pot dezvolta relatii de tip monogam.Unii oameni se comporta datorita structurii lor genetice si biochimice exact ca si sobolanii adica incearca sa-si atinga nivelul de dopamina necesar dar nu se implica sentimental si nici nu deosebesc partenerii.Cu alte cuvinte daca ai "nesansa" sa dai peste un astfel de individ poti face orice (sa-i faci declaratii de dragoste,sa-i trimiti flori,sa-i cumperi tot universul,sa faci cu persoana respectiva orice tip de activitate) tot se va folosi de tine iar atunci cand isi atinge nivelul de dopamina va cauta alt partener care-i va satisface pentru o perioada nevoile biochimice si tot asa.Pentru ca n-are nicio importanta,nu te poate identifica corect,nu conteaza ca esti tu sau altcineva,conteaza doar reactia la nivel biochimic pe care i-ai produs-o.Creierul persoanelor respective e conceput in asa maniera incat nu pot indentifica indivizii ca entitati separate ci doar ca mijloace pe care le folosesc pentru a-si satisface nevoi biochimice.

Oamenii de stiinta au reusit sa mareasca numarul receptorilor la soarecii de camp si astfel i-au transformat in specii mult mai afective capabile sa se ataseze si mai mult de partenerii alesi.

Helen Fisher de la Rutgers University sugereaza faptul ca iubirea are 3 nuante diferite : dorinta (lust),iubire romantica (romantic love) si atasamentul pe termen lung (long-term attachment).Toate vin ca fenomene separate cu sistem emotional si motivational propriu si cu substantele chimice aferente.

Faza 1 (lust) implica dorinta sexuala (atractie sexuala).Jim Pfaus,psiholog la Universitatea Concordia din Montreal sugereaza faptul ca senzatia lasata in urma unui act sexual in care e implicata dorinta sexuala e similara cu senzatia indusa de consumarea substantelor opiate.Un mix de schimbari biochimice se produce incluzand cresterea nivelului serotoninei,oxitocinei,vasopresinei si a altor substante opioide endogene (echivalenti naturali ai heroinei).Din punct de vedere biochimic endorfina,morfina si heroina au aproape aceeasi structura.

Faza 2 (romantic love) implica iubirea romantica.Acest tip de dorinta le permite oamenilor sa ramana timp indelungat langa partenerul ales.Aceasta stare e caracterizata de sentimente de bucurie si ganduri obsesive,intruzive legate de obiectul fata de care individul manifesta afectiune.Unii cercetatori sugereaza faptul ca aceasta stare mentala ar avea caracteristici biochimice comune cu fazele maniacale sau de depresie maniacala.Dr. Fisher sugereaza insa ca iubirea romantica poate fi inhibata oarecum doar in stadii initiale prin marirea cantitatii de serotonina prin utilizarea benzodiazepinelor si a antidepresivelor dar asta se poate face doar in stadiile initiale.O data ce dragostea incepe sa evolueze in ceva serios e mult mai puternica decat orice altceva,mai puternica chiar decat foamea iar o mica cantitate de serotonina ar fi total inutila in acest caz.

Faza 3 (long-term attachment) implica sentimente de calm,securitate,confort social,uniune emotionala.Pentru ca sunt independente cele 3 sisteme pot functiona simultan.Poti simti atasament pe termen lung pentru o anumita persoana in timp ce simti iubire la nivel romantic pentru alta persoana si in timp ce poti simti dorinta sexuala intr-un anumit punct pentru o a treia persoana complet diferita.E posibil sa iubesti mai multe persoane in acelasi timp?Bineinteles ca e posibil,stiinta explica asta doar ca difera tipul de sentimente pe care le simti pentru fiecare persoana in parte deci nu-i mai condamnati pe cei care sustin ca s-au indragostit de 2 persoane in acelasi timp dar ca le iubesc pe ambele.Se poate.Asa cum spune Dr. Fisher nu am fost conceputi sa fim fericiti,am fost conceputi doar sa ne reproducem.Pentru ca iubirea e atat de complexa si implica atatea mecanisme la nivel neuronal si biochimic as sfatui pe toata lumea sa aiba grija mare in ceea ce priveste gesturile pe care le fac.Uneori joaca de-a iubirea poate deveni periculoasa datorita substratului biochimic.Cum spuneau vechii filosofi "cu iubirea nu-i de joaca".

Iubirea deci e o stare chimica cu origini in genetica si care implica si influente sociale exercitate de mediul in care traieste persoana.Daca vrei sa te asiguri ca partenerul te iubeste,du-l la o scanare computerizata,fa-i teste genetice si psihologice si descopera..altfel nu vei stii niciodata.

Dr.Fisher mai e de parere ca daca administrezi cuiva serotonina il poti ajuta sa treaca mai usor peste o relatie proasta.De asemenea creierul poate fi pacalit oarecum daca desfasori cu o anumita persoana diverse activitati care duc la cresterea nivelului dopaminei acest lucru ajutandu-te sa te atasezi cat mai mult de persoana respectiva.Nu iubim uneori o persoana anume..iubim anticiparea emotiilor si senzatiilor biochimice pe care ni le produce o persoana.Mai jos atasez un alt clip interesant din filmul "What the Bleep do We Know".Ca si o concluzie iubirea e o adictie puternica de substante biochimice.Soarecii erau antrenati sa apese un dispozitiv care elibera aceste substante biochimice si erau asa dependenti de ele incat ajungeau sa-si ignore nevoile fiziologice (sa nu manance,sa nu doarma) apasand butonul in permanenta.Dragostea e cel mai puternic drog echivalent cu substantele opioide.Nu-i condamnati pe cei care nu reusesc sa se desprinda de anumite persoane,uneori adictia e prea puternica. ("Your lights are on, but you're not home
Your mind is not your own/Your heart sweats, your body shakes/Another kiss is what it takes/You can't sleep, you can't eat/There's no doubt, you're in deep ..(...) It's closer to the truth to say you can't get enough/You know you're gonna have to face it, you're addicted to love")

http://www.youtube.com/watch?v=Rt6s-rGXi9w&feature=related

O alta substanta chimica eliberata in momentul in care ne indragostim e feniletilamina.Substanta are efecte asemanatoare amfetaminelor si se gaseste in mici cantitati si in ciocolata.E substanta responsabila pentru cresterea frecventei cardiace,transpiratul mainilor si alte efecte fiziologice pe care le resimtim atunci cand ne indragostim.

Confluzia finala : iubirea e o adictie puternica de substante chimice.

Autor articol : RR

Filosofia lupului

2011-09-03T11:10:00.000-07:00

Uneori simt nevoia de a urla catre luna precum un lup singuratic, mereu cautand emotii sau intelegere... Numai sa o vad stand acolo -stapana peste lume, mereu frumoasa,dar rece, nepasatoare la suferintele noastre individuale sau globale, mereu un martor pasiv al greselilor noastre, niciodata incercand sa repare, ajute sau sa se implice in vreun fel-ma innebuneste dar si fascineaza in acelasi timp. Cateodata imi pare trista, si-mi imaginez ca este satula sa priveasca istoria repetandu-se cu alte personaje ca intr-o telenovela de prost gust, incapabila sa schimbe programul macar. Alteori cred ca simt nevoia de a umaniza-o , oferindu-i jertfa emotiile mele, cautand , de fapt, o modalitate de a scapa de ele, sperand ca ea sa-mi daruiasca in schimb nepasarea sa.
Uneori simt nevoia de a dansa sub cerul liber, avand ca muzica o chitara, sau simplele valuri ale marii, sa simt atingerea tandra a aerului, sa ma simt privita de stele, sa ma simt libera ca o pasare gata sa-si ia zborul, sa ma invart in cerc iara si iara pana ametesc si cad.

De cele mai multe ori iubesc lumea si vreau sa fac parte din ea, sa zbor, sa rad, sa iubesc, sa ma joc, sa o iau de la capat, dar uneori (doar uneori) ma consider o simpla persoana nebuna care in loc sa vada realitatea sumbra care o inconjoara vede numai lucrurile bune, si atunci ma enervez, iar in acele rare momente simt ca totul e nedrept simt ca lumea este rea, devin impulsiva si rece- precum luna.

Poate ca e adevarat ce se spune ca soarta nu-ti da mai mult decat esti capabil sa duci,sau daca nu cel putin se spala pe maini oferindu-ti posibilitatea de a dobandi modalitati prin care sa-ti poti duce crucea. Intr-o lume plina de false certitudini, e greu sa crezi cu adevarat in ceva, sau e greu sa-ti mentii parerile. Totul se schimba,incet sau repede, totul se transforma, evolueaza, involueaza, nimic nu ramane la fel- nici macar Eu...

Viata ca un meci de fotbal

2011-09-02T00:32:00.000-07:00

Viata e ca un joc de fotbal, mereu te astepti sa fii faultat, totul pentru doar cateva clipe de glorie. Pare ca si cum toti suntem dispusi sa credem in basme , in acel happy ending, cu toate ca ni se demonstreaza iara si iara ca nu exista asa ceva, ca acele clipe de fericire se sfarsesc lasand loc unor alte experiente, altor obstacole pe care le depasim doar pentru a "gusta" din nou fericirea aceea. Viata ne amageste iara si iara, ne ofera cate putin din "fructul interzis" pentru ca noi sa revenim silitori ca niste dependenti, dispusi sa facem orice pentru acea nepretuita fericire.
De curand, un/o mitoman/a a atentat la fericirea mea. Desigur m-am intrebat de ce, ce rau am facut eu ca sa merit asta... Desigur timp de 3 luni am indurat cu calm, incercand sa inteleg ce se ascunde in spatele acestei persoane. Ce il/o motiveaza? Evident era ca incearca sa ma desparta de iubitul meu. M-am intrebat care ar fi motivele, am incercat sa-i ofer ceea ce vroia, prefacandu-ma ca nu mai sunt cu iubitul meu, dar nu a incetat nici asa. Pana la urma am ignorat complet acea persoana, iar ca sa se razbune , sa revina in centrul atentiei a inceput sa-mi streseze iubitul cu telefoane in miez de noapte, hranindu-l cu minciuni noapte de noapte. Si oarecum a functionat, la un moment dat a intervenit indoiala, iar eu la un moment dat satula de atata rautate directionata catre mine, mi-am iesit din fire. Si uite asa a primit ceea ce si-a dorit: clipa sa de fericire...
Ceea ce dovedeste ca oamenii a face absolut orice ca sa fie fericiti, si ceea ce demonstreaza totodata ca fericirea mea este cauzata de lucruri total diferite fata de fericirea altuia.
In momente ca astea ma intreb daca e cazul sa ma schimb, daca e cazul sa devin asa cum lumea mi-a cerut-o de mii si mii de ori.. Stiu ca raspunsul este nu, dar indoiala e acolo, si se stie ca o mica urma de indoiala poate cauza prapastii in timp...

Oamenii si febra examenelor

2011-06-13T05:12:00.000-07:00

Dupa cum stim cu totii (din pacate !!!) vara inseamna si examene.Dupa ce depasesti momentul psihic -moment in care ti se comunica cate tratate si carti de specialitate ai de "invatat" (mai exact de reprodus mecanic..pentru ca-n Romania nu se pune accent pe logica si intelegere ci mai degraba pe capacitatea de memorare si redare exacta a unor informatii,asa incat examenele devin exercitii de memorie in care fiecare isi chinuie neuronii si incearca sa asimileze o cantitate informationala mare in timpul cel mai scurt) -- incerci sa te apuci de invatat.E vara si e cel mai nepotrivit moment,e cald afara iar aerul conditionat deja e depasit de situatie..incerci sa ramai treaz dupa ce consumi cantitati industriale de energizante si cafea..citesti,citesti si iar citesti si parca nu se mai termina niciodata.O iei de la capat,incerci sa faci o sinteza si sa selectezi notiunile fundamentale dar dupa un timp realizezi ca incercarea e sortita esecului pentru ca "toate notiunile sunt fundamentale"..materiale stufoase pline de concepte,definitii si clasificari.E momentul in care te simti pierdut..te uiti trist la materiale si incerci sa o iei iar de la capat; orele trec si se face dimineata si spui pentru moment "stop" si incerci sa gasesti o modalitate buna de a te relaxa.

Personal niciodata nu m-am stresat pentru examenele de sesiune..dar a venit momentul in care e necesar sa ma stresez: examenul de licenta si cum dusesem o lupta acerba toata noaptea cu notiunile lui Golu,cu teoriile lui Holdevici..eram fericit ca am reusit sa supravietuiesc cu neuronii intacti desi ma chinuia foarte tare o durere de cap.Am decis sa ma depresurizez (sa scap de presiunea de la nivel cerebral) si ce metoda mai buna puteam sa gasesc decat sa beau un pahar de tarie.(A nu se intelege gresit,a te depresuriza consumand o cantitate mica de alcool nu are de-a face cu a te imbata sau cu actiuni similare,pur si simplu te folosesti de un artificiu de moment care sa te ajute sa faci fata..personal nu beau decat extrem de rar si doar la ocazii speciale -sarbatori,zile de nastere,etc.-).Am cautat prin toata casa o sticla de tarie si am dat peste o sticla de colectie Jack Daniel's,mi-am pus un pahar (unicul) si am inceput sa beau.Ce nu am realizat eu insa era faptul ca sticla fiind de colectie,whiskey-ul era vechi si in consecinta foarte tare si a reusit sa ma ameteasca.La 5 de dimineata ma prapadeam de ras legat de faptul ca melcul are 3 buze fara sa-mi pese ca-n 2 saptamani am examen ! Am luat o maslina verde sa-mi pun in bautura si m-am trezit consumand intreaga punga de masline.Am inceput sa rad iar isteric de penibilul situatiei in care ma aflam si mi-am spus (nu cu voce tare) : I'm amazing,doar eu pot sa fac tampenii de genul asta.Eram atat de ametit incat am inceput sa-i cant pisicii (am o pisica,un BSH-British ShortHair).Biata pisica se uita speriata la mine (avea o privire speriata cu accente de scarba) si fiind si nervoasa a inceput sa dea din coada.M-am enervat si mai tare si am inceput sa urlu la ea ca exista aer conditionat si ca n-am nevoie de ventilator,moment in care m-a atacat ; mai exact m-a muscat tare de mana dupa care a fugit victorioasa prin casa.Dupa am picat in pat cu laptop-ul in brate..in loc sa fiu suparat sau deranjat de faptul ca fusesem muscat , radeam in continuare si uitandu-ma la pisica care statea in cealalta parte a camerei (parca la adapost de nebunu' care urla la prima ora a diminetii) i-am zis : vroiam sa fiu muscat dar nu de tine si cu alta conotatie ! Pisica se uita si mai ciudat la mine..Dupa incep sa discut cu Bianca pe mess si ii povestesc despre "intamplare" si-mi da ideea sa o transform intr-un articol (ceea ce s-a si intamplat).

Concluzia e ca reactionam ciudat in situatii de stres maxim iar ideea de a consuma chiar si o cantitate mica de alcool pentru a scapa de presiunea de moment uneori se dovedeste a fi neinspirata.

A rade sau a nu rade? - intrebarea zilei

2011-05-27T23:29:00.000-07:00

Am ras ieri ca o libelula cand vede fasole sau mazare sau ce d.. mananca chestiile astea. Daca ma intreaba azi cineva de ce o sa pic drept absolut idioata si complet ametita sau alcoolista deoarece habar nu am ce a fost atat de funny. Adevarul e ca am avut casa plina de fufe si de fufi ( women & men) si la un moment dat am pierdut sirul glumelor. Cert e ca s-a ras mult, s-a vorbit tare, si ca de obicei am vorbit de i-am intrecut pe toti.. Iara mi s-au ciordit chestii ( adica am daruit iara o parte din bijoux-uri), mi-au afumat casa, mi-au pus stapinire pe unul din laptopuri, si pe muzica, pe scaune si chiar pe mingea de aerobic. In mijlocul procesului orga mea a ramas incapacitata, bucataria mea intoarsa cu za ass in sus, vecinii mei cu sechele, eu mult prea vesela ca sa pot dormi linistita. Drept urmare dupa ce marea parte a musafirilor s-au tirat pe alte meleaguri ( nu mai ospitaliere!! ) un grup de strans de 4 am ramas ca sa jucam rummy. Desigur nu am dus jocul pana la capat deoarece sahul meu superb adus din Africa din nu stiu ce material smecheros, a fost luat in vizor... Asa ca am inceput sa jucam sah, la 1 noaptea, dupa vin, dupa ce m-am trezit la 6, dupa ce nu dormisem decat 2 ore deoarece am fost bantuita de gandul ca va intra cineva in casa asa ca nu am putut dormi. Where`s my Hercules?? Ahh da eram atat de euforica din cauza ca am facut rost de 2 dintre cele 3 jocuri pe care le-am jucat vreodata: Hercules si Sims 1 :X.( daca are careva sfaturi despre cum sa trec de centaur do tell pls :D)
Si uite asa a mai trecut o zi din viata mea, intrebarea mea e ca daca a fost atat de pierduta precum am impresia azi, am ras, m-am distrat, insa ce am invatat ieri?? nimic, in afara de putina legislatie rutiera :|. Obisnuiam sa consider ca atunci cand trece o zi fara sa invat nimic, acea zi e pierduta. E ea oare cu adevarat pierduta atunci cand te simti bine?? Habar nu am, tot ce stiu e ca atunci cand incepi ziua prin a face un compliment cuiva care are nevoie, pana la sfarsitul zilei acel compliment ti se va intoarca chiar daca sub o alta forma. Si tocmai ce v-am daruit secretul fericirii :))(cu placere!!).

Pana una alta ma intorc la citit si cu riscul de a ma repeta afirm: Katie Macalister rullzzzz!! Mai rad un pic apoi ma intorc la treaba. Cu drag pe de planeta cartilor amuzante despre femei incapatanate si zapacite va saluta o si mai zapacita Bianca.
Kiss-Kiss

Draga mister jurnal,

2011-05-25T01:21:00.000-07:00

M-am gandit si razgandit, si am ajuns la concluzia ca jurnalul meu e un el, minunat, care nu comenteaza aiurea, care imi asculta toate filozofarile de cacao ( intelegeti metafora si nu am nimic cu cacao-a nu fac discriminari), un el care daca ar putea mi-ar pune un boboc de trandafir in paharul de vin, care m-ar alinta, mangaia, si mi-ar face masaje ( >:) ), care mi-ar suporta crizele de isterie, chiar si in rarele cazuri in care nu am dreptate, care mi-ar zambi strengar si care mi-ar oferi acea libertate de care am atata nevoie. Za best friend ever!!!! Ah si as mai putea adauga la lista de calitati faptul ca-mi intelege glumele idioate, sau cel putin se comporta ca si cum le intelege :)). Revenind: draga mister jurnal minunat scump si drag, voiam sa-ti povestesc cat de super-ultra fericita ma simt acuma mi-am recuperat orga, si am cantat juma` de zi in disperata incercare de a mai recupera, de asemenea ieri m-am simtit aproape de natura. Din cauza ca am dormit la bunici acasa, aseara am lucrat pamantul asa cum se proceda odinioara, si vreau sa spun ca ma simt satisfacuta si multumita datorita chestiei asteia. Mi-a mai venit o idee de terapie: joaca in tarana, sau gradinaritul ar trebui sa ne ajute sa ne calmam. Si daca ma gandesc bine taranii se sinucid rar sau deloc, deci banuiesc ca functioneaza bine :))- mai ales daca avem in vedere ca sunt clasa cea mai oropsita. Nu ma intrebati de unde scot cuvintele astea, dar am inceput sa ma exprim in foarte multe cuvinte pe care nu le-am mai folosit de vreo 8 ani cel putin.
Am o mica nedumerire, daca iti mai amintesti cand iti povesteam ca mereu mai gasesc o problema medicala pe care trebuie sa o rezolv? Acuma suspectez ca am o alergie ciudata si pe langa asta mi-a aparut un fel de nodul pe gat, pe care probabil ar trebui sa-l verific la doctor , desi recunosc ca mi-e teama, pentru ca de cand eram mica am avut impresia ca o sa mor din cauza vreunui tip de cancer/ tumoare. Sunt cam paranoica ce pot spune, dar avand in vedere istoria mea medicala, nimic nu m-ar putea surprinde- de fapt, ma insel, sa fiu sanatoasa tun ar reusi sa o faca( sa ma surprinda adica). Iara vorbesc mult si prost :)). Tine-mi pumnii sa nu mor din cauza unei galme (sau ce o fi) la gat. Vreau sa apuc macar 40 de ani sa ma vad acolo femeie independenta cu o cariera de succes, si dupa pot merge sa fac cunostinta cu Big Buddy (alias Doamne-Doamne, Allah etc).

Noh ghine ,eu ti las, mereu a ta paranoica si zapacita Bianca .
PS: Kiss-Kiss (mi-am amintit de expresia asta pe care o foloseam inainte si pe care cred ca o luasem dintr-o carte, asa ca nu m-am putut abtine sa o folosesc)

Terapie cu vin si cioco

2011-05-17T11:27:00.000-07:00

Cei care ma cunosc foarte bine, stiu ca de-a lungul timpului am avut parte de cativa "pacienti", care sufereau de diferite probleme. Acei pacienti sunt de fapt prieteni, care veneau la mine ca ultima solutie pentru rezolvarea problemelor lor. Asta din cauza ca atunci cand dau un sfat incerc sa introduc in ecuatie si faptul ca oamenii sunt complet diferiti ca gandire si stil de viata, dar si faptul ca oamenii au tendita de omite anumite lucruri in special atunci cand sunt suparati.
Mai nou am dezvoltat cu ajutorul unui prieten, sa-i spunem Anonim, care a avut nevoie chiar azi de o sedinta de terapie (mentionez ca e pro-bono , pentru ca vreau sa castig puncte in plus la Kharma, in speranta ca nu o sa ma mai lovesc chiar de tot ce e imobil :)) ). Ideea mea geniala a fost, tratamentul cu vin si cioco. Vinul, rosu desigur, a ajutat pentru a dezlega limba, iar cioco, pentru ca ajuta la stimularea placerii, ceea ce inseamna ca creierul (nu creierul in sine, dar o glanda)(sa ma corecteze Raul daca gresesc) elibereaza cantitati (fie ele si foarte mici) de serotonina, care v-a ajuta 'pacientul' sa-si potoleasca nervii suficient incat sa piarda aceea subiectivitate rautacioasa pe care o are atunci cand este agitat. Si cum am dovedit in nenumarate cazuri sunt un mic geniu, Anonim a realizat pe cont propriu ( doar indrumat de mine) ce are de facut, si-a capatat fericirea, si s-a si stricat de ras. Am ales sa inchei 'sedinta' cu o plimbare ca intre prieteni, care sa-l ajute sa se relaxeze ceva mai mult.
Pornind de la aceasta incalcita poveste ( nu va puteam relata exact discutia deoarece as fi tradat increderea ce mi-a fost acordata), voiam sa reamintesc oamenilor in general, cat de important e sa ne amintim mereu ca toate raspunsurile legate de viata noastra personala, relationate cu deciziile pe care suntem nevoiti sa le luam, se afla chiar la noi. Uneori pentru a le vedea , trebuie doar sa incercam sa simtim mai putin, sa pasim in afara mintii noastre, si sa cautam acea raza de obiectivitate de care depindem deseori atunci cand dorim sa luam o decizie buna. Si sa recunoastem cati dintre noi vor sa decida prost?! Aproape nimeni. Mai este inca o problema importanta, multi dintre noi nu sunt capabili sa aleaga, sa decida, multi dintre noi suntem impinsi sau trasi de catre altii care decid atat de mult incat fura liberul arbitru al celor din jur. Si trist e ca uneori nici nu realizeaza ca isi bazeaza intreaga viata pe ceea ce altii considera corect. Eu una nu suport ideea de a fi controlata sau condusa prin viata de catre altcineva, dimpotriva de multe ori prefer sa risc sa iau decizii gresite decat sa cer un simplu sfat, iar atunci cand cer sfaturi recunosc ca nu le pun in practica decat daca coincid cu ceea ce aveam in minte, sau decat daca sunt absolut convinsa ca e corect ceea ce mi se spune. Poate ca problema mea consta in faptul ca sunt obisnuita sa am dreptate, si a ajuns sa-mi placa atat de mult aceasta stare incat am devenit aroganta, motiv pentru care desi ascult cu placere sfaturile care mi se acorda, nu tin intotdeauna cont de ele. Asta sau chiar am mereu dreptate :))...

In concluzie, sfatul meu (pe care puteti sa-l ignorati daca nu va convine) este sa ascultati in primul rand de rationamentul vostru, si apoi de prieteni, in special in cazurile in care nu ati fost complet sinceri despre situatia in care sunteti prins. Nu uitati ca e usor sa spui " fa aia" sau " nu fa aia" cand nu este fericirea proprie in joc, asa ca daca dati un sfat fiti siguri ca specificati ca va bazati intregul raspuns pe cele relatate, ca poate ca nu detineti toate datele problemei.

Si pentru ca azi am facut o fapta buna, desi cineva a fost rau cu mine ieri, consider ca merit inca o jumatate de pahar de vin rosu, precum si o portie dubla de House MD care sa ma bine dispuna. Pana una alta, eu cea convinsa ca le voi invinge pe toate, va pup si va imbratisez cu drag.

Despre motivatie

2011-05-11T14:41:00.000-07:00

"Sedit qui timut ne non succederet."-Horatiu
( Cel care s-a temut de succes a stat degeaba)

Mereu m-am intrebat oare care este catalizatorul nostru? Care e combustibilul? Ce ne face sa functionam intr-o societate in care sperantele apartin mai mult de realmul viselor decat de realitatea posibila( nici macar probabila). Ce ne motiveaza?

Cred ca daca am da un raspuns concret la aceste intrebari, am rezolva o mare parte din problemele lumii, desigur ca cel mai probabil am crea alte noi situatii dificile. Ca de obicei, eu ma voi supune propriei mele analize, asa ca voi incepe. Pe mine ma motiveaza foarte mult planurile. Daca am un plan bine pus la punct , cat mai detaliat, ma ajuta sa-mi vad viitorul si sa ma autoanalizez in functie de situatia respectiva. Daca din acea analiza par multumita, impacata, fericita, si-mi creeaza posibilitatea de a-mi atinge fericirea si pe alte planuri, atunci avem o Bianca ambitioasa instantaneu. Dar planurile si abilitatea mea de a vizualiza viitorul pe care-l preconizez in functie de cateva alegeri, nu-s neaparat tot una cu realitatea, si nu pot fi aplicate in toate cazurile.
Ce ma motiveaza pe mine sa merg mai departe atunci cand sunt trista?Aici raspunsul depinde in mod cert de sursa supararilor mele. Daca sunt deprimata din cauza ca ma simt singura si neinteleasa, un prieten care ma intelege, sau doar ma cunoaste suficient de bine ca sa stie ca nu-s in apele mele este o motivatie mai mult decat suficienta. In schimb daca e o problema legata de iubire, mi-e suficient

sa-mi spun ca sunt sute de milioane de baieti, si ca intotdeauna voi putea gasi ceva mai bun, asta functioneaza doar din cauza ca o cred. Daca sunt nemultumita de mine insami, atunci simplul fapt ca sunt asa impotriva vointei mele, ma determina sa-mi controlez atat cat pot de mult actiunile, astfel incat sa pot face loc schimbarii pe care mi-o doresc- mantra mea este ca "sunt cine aleg sa fiu".

Dar mai exista un catalizator, si inca unul puternic unul care ne motiveaza de multe ori in mod gresit ca si cum devine o adevarata entitate care ne sopteste sa reactionam impotriva bunei noastre ratiuni. Acel factor este frica. Oameni care se ucid, sau care ucid pe altii, oameni care fura, oameni care mint, oameni care nu-si parasesc casele, oameni care dupa 25 de ani de chin nu se despart, oameni pe care ii intalnim deseori pe strada ,fara sa-i vedem cu adevarat ca sunt acolo, fara sa le oferim intelegerea si sfatul de care au atata nevoie. In schimb insasi teama care e un atat de puternic adversar si care se intoarce aproape mereu impotriva noastra poate fi un factor motivant benefic : frica ce te impiedica sa-ti investesti toti banii intr-un bilet la loto, frica ce te face sa-ti termini pe ultima suta de metri proiectul la munca , frica de viciu care ii impiedica pe oameni (unii) sa se drogheze/imbete, frica de a face inchisoare care ii impiedica pe(unii) oameni sa fure si sa omoare, sau frica de a fi omorat care te face sa o iei pe aleea luminata.
In final mereu ajung la aceeasi concluzie totul este relativ, ma intreb daca Einstein si-a dat seama cat de mare dreptate avea cand a enuntat prima data teoria relativitatii, care desi e un principiu fizic, aparent isi are aplicatie in vietile noastre de zi cu zi. Toti factorii care ne motiveaza, care ne sculpteaza, sunt dependenti de alti factori, care depind de altii, ca sa ajungem la concluzia ca ceea ce azi mi se intampla mie e cauzat de stranutul unui american. Daca pare lipsit de logica, va dau drept exemplu teoria care spune ca bataia aripilor unui fluture in trecut poate cauza un urgan in viitor. Adica totul se aduna, nimic nu e risipit. Si nu pot sa ma abtin din a ma intreba, oare e cazul sa ne invinuim stramosi ca au descoperit ca petrolul e un bun combustibil, iar in urma acestui fapt noi azi avem razboaie? Sa o invinum pe Marie Curie care in incercarea disperata de a crea o noua sursa de energie a descoperit aproape accidental bomba atomica? Sa-l invinuim pe primul homonoid care a descoperit focul? Probabil ca ar fi mai usor daca am face asta, dar cert e ca faptele din trecut , chiar si faptele altora au repercusiunile pe care le au azi, deoarece noi permitem acest lucru. Un cerc poate fi mereu frant, sau putem mereu sa desenam altul daca alegem sa o facem si daca suntem suficienti de multi ca sa o facem. Care va fi alegerea noastra?? Ne vom teme de succes, sau vom actiona? Eu una actionez in felul meu de mult, nu va schimba lumea, dar sper eu ca va afecta in bine universurile catorva indivizi.

Cu mare drag, tot eu, a voastra scumpa si draga, Bianca

Eu recomand (seriale)

2011-05-08T01:30:00.003-07:00

M-am gandit sa va sugerez cateva seriale tv(pe care le-am urmarit pe internet evident, celor care aveti suficient timp pentru a le urmari.
Incep prin a recomanda The mentalist, un serial in care Jane, un fost escroc, care profita de abilitatile sale de a hipnotiza oamenii, a interpreta caractere, a umple goluri ca sa-i "fraiereasca" pe oameni, de fapt ca fin cunoscator al tipologiilor umane, el pur si simplu specula. Acest escorc ajunge sa colaboreze cu C.B.I. ( un fel de FBI al Carliforniei), in incercarea de a-l prinde pe Red John - criminalul care i-a ucis familia. Serialul contine foarte multe date despre psihologia umana, are o tenta usor comica, si este interesant de privit.
De asemeni recomand Cougar Town - un serial amuzant, care surprinde viata unei mame in varsta de 40 de ani, dupa divort, cand incearca sa-si traiasca viata de adolescenta pe care nu apucase sa o faca. Astfel spre oroarea prietenei ei incepe sa umble cu barbati mult mai tineri , sa petreaca si sa se imbete pana uita de ea.
Mai recomand in special iubitorilor de SF serialul Fringe in care Olivia Dunham, se uneste cu Peter Bishop si tatal scos de la nebuni al acestuia, Walter Bishop, in disperata incercare de a-si trata colegul si iubitul, care a fost infectat cu un virus complet necunoscut. Conspiratii in floare, oameni rai deveniti buni, intentii bune care sfarsesc prin a face rau, serialul este orice in afara de plictisitor.
Un alt serial pe care l-am privit cu placere este White Collar in care Neil Caffrey un escroc, hot, ajuns intr-un final dupa gratii, caruia i se ofera posibilitatea de a ramane intr-un fel de arest la domiciliu, cu conditia sa acorde informatii cu privire la un falsificator de arte renumit: Olandezul. Pana la urma arestul la domiciliu se transforma intr-o colaborare. Pentru femei : Neil is HOT!!! :D.

ec

2011-05-08T01:30:00.001-07:00

Draga jurnalule

2011-05-06T11:18:00.000-07:00

Din nou am trecut print-o perioada agitata, drept urmare, nu am avut timp liber pentru a scrie sau pentru a ma delecta in discutii cu prietenii. Timpul trece, si niciodata nu se opreste macar pentru un minut, sau pentru un pahar de ambrozie rosie delicioasa. Uneori imi amintesc de copilarie, cand aveam parca tot timpul din lume. Ma uit inapoi in trecut si ma surprind dorindu-mi sa pot face timpul sa leneveasca macar un pic, asa cum o faceam. Nu pot sa ma abtin, asa ca ma intreb cum de avem senzatia ca timpul are rabdare cu noi atunci cand suntem copii? Ma gandesc acuma ca as fi putut face mult mai multe, nu o spun cu regret, o spun ca pe o mantra, pe care vreau sa o retin, in cazul in care am dreptate si oamenii renasc, sa raman cu acea lectie adanc intiparita in suflet. Nu as alege sa actionez diferit, poate ca totusi as incerca sa fac mai mult. Uitandu-ma inapoi, vad ca am devenit mai puternica, mai constienta de mine, de calitatile mele, si poate un pic mai rautacioasa si nervoasa decat inainte. Si totusi,

daca mi s-ar oferi ocazia sa ma intorc in trecut pentru a schimba ceva, cred ca nu as schimba nimic. Si iara am ajuns de la a povesti ultimele saptamani, la cu totul altceva. Poate ca totusi am tendinta de a ma invarte in jurul cozii. Ma intreb daca e chiar atat de deranjant pentru cei din jur,nu de alta dar undeva trebuie sa pun o limita. Oare de ce ma tot balbai printre cuvinte? Probabil ca din cauza ca nu am mai scris de atata timp, ideile mele s-au acumulat, si se lupta sa iasa toate deodata, probabil acesta e motivul pentru care m-am simtit atat de obosita. Si cel mai rau e ca ma simt relativ singura, relativ neinteleasa. Imi amintesc de un moment in care ma simteam asemanator din punct de vedere psihic, un fost iubit si bun prieten m-a incurajat spunandu-mi exact ce simteam la acel moment, si demonstrandu-mi astfel ca stie cum ma simt, ca ma intelege si ca nu sunt singura. I kind of miss that, and my old friends, but I guess that they have their own live to deal with.

Cu drag,
Eu

Omenire si teroare

2011-05-05T23:02:00.000-07:00

Uneori oamenii ma ingrozesc. Tin minte ca in copilarie, jucandu-ma cu animale, mereu ma gandeam cat de norocoasa sunt pentru ca sunt om, pentru ca pot gandi, pentru ca-mi pot controla instinctele pentru ca traiesc intr-o societate civilizata. Oarecum acea imagine idilica din copilarie s-a spulberat, deoarece traind intr-o societate care se vrea a fi civilizata, am realizat exact ce fel de animale teribile sunt oamenii. Cuvinte ca mila, compasiune, bun simt, sunt pe cale de disparitie, mai intalnim uneori exceptiile, iar uneori acestia ne surprind. In schimb rautatea, nepasarea, distanta, ipocrizia sunt la putere. Oamenii au ales calea cea usoara, sa fie cruzi. Eu ii consider sociopati pe marea majoritate, animale care desi pot gandi, desi au cunostinta conceptelor bine/rau, aleg sa nu le pese, aleg ceea ce ei considera un pragmatism neconventional, iar urmarile sunt pur si simplu scarboase. De exemplu aseara, vorbind cu un bun prieten acesta mi-a aratat ca in China, ciorba de fetus este o delicatesa. Oamenii asteapta 5 luni

pentru a putea manca asa ceva. Procedeul e pur si simplu repulsiv, sotul isi lasa insarcinata sotia, care dupa 2 luni avorteasa, iar fetusul este apoi gatit. Cum putem spune ca suntem o societate moderna, umana, civilizata, cand demonstram exact contrariul?! Cum pot fi oamenii atat de infecti, atat de scarbosi, atat de nenorociti?! Imprastiem raul in jurul nostru, haosul, in loc sa devenim mai buni decat stramosii nostri, noi ne intoarcem vreo 1000 de ani in timp, inapoi in era canibalismului?! Ma simt tradata, de mine insami care copil fiind am ales sa am incredere in umanitate, in fond suntem doar niste animale, care pot construi chestii, care isi folosesc puterea creatoare pentru a inventa noi modalitati de tortura. Razboaie, holocausturi, Inchizitie, Cruciade, Jihad,terorism: parca pe masura ce evolueaza societatea, tot mai multi se trezesc cu nevoia covarsitoare de a distruge, de a omori, de a domina, iar motivele sunt mereu stupide: probabil ca au arme de distrugere in masa, pentru ca nu au aceeasi credinta, pentru ca arata diferit, pentru ca gandesc diferit, pentru ca s-au aliat cu cei care arata diferit s.a.m.d., macar romanii (predecesorii poporului nostru) au avut bunul simt sa recunoasca faptul ca ei doreau sa aiba un imperiu, sa domine. Totul se reduce la necesitatea absurda de a avea putere asupra oamenilor. Ma rog, nu chiar totul, idiotenia asta de "ciorba de fetus" nu o pot explica in nici un mod, poate ca mintea mea e mult prea rationala ca sa poata procesa motivul din spatele acestei atrocitati.
Raman cu speranta ca voi reusi sa creez o atmosfera artificiala pentru luna, si ca voi trai acolo pana la batranete departe de lume, pe sistemul ce nu stiu nu ma afecteaza.

Schimbarile sunt esentiale in viata noastra uneori

2011-04-14T11:24:00.000-07:00

Timpul trece si niciodata nu realizam cat de mult ne schimbam pe masura ce trece.Se spune ca nu e bine sa traiesti cu regrete...drept urmare eu actionez instinctiv iar atunci cand am chef sa fac un lucru il fac pur si simplu fara sa ma gandesc la consecinte,fara sa mai las ratiunea sa actioneze in locul meu si sa ma limiteze sau sa ma opreasca din ceea ce vreau sa fac si sa simt ca nu traiesc.In ultima vreme am realizat cat de dor imi e de vechii mei prieteni si de momentele placute pe care le petreceam impreuna si am decis sa-i caut prin diverse mijloace iar faptul ca i-am gasit mi-a redat o parte din mine,din ce eram..parca m-as fi regasit pe mine sau parca ma priveam pur si simplu prin ochii altcuiva obiectiv si rece si-mi placea ce vad,ce eram.Sunt momente in viata in care pur si simplu uiti cine esti..apar evenimente care-ti distrug oarecum sistemul valoric si fiind dorinc de a te integra in diverse grupuri sociale renunti la valorile tale si fara sa-ti dai seama renunti la tine,la ce esti.Totul fiind superficial e logic ca e si perisabil si la un moment dat cand perdeaua de fum se trage ramai doar cu reminiscente din tine.Cel mai important lucru e

ca niciodata nu trebuie sa renunti la tine pentru altii,si ca un om care deja incepe sa capete experienta, pot spune ca niciodata pentru nimic in lume nu trebuie sa renunti la valorile si principiile tale oricat de mult ai pierde si oricat de mare ar fi pretul ce urmeaza sa-l platesti.Ideea e ca totul se transforma cu viteza luminii si intr-o zi te poti trezi ca lumea pe care o cunosteai a disparut pur si simplu si atunci ai 2 alternative: ori te adaptezi si inveti noile reguli ale jocului (obligat fiind sa-l joci si tu..neputand ramane in afara lui) ori lasi realitatea sa treaca pe langa tine si privesti nostalgic inapoi iar cand a trecut suficient timp si realizezi (brusc fiind trezit la realitate de cineva/sau ceva) ca e cazul sa repari ceva sa fie tardiv.Acum ca sa fac o sistematizare a ideilor principale :

1.Orice ai face in incercarea ta de adaptare NU te pierde si pe tine,nu-ti pierde valorile..orice joc te-ar obliga viata sa joci invata sa joci CORECT pentru tine dar si pentru altii !

2.Orice faci se intoarce la tine.Nu cred in D-zeu (sunt ateu convins) insa cred in legea echilibrului iar hazardul face ca totul sa fie echilibrat astfel incat orice chestie mizerabila pe care o faci acum mai devreme sau mai tarziu se intoarce la tine.

3.Fa intotdeauna ce simti si nu trai niciodata cu regrete !

Odata Bianca imi spunea ca ne-am gresit menirea si ca ar fi trebuit sa ne facem filosofi si sa filosofam pe malul marii..acum dupa atata timp realizez ca asta facem de fapt (filosofam doar ca in fata laptop-ului :P ).

Facebook - retea de socializare ?!

2011-03-14T14:45:00.000-07:00

Recent mi s-a tot reprosat faptul ca nu aveam account de facebook,majoritatea prietenilor mei fiind dispusi sa faca orice pentru a ma convinge sa-mi fac (sunt destul de incapatanat si greu renunt la ideile mele daca cineva nu aduce argumente cat mai convingatoare si pertinente).Cand a aparut facebook-ul acum cativa ani,mi-am aruncat o privire si a fost suficient pentru a ma convinge ca interfata este foarte proasta si la prima vedere era genul de retea de socializare cheap cu un anumit target.Nici discursul lor care era suficient de persuasiv n-a reusit sa ma determine sa-mi fac..picatura care a a umplut paharul a fost interdictia lansata de iubita mea care intr-un acces de nervi imi interzicea in mod explicit sa-mi fac..desi n-am spus-o cu voce tare am gandit-o -punem pariu ca-mi fac?!- asa am ajuns sa-mi fac account la ei.Toate bune si frumoase pana am inceput sa-mi editez profilul..pe langa faptul ca interfata este foarte proasta si lasa de dorit din toate punctele de vedere si server-ul lor este plin de bug-uri (erori) in asa fel incat ajungi sa adaugi ceva de 100 de ori ca modificarea sa fie salvata o singura data.As putea spune ca astea sunt aspecte insignifiante care ar putea fi trecute cu vederea dar

ca sa fie tacamul complet au setari automate de server care te limiteaza atunci cand vrei sa adaugi un numar cat mai mare de prieteni.

Partea cea mai interesanta e faptul ca algoritmul de pe care functioneaza chestia asta nu e bine cunoscut nici de ei macar iar utilizatorii nu sunt avertizati de existenta acestor "privacy policies"..cazul concret : eu.Dupa ce statusem 10 ore literalmente sa termin profilul mi-am importat contactele din lista de messenger si cum aveam la dispozitie posibilitatea de a selecta mai multe,am selectat 300 dupa care am dat add..cand ce sa vad ?!Surpriza..mi se blocheaza din server posibilitatea de a mai adauga noi useri si toate cererile de prietenie imi sunt anulate cu toate ca eu nu selectez asta (aveam la dispozitie ca "premiu de consolare" optiunea asta..daca as fi selectat ca cererile mele de prietenie sa fie sterse intelegeam..).Ideea era ca eram considerat spammer pentru ca adaugasem intr-un timp mult prea scurt un numar mare de prieteni.Ceea ce eu nu intelegeam era faptul ca nu au o regula specifica in sensul asta care sa-ti explice exact cati useri poti adauga in 24 de h de exemplu si nu mi se pare normal ca un account sa fie imediat blocat din servere fara o verificare prealabila.Atata vreme cat au setat limitarea asta puteau seta si un warning care sa avertizeze utilizatorul atunci cand depaseste o anumita limita si eventual sa-l blocheze pana a doua zi cand ar putea adauga din nou un numar prestabilit de contacte.

Le-am trimis o forma in care le-am explicat ca serviciul oferit lasa de dorit si de ce sunt nemultumit de faptul ca mi-au blocat posibilitatea de a mai adauga contacte 2 zile.Nu s-au obosit sa raspunda pentru ca nu e important pentru ei sa primeasca un feedback pozitiv din partea celor care utilizeaza asa-zisa retea de socializare..mai pe romaneste nu dau 2 bani pe ce cred utilizatorii,eu nefiind primul care se confrunta si semnaleaza problema asta.Am asteptat 2 zile dupa care am inceput sa-mi adaug manual contactele (dupa ce adaug 40 de contacte cam in 5 h) primesc din nou mesajul : "You are blocked from adding friends due to continued misuse of this feature.
Your failure to comply with an earlier warning has resulted in this block.Continued misuse of Facebook's features may result in your account being permanently disabled. "- de data asta era pe 4 zile..eram curios sa vad daca mai pot adauga contacte si incerc cu unul si imi prelungesc pe 7 zile..aberant.

Gasesc dupa raspunsuri de ale lor date la sectiunea "help" in care explica clar ca nu se poate determina exact numarul de contacte care trebuie adaugat intr-o anumita perioada de timp si nici viteza cu care trebuiesc adaugate..cu alte cuvinte nici ei nu stiu cum functioneaza algoritmul..situatia ii depaseste si desi sunt sute de useri nemultumiti in legatura cu functionarea sistem-ului ei tot nu fac nimic sa remedieze problema...jalnic ! Sfatul meu pentru cei care vor sa-si faca account la ei : nici sa nu va ganditi ! Singura retea de socializare de calitate e myspace-ul si asa va ramane.Probabil "articolul" va deranja destule persoane..oricum am fost acuzat in ultima vreme de faptul ca as avea o atitudine aversiva dar ce pot face daca nu suport serviciile si oamenii de proasta calitate ?!O sa-mi pastrez account-ul acolo dar nu imi mai fac nervi legati de serviciul lor pentru ca energia mea nu e regenerabila.

Alchimia vietii - Partea I

2011-03-13T00:22:00.000-08:00

In fond, pretuim tineretea pentru ca intr-o zi vom ajunge la batranete, spunea odata Mircea Eliade. Batranetea reprezinta 2 etape una in care noi ne trezim bantuiti de reumatism, agresati de senilitate - in care moartea ne bate la usa, dar si momentul in care putem (cel mai probabil) sa spunem ca am dobandit intelepciune.
Dar eu cred ca mai exista un tip de batranete-cea a spiritului. Uneori (destul de rar intradevar), intalnim in calea noastra copii, adolescenti, sau chiar tineri adulti, care ne uimesc(in sensul bun al cuvantului) prin felul in care isi conduc viata. Copii maturi, intelepti, copii care nu pot fi numiti copii. E adevarat ca unii dintre acestia se maturizeaza rapid si iremediabil din cauza unor tragedii, dar altii pur si simplu se nasc cu o viziune mai profunda asupra vietii. Cei din urma sunt oameni care cred eu ca au suflet batran. Si ca se raspund la semnele de intrebare pe care poate ca le aveti citind asta, ma refer la reincarnare. Asa cum spune Eliade pretuim tineretea, in special dupa ce am pierdut-o. Din prisma reincarnarii tinerete inseamna primele vieti. Conform doctrinei budiste,

reincarnarea reprezinta imbinarea existentei vechi a decedatului, cu un non-sine ( sufletul in concept ia budista nu este vesnic), cel din urma atragand acest atasament, prin fapte karmice. Astfel, se explica (in teorie cel putin), chiar si de ce la batranete suntem atat de diferiti precum eram. In timp ce vietile pe care le traim ne predau acele lectii pe care este necesar sa ne invatam ca sa putem ajunge in Nirvana, spiritul devine mai intelept, chiar si fara acele memorii ale vietiilor trecute. De multe ori oamenii intelepti sunt mai sumbri, mai echilibrati, pentru ca a intelege oamenii si lumea este o povara imensa pentru oricine. Stii ca se spunea odata ca fericirea e a prostilor, ei bine in cazul asta Eliade spune prin alte cuvinte ca fericirea e a tinerilor, a celor a caror probleme sunt: "vai mi-am rupt o unghie", "vai a pierdut Steaua" etc. Oamenii batrani, sau tinerii aceea intelepti de care va vorbeam, nu dau 2 bani pe astfel de probleme, pentru ca sunt minore in comparatie cu infinitele probleme pe care Universul le ascunde. Dar multi, daca nu toti dintre acesti batrani, isi doresc sa poata gandi din nou superficial, sa vada din nou lumea prin alb si negru, sa uite de nuantele de gri, sa fie fericiti ignoranti intr-o lume plina de mistere halucinante.
Din oricare punct de vedere privim problema pusa de eliade, e adevarat , pretuim tineretea,chiar daca acest lucru ne face sa parem superficiali.

Pana data viitoare aceasta mica zeita va saluta cu mare drag !

Despre the end

2011-02-28T06:54:00.000-08:00

Un lait motiv pe care il invatam devreme in viata este ca totul se sfarseste. Fie ca e vorba de jucaria preferata pe care o scapam pe jos si ajunge la gunoi, fie ca e vorba de o etapa a vietii, fie ca e vorba de oameni sau chiar de planete, sisteme solare, totul se termina.
De cate ori oare nu ne-am intrebat ce e dincolo de moarte... Unii spun ca e un mare nimic, ca viata dupa moarte e un mit, altii spun ca e precum Raiul descris de Dante-o extensie a visurilor noastre, altii spun ca energia care ramane dupa noi este reciclata- ne reincarnam. Aseara am visat un vechi vis al meu, in care tot ceea ce vedeam era negru, dar in care imi auzeam gandurile. M-am surprins intrebandu-ma in vis daca asa o sa fie si dupa moarte. Daca pur si simplu voi fi o voce pierduta in vid, sau energie care se pregateste pentru a fi asimilata de un corp, si mi-am dat seama ca gandul ca mai departe nu e nimic ma sperie mai tare decat posibilitatea unei forme de existenta noi. In fond suntem ceea ce credem. Ca suntem atei, ca alegem sa urmam o religie, sau ca combinam traditiile unor mai multe religii pentru a crea un set de credinte in conformitate cu personalitatile noastre, important e ca ceea ce credem sa fie un instrument care sa ne ajute sa traim in impacare si echilibru emotional macar :). Eu una mi-am creat pe parcursul timpului un set de credinte si principii pe care nu le incalc. Eu cred ca dupa moarte devenim energie si ca la un moment dat vom revenii sub o forma sau alta pe pamant. De asemeni cred ca ceea ce credem poate deveni realitate, asadar sunt convinsa ca ma voi reincarna.

Ce parere aveti?

Bun venit, Raul!

2011-02-26T04:09:00.000-08:00

Dupa cum spuneam in postul precedent, l-am tot batuta la cap pe Raul sa devina co-partenerul meu de blog. Intr-un final a acceptat, asa ca ii urez bun venit si multa inspiratie :D.

Despre Neanderthali

2011-02-25T03:49:00.000-08:00

Dupa cum prea bine stim, oamenii au obiceiul incredibil de prost de a judeca. Fie ca e vorba de trecut, fie ca e vorba de prezent, fie ca e vorba de oameni sau animale, pentru om aparentele sunt mult prea importante, in clasificarea si etichetarea oricarui lucru care exista. Imi aduc aminte de lectia despre ciuperci de a biologie, cand profesoara noastra ne-a explicat ca cele frumos colorate sunt otravitoare. Asa e si in viata, omul invelit frumos, poate fi gol pe dinauntru (dupa cum spune PC Cast e ca o prajitura ce nu are valoare nutritiva, dar pe care o mancam doar pentru ca arata bine). Reciteam impreuna cu un bun prieten una dintre cartile scrise de Cast, si am ajuns la o parte in care personajul principal atribuie termenul de neanderthali unor oameni pe care ea ii considera salbatici. Revoltat, Raul a tinut sa-mi dezvaluie niste lucruri pe care eu le consider foarte interesante asa ca am decis sa le impart cu voi:
" Omul de Neanderthal a fost cel mai inteligent hominoid..ca si homo sapiens se trage din homo erectus dar exista diferente enorme intre cele 2 specii..se considera ca cele 2 specii au populat planeta dar

in mod paradoxal omul de neanderthal nu a putut supravietui..de ce paradoxal ?Pentru ca studiile au aratat ca avea o capacitate craniana mult mai mare decat homo sapiens.Multa vreme s-a crezut ca au disparut din cauza faptului ca nu puteau pronunta sunete articulate (le lipsea osul hioid) dar cercetarile recente arata contrariul: aveau os hioid si deci puteau comunica la fel ca si homo sapiens si-n plus erau mai inteligenti dar nu erau la fel de adaptativi si de speculativi ca homo sapiens care erau vanatori mai buni si se puteau efectiv adapta in orice mediu de viata.
Structura osoasa difera- scheletul uman e diferit intre cele 2 specii de hominoizi, datorita oaselor craniului omul de neanderthal nu are un aspect fizic placut si de asta de cele mai multe ori e asociat cu o creatura de tipul aborigenilor brutala, e cunoscut insa ca "uriasul bland"...
De cand cu Proiectul Genomului uman cand geneticienii au reusit sa decodifice genomul uman, adica sa identifice fiecare gena in parte se intentioneaza sa se faca o incercare de a "trezi" omul de neanderthal la viata folosind materiale genetice de la scheletii pe care-i au acum. De ce?! Pentru ca e o pierdere pentru specia umana, pentru ca noi fiind doar o singura specie nu putem da nastere la ceva mai bun. Impreuna cu oamenii de neanderthal sunt sanse sa apara o noua specie mult mai inteligenta ca noi, care suntem considerati oarecum limitati ceea ce e si logic: imperecheaza caini din rasa labrador la infinit - niciodata nu vei obtine alta rasa decat labrador, asa suntem noi...
Acum morala : nu conteaza cat de inteligent esti,cat de uman esti,ci conteaza cat de adaptativ si speculativ esti.
De ce ti-am explicat? Simteam ca e nedrept oamenii de neanderthal erau buni si inteligenti, aveau multa compasiune fata de celelalte fiinte si nu mi se pare corect sa fie oarecum asemanati cu niste muncitori brutali." ( ce se afla sub ghilimele nu-mi apartine, ci sunt vorbele lui Raul, pe care incerc sa-l pacalesc in a deveni co-partener de blog, sa speram caq se va intampla :D).

http://www.libertatea.ro/stire/omul-de-neanderthal-avea-un-dezvoltat-simt-al-compasiunii-306158.html - pentru mai multe detalii.

Pana una`alta va saluta cu mare drag, mereu a voastra scumpa si draga , Bianca

10 things I love

2011-02-17T10:54:00.000-08:00

Am primit o leapsa foarte interesanta de la cartim, care cere sa enumeri 10 lucruri care iti plac.
1. Marea, vantul, muntele, cerul, norii, stelele, padurile (nu noaptea) ador sa le simt, sau sa le privesc(dupa caz), sa fiu in mijlocul lor...
2. Muzica si dansul, imi place sa ascult de la melodii din top 40 UK pana la melodii traditionale celtice, orientale, grecesti. Invat cu muzica, citesc cu muzica, uneori dorm cu muzica, curatenie fac numai cu muzica, mancarea o pregatesc invartindu-ma pe cine stie ce ritmuri.
3. Cartile, sa le citesc in special, ador sa fiu im mijlocul aventurilor, sa creez scenarii sa e compar cu ceea ce se intampla de fapt in roman, si ma ajuta sa gandesc, sau sa ma calmez daca sunt suparata, dar recunosc ca ador mirosul de carti, sa simt foile atunci cand le rasfoiesc, din pacate in ultimul timp am citit in special carti electronice asa ca imi rasfat aceasta placere mai rar.
4. Calatoriile, fie pe mare fie in aer , cu trenul sau cu masina, ador sa cunosc locuri noi, sa cunosc oameni, sa fac cunostinta cu alte traditii si alte culturi.
5. Pianul, nu sunt priceputa, dar imi place sa cant la el, din pacate acesta este un alt lucru pe care nu-l fac suficient de des.
6. Prietenii, imi ador prietenii, mereu surprinzatori, mereu alaturi de mine, si oricat de suparati sunt tot se prefac ca glumele mele sunt bune :))...
7. Principiile mele, poate ca suna neobisnuit, insa eu am un set de valori pe care le-am strans singurica de-a lungul timpului, sa le urmez ma face fericita, de fac rolul lor este acela ca eu sa raman mereu impacata cu mine insami.
8. Visele si planurile, cred ca in fiecare zi gasesc un nou vis si incep sa planuiesc cum sa fac ca sa mi-l implinesc. Si imi place sa alerg dupa micii mei fluturasi frumos colorati, iar uneori chiar ii prind :D.
9. Sa vorbesc, dar si sa ascult uneori vorbesc fara pauza, din nefericire pentru ascultatorii mei, prietenii stiu ca ma pot intrerupe oricand.
10. Si nu in ultimul rand imi iubesc sa iubesc dupa cum am mai spus, de fapt iubesc sentimentele in general, imi place sa le studiez, imi place sa comentez, sa ma lupt cu ele, sa ma las in voia lor, imi place cand ma intalta si ma coboara, imi place cand ma invartesc ca intr-un ciclon, sau cand sunt atat de fine pentru scurt timp incat te simti ca in ochiul uraganului, imi place cand ma mint ca sunt in siguranta, si cu siguranta iubesc cand sunt vulnerabila...

Voua ce va place? Leapsa se duce la oricine doreste sa o preia...

Dragii mei,

2011-02-17T01:41:00.000-08:00

Am o surpriza pentru cei fascinati de istorie si de mitologie. M-am gandit sa impart cu voi versuri antice grecesti cantate de Daemonia Nymphe, in stilul arhaic. Sper sa va bucurati de ele, si nu uitati ca sunt ascunse printre melodii.

Mereu a voastra scumpa si draga , Bianca

Love me or not, I still love loving me

2011-02-15T08:41:00.000-08:00

Tin minte prima data cand m-am intrebat ce e iubirea, cum o simti, cum stii ca iubesti pe cineva. Cand m-am indragostit prima data am stiut pur si simplu. Imi luase luna, stelele, cerul, soarele, copacii, pamantul de sub picioare. Hoinaream prin intuneric, singura lumina pe care o aveam era el. Momentele cu el erau cu atat mai pretioase cu cat doar atunci ma puteam bucura de tot ceea ce exista in afara de mine, abia atunci vedeam lucrurile cu claritate, abia atunci totul capata sens.
Cand totul s-a terminat m-am trezit singura intr-un intuneric ce parea ca ma va inconjura pentru eternitate. Am redescoperit apoi din nou lumina, doar ca de aceasta data simpla existenta a lui imi lumina lumea. Nu avea importanta ca era prea departe ca sa-l ating, era suficient ca exista, nu conta ca el era complet indragostit de altcineva, eram fericita sa am parte de o mica parte din atentia sa, de prietenia sa.
Cand s-a terminat intunericul nu si-a mai facut aparitia, si am invatat ceva, am invatat ca iubesc lumina, iubesc stelele, luna,cerul, si pamantul de sub picioare, am invatat ca iubesc sa iubesc, am invatat ca amj nevoie sa iubesc ca sa pot intelege si face fata lumii in fiecare zi fara sa fiu rapusa de intuneric. Asa ca am inceput sa ma iubesc, la inceput timid si nesigur, pentru ca mi se parea complet in afara naturii. Credeam ca iubirea poate fi daruita doar altcuiva, nu si mie, credeam ca nu merit iubirea nimanui. Asa ca am continuat drumul meu in cautarea iubirii, mereu flamanda pentru mai multa lumina, mai multe sentimente, mereu fascinata si uimita de fiecare lectie pe care iubitii mei le pastrau pentru mine. Si ca orice elev care se respecta incercam sa ma razvratesc, dar in final mereu imi invatam lectia. Si undeva in timpul asta am inceput sa ma cunosc, si sa ma apreciez drept ceea ce sunt, am invatat sa ma respect, tachinez, si am inceput sa ma iubesc fara nici o retinere. Am inceput sa inteleg ca viata nu inseamna sa urmezi tiparele impuse de altii, sau promovate de filme, viata reprezinta sansa ta de a face ceea ce vrei, de a fi ceea ce vrei sa fii, de a lupta sau nu, de a te razvrati sau de a invata, de a cunoaste sau de a te izola, de a rade sau plange, de a dansa sau de a te invarte cu ochii inchisi, de a alerga sau de a sta pe log pur si simplu, in fond singurul lucru care conteaza este sa-ti gasesti fericirea, sa gasesti ceea ce te face multumit, si daca ai noroc sa gasesti persoana care sa te faca sa te iubesti si pe care sa o faci inveti sa se iubeasca. Toate experientele mele m-au lasat cu convingerea ca asta inseamna a iubi si a fi iubit. Desigur putem sa mai adaugam si alte atributii iubirii, dar pentru mine esenta ei este aceasta.

Cu dedicatie pentru toti porumbeii de Valentine`s Day si cu multi pupicei , va saluta mereu a voastra scumpa si draga Bianca.

Some days it`s just not worth the effort to stay sane

2011-02-10T12:34:00.000-08:00

Zambesc acum. De aproximativ 30 de ore de cand am descoperit seria Dark Ones a lui Katie MacAlister mi-am pierdut abilitatea de a-mi controla fata: fie rad in fata calculatorului ceea ce suna (si este probabil) de-a dreptul penibil, fie nu pot sa-mi sterg zambetul de pe fata. Daca inainte vorba era ca in spatele unei femei fericite exista un barbat minunat (sau cum unele prietene mai nebunatice ar spune: bun la pat), acuma se pare ca am redescoperit esenta vietii, astfel pot afirma cu desavarsire ca in spatele unei femei fericite poate la fel de bine sa existe si o carte superba.
Ce inseamna seria Dark Ones? Inseamna aventuri palpitante in care femeia incapatanata si obsedata de convingerile sale, care evident are mereu dreptate, stapana pe viata ei, accepta (intr-un final) rolul pe care destinul tragic al Moravinilor(un soi de vampiri care pot manca, nu ard din cauza soarelui -desi nu e sanatos pentru ei sa stea in soare, bogati, aroganti, plini de ei, incapatanati, si mai ales cu totul si cu totul fermecatori)o leaga prin lanturi de pofta trupeasca, dorinta, pasiune, iubire de aceste fiinte supranaturale. Mai pe scurt in spatele unui vampir bun ( =)) get it?! vampirul este rau pana cand se indragosteste de femeie) se afla o femeie independenta minunata si indragostita pana peste urechi:)).
Mai adauga peste toata aceasta imbalmaseala criminali gotici si obsedati, demoni narcisisti si fantome mamoase, si ai o carte plina de umor si un pretext minunat pentru a te preda simturilor. Plus ca dupa cum am mai spus in nenumarate randuri (da` stiu ca-mi place sa vorbesc in clisee) ideea de vampir este deja de-a dreptul romantica, chiar si fara sa mai adaugam toate artificile de mai sus.
Sa mentionez ca am citit 1100 pagini pana acum?!
Ma intorc la citit pentru ca am inceput sa creez vreo 10 scenarii posibile pentru ce se va intampla mai departe si sunt curioasa daca se va potrivi vreunul, plus ca nu mai am rabdare...

You know the drill: cu drag, eu Bianca (mereu a voastra scumpa si draga adica ).

Decizii vs Sfaturi

2011-02-06T11:47:00.000-08:00

Cu cat apreciez si simti mai multa afectiune pentru cineva, cu atat asteptarile si pretentiile tale vizavi de acea persoana cresc. Chestia asta este chiar trista si enervanta, pentru ca tot ce rezulta de aici sunt certuri prostesti pe care le ai cu persoane la care tii din motiv ca (wait for it...) TII la acea persoana!!!
In calitate de persoane care tinem la o persoana ne permitem sa ne bagam in viata acelui om si sa i-o dam peste cap, deoarece niciodata un sfat nu se da ca un sfat, ci intotdeauna un sfat se da ca pe un ordin absolut, ca pe o convingere ca acel om greseste si ca noi avem mereu dreptate. Inca nu am cunoscut un om in afara de mine care sa aiba mereu dreptate, iar eu nu abuzez de chestia asta prin intruziuni in vietile oamenilor pe care ii iubesc. Nu ma intelegeti gresit -imi iubesc prietenii, familia- dar cand vine vorba de sfaturi eu le dau, iar ei sunt liberi sa greseasca.
De multe ori din exterior oamenii nu pot vedea ce se intampla cu adevarat, asa ca de multe ori logica noastra de exterior porneste de la premise eronate, iar rezultatul este pe masura. Asta nu inseamna ca nu putem sfatui oamenii pe care incercam sa-i ferim de rele, dar parerea mea e ca cel mai bine inveti sa te feresti de caini dupa ce te musca unul. In fond nu putem sa ne bazam mereu pe faptul ca o sa avem la cine sa apelam pentru sfaturi. Trebuie sa decidem si sa gandim pentru noi. Trebuie sa invatam sa ne cunoastem, sa ne apreciem si sa ne iubim , iar atunci o sa avem toate uneltele necesare luarii unei decizii perfecte pentru noi.
Pentru ca raceala mea este aproximativ o amintire rea, imi iau La revedere! cum se cuvine : cu multi pupici , mereu a voastra scumpa si draga Bianca.

My kingdom for some sleep!

2011-01-30T11:43:00.000-08:00

Cam asa gandeam eu acum cateva zile. Si era normal sa gandesc asa, din moment ce avusesem la nopti albe de le pierdusem sirul. La inceput nu m-a deranjat , dar dupa o saptamana am inceput sa sufar de pe urma insomniilor, de la oboseala, la dureri de cap. Si cum exista vorba aia care ne invata sa avem grija ce ne dorim, m-am trezit cu ditamai gripa. Partea buna e ca dorm de rup, partea naspa e ca dorm degeaba, ca odata cu gripa s-a instalat durerea de muschi, oboseala, si mici ameteli. Si de parca nu ar fi suficient ca ma dor toate, mai si tusesc ca o capra, iar odata cu tusea ma apuca o durere de cap de-mi vine sa ma arunc pe geam. Din pacate asta nu ar rezolva nimic,pentru ca stau la parter. Si uite asa iara am ajuns racita, iara ma indop cu pastile. Va zic eu sigur kharma asta ma ajunge din urma!!!
Cel putin pot afirma cu mandrie ca cineva acolo sus imi aude dorintele si nu ma ignora in totalitate. Eh, spuneti-mi voi acuma cati se pot lauda cu asta?! Cu toate ca avand in vedere starea mea nu ar trebui sa ma laud...
Si colac peste pupaza raceala asta m-a deprimat, asa cum se intampla de fapt mereu in lumea mea. Eh, dar ce conteaza!!! Mi s-a indeplinit dorinta, iar acum platesc consecintele, cata vreme dorm (da stiu dorm degeaba, asa si?! ) tot e bine. Vorba aia putea sa ma juleasca mai bine. Speranta mea este ca dupa ce ma trezesc maine raceala asta va fi un vis urat, iar eu voi fi proaspata si odihnita ca o prajitura buna :)) !

V-as pupa si imbratisa cu drag ca de obicei, dar asta ar insemna sa va dau virusi, spuneti-mi ca sunt zgarcita, dar mie imi place sa-i tin pentru mine! Pana una-alta va doresc sanatate si somn odihnitor, mereu a voastra suferinda si draga, Bianca!

Leapsa cu Literatura??

2011-01-27T12:40:00.000-08:00

Am primit o leapsa draguta de la Cartim. Este o leapsa despre literatura,si cum sunt o minidevoratoare de carti, cred ca mi se potriveste. Sa incepem :

1. Carui scriitor i-ati incredinta sarcina de a va scrie bibligrafia?
Cred ca stilul lui Richelle Mead ar fi cel potrivit pentru biliografia mea.Alti candidati ar fi Terry Pratchett, sau P. C. Cast.

2. Care sunt motivele pentru care i-ati incredinta lor sarcina aceasta?
Acesti scriitori surprind cu adevarat esenta lucrurilor in cartile lor: fie ca e vorba de seria Discworld a lui Terry Pratchett, in care este descris un pamant hiberbolizat, extravagant, a carui existenta se revarsa din miturile vechi, fie ca e vorba de felul amuzant si placut in care atat P.C. Cast cat si Richelle Mead isi construiesc personajele, care traiesc povesti cu adevarat fantastice, dar care sunt perfect umane, reale, credibile, in care te poti regasi.

3. Ce carte ati pune in capsula cosmica ce ar reprezenta Pamantul in fata civilizatiilor de pe alte planete?

Nu as punea alege o singura carte. Probabil ca as pune Dictionar de lagar de Lusting Oliver. As pune Un veac de singuratate al lui Garcia Marquez, The secret a lui Rhonda Bryne - carti din care sa invete si alienii :)), si pentru amuzament as pune seria The Goddess Summoning a lui P.C. Cast (special pentru muierile aliene :)) ). As mai pune Divina Comedie a lui Dante, si cateva carti ale Aghatei Christie. Lista mai poate continua dar ma opresc...

4. Cum arata pauza ta ideala pentru a citi o carte?

Intrebarea asta e haioasa, ca eu ar trebui sa iau pauze din citit carti, pe care le iau numai in caz de forta majora: aproape niciodata atunci cand mananc sau gatesc, atunci cand am musafiri, sau cand fac curatenie(desi atunci ascult audio-bookuri >:) don`t you just love modern technology? I know I do !!! ). In principiu nu am nevoie de pauze ca sa citesc carti, deoarece sunt o masina de lectura. Dar asta pentru ca momentan am suficient timp ca sa o fac.

5. Daca ati avea puterea de a sterge un personaj care ar fi acela?

Daca as detine aceasta putere , pur si simplu nu as stergeo. Uneori imi displac anumite personaje, in speciat datorita "mentalitatii" pe care o au in cartea respectiva, dar nu mi-ar placea o carte fara personajele respective. Si eroii nostri trebuie sa se lupte cu cineva :D...

6. Care sunt motivele pentru a sterge acest personaj?

Nu exista !!!

7. Cat de multi Km ai parcurge pentru a gasi o carte?
In ultimul timp am citit numai carti electronice, asa ca bazandu-ma pe asta, si pe biblioteca mea de peste 23 de GB, pot spune linistita ca nu am nevoie sa parcurg km, desi daca este vorba de citit carti detinute de bibliteca Vaticanului, atunci as parcurge din Ro pana in Vatican, oricat de multi km sunt (habar nu am si nu dau google search doar ca sa par inteligenta :p ).

8. Daca ati putea sa va intoarceti in trecut cu ce scriitor ati vrea sa va intalniti?

Grea decizie, dar acela ar fi Aristotel.

9. Care sunt primele cuvinte pe care i le-ati adresa?

Pai l-as saluta ca pe orice om: Kali mera, kyrios Aristotel ! (desi nu cred ca ar intelege greaca moderna, dar incercarea moarte n-are)

10. Descrieti Bibliteca visurilor voastre.

Imaginati-va o camera inalta foarte incapatoare, plina cu rafturi din stejar masiv, pe care atarna greu mii si mii de carti, geamuri mari, prin care raze multicolore incalzesc aerul, in mijlocul camerei un pian negru, iar imediat langa ferestre o masuta pe care se odihnesc o pereche de ochelari, langa care sta- parca asteptand- o canapea curbata construita in stil roman. :X:X:X ohh da, diseara o sa visez frumos!

Despre Singuratate

2011-01-25T15:12:00.000-08:00

Uneori noi persoanele sociabile, care apreciem momentele de singuratate, avem tendinta de a fi usor pana la foarte iritati de prezenta zgomotoasa a persoanelor din jur. E normal ca si in natura noastra sa se gaseasca acele opusuri care se echilibreaza reciproc. Ne place sa fim in mijlocul oamenilor, ba mai mult vorbim, gesticulam, radem zgomotos ne strambam, si ne dam cu parerea. In acelasi timp, iubim linistea, impacarea pe care ne-o ofera singuratatea. Viata e uimitor de creativa cand vine vorba de paradoxuri. E ca si cum din singuratate ne hranim spiritul cu energia de care avem nevoie ca sa functionam perfect in mijlocul oamenilor. Asta ar explica destul de bine motivul pentru care uneori prezenta oamenilor ni se pare obositoare, si ametitoare, iar rareori iritanta :)) . Pe de alta parte uneori singuratatea ni se pare inabusitoare, sufocanta, deprimanta. Asta ma face sa realizez un lucru important, noi oamenii suntem creati intr-un mod echilibrat, doar ca acest echilibru pe care-l avem este fragil, si uneori mici erori (poate ale noastre poate ale celor din jur). Partea proasta e ca de multe ori greselile intervin din pricina ca nu suntem atenti la nevoile noastre, sau suntem acaparati de nevoile evidente, si nu le cautam pe cele mai pale.
Poate ca ar trebui sa ne acordam mai multa atentie, pana la urma cheia spre fericire suntem noi, chiar daca drumul din spatele usii e pavat cu alte persoane :).

Obosita, dar fericita va saluta mereu a voastra scumpa si draga, Bianca

Can`t buy me some love? Sau I heart me some love :)

2011-01-18T06:07:00.000-08:00

You can`t buy love, and you can`t forece yourself to feel it, in the same way you can`t force youself not to. Viata e un schimb de anotimpuri, de etape. De multe ori in drumul nostru in care ne fortam limitele putin cate putin ne trezim ca nu toate lucrurile pe care le iubim vor rezista in timp. Poate cu exceptia iubirii pentru noi insine atunci cand luptam pentru ea, dar asta e o alta poveste. Pentru ca ne schimbam evoluam,( cu toate ca am putea destul de usor spune ca unele persoane involueaza) iar odata cu schimbarea avem nevoie de alte lucruri, sau alte lucruri ne fac fericiti. Si din pacate uneori acest lucru se aplica si persoanelor din viata noastra, iar lucrul asta ne intristeaza la inceput pentru ca e dificil sa accepti ca o persoana pentru care simti dragoste si apreciere, nu mai poate ocupa acelasi rol in viata. Iar uneori curajul de a spune lucrurilor pe nume chiar si in privat chiar si numai tie, poate fi cumplit de greu. Si totusi din acel punct, lucrurile nu se pot intoarce in trecut, iar tu nu poti deveni un copil(oricat de mult ti-ai dori), poti sa te comporti ca unul iar atunci sa te pierzi pe tine, dar si pe cei din jurul tau care cel mai probabil nu vor intelege schimbarea, sau poti alege sa spui adevarul. De curand am citit ultima carte minunata a lui PC Cast- Goddess of Legend, carte care printre altele arata cat de important e sa fii sincer cu tine in primul rand si apoi cu cei din jur, dar cel mai important cu tine, indiferent de karma si indiferent de pacat: acolo unde minciuna ar fi facut 4 oameni complet nefericiti, adevarul le-a daruit exact opusul-fericirea.
Si cu toate ca scopul meu in viata este sa ma depasesc pe mine in starea actuala si in starile viitoare, cred ca de fapt caut sa ajung in Nirvana - acea stare perfect\a de echilibru care ma ajuta sa fiu mereu incantata si fericita indiferent de cat de dificila e viata, si uneori reusesc sa ma sustrag problemelor, sa renunt la a ma stresa pentru ele, infruntandu-le totodata. Poate ca sunt aproape, si daca sunt ma intreb oare care va fi urmatorul meu pas, unde voi dori sa ajung mai departe ce limite voi continua sa depasesc? Nu-mi voi pune intrebarea stupida voi fi fericita? Pentru ca sunt si voi fi, sigur voi intalni momente de rascruce in care si eu va trebui sa schimb rolurile oamenilor din viata mea. Sigur ma voi enerva si agita uneori pentru lucruri de nimic. Dar tocmai despre asta e viata, si tocmai asta iubesc la viata mereu soarele va rasari de dimineata, chiar si atunci cand nu-l vad.

Si cu multi pupici si multe imbratisari, va urez zile cat mai senine ca sa-l puteti vedea pe Nea Soare, mereu a voastra scumpa si draga Bianca !!!

My Life Accordingly to Kings of Leon

2011-01-12T09:29:00.000-08:00

Am primit o leapsa de la Adi in care trebuie sa-ti descri viata cu ajutorul unei formatii. Eu am ales Kings of Leon.
Reguli:Poti folosi numai titluri de la un singur artist (sau trupa) fara a le repeta intre intrebari si fara a folosi acelasi artist/trupa ca si cel/cea de la care ai primit sarcina.

Alege artistul:
Kings of Leon

Esti barbat sau femeie?
Be Somebody

Fa-ti o scurta descriere:
Charmer

Cum te simti?
Knocked up

Descrie locul unde traiesti in prezent:
Where nobody knows

Daca ai putea sa mergi oriunde, unde ai merge?
Manhatan

Modul de transport favorit:
Pickup Truck

Cel mai bun prieten?
Genius

Tu si cel mai bun prieten sunteti:
The immortals

Cum este vremea?
Velvet snow

Perioada favorita din zi:
Slow nights, so long

Daca viata ta ar fi o emisiune TV, cum s-ar numi?
Revelry

Ce este viata pentru tine?
Cold Desert

Relatia ta:
Sex on fire

Teama ta:
Mcfearless

Care este cel mai bun sfat pe care il poti da?
Use somebody

Cugetarea zilei:
Wasted Time

Motto-ul meu:
Happy alone

Leapsa merge mai departe la orice are chef sa o ia. Va pupacesc!

If Everyone Cared

Christmas is coming!

2010-12-19T23:14:00.000-08:00

Imi place luna decembrie. Nu neaparat din cauza cadourilor, desi imi place sa fac cadouri, si sa primesc evident, si asta deoarece e un exercitiu minunat, in care incerci sa-i bucuri pe apropriatii tai, care la randul tau incearca sa te bucure. Poti spune ca daruind si primind cadourile o alta modalitate prin care cunosti omul. Plus ca-mi place sa desfac ambalajele :)).

Ca un mic cadou, va ofer un fragment din The Big Bang Theory:
http://www.youtube.com/watch?v=38x6kWB-xD4

ee cummings

2010-11-12T09:30:00.000-08:00

1.
i shall imagine life
is not worth dying,if
(and when) roses complain
their beauties are in vain

but though mankind persuades
itself that every weed`s
a rose, roses (you feel
certain) will only smile

2.

seeker of truth

follow no path
all paths lead where

truth is here

About his work, e.e. cummings says: 'Don`t try to enjoy it, letit try to enjoy you. Don`t try to understand it, let it understand you.'

Meanwhile this small gift of knowledge being delivered, I`ll continue with my dancing session...

Pentru spirit

2010-11-12T06:09:00.000-08:00

Ca un cadou pentru cei care intotdeauna cauta sa invete, sa afle, sa cunoasca mai mult, dar si pentru cei curiosi,pentru ca se apropie sarbatorile, va fac cunostinta cu Scoala Misterelor : http://scoalamisterelor.blogspot.com/ .

Eu ma intorc la bagajele mele, ma pregatesc sa plec la Bucuresti, tineti-mi pumnii la examen, si o sa ma intorc cat de curand.. Big hugs!

Greseli

2010-11-10T00:32:00.001-08:00

Noi, oamenii, avem tendinta de a exagera. Fie cand e vorba de o greseala comisa de o alta persoana, fie ca e vorba de imbracaminte, cert e ca vrem ca altii sa ne vada sau sa ne respecte intr-un anumit fel, iar pentru asta renuntam la naturalete.

Cel mai urat e cand intr-o cearta "victima" incepe si exagereaza, sau cel putin asa pare celuilalt, daca stam sa ne gandim putin o sa putem aprecia ca victima cauta o modalitate de a redobandi respectul celor din jur , in cazul in care se simte umilita de greseala partenerului de cearta. Cert e ca putem fi prost intelesi atunci cand exageram, si putem deseori prin simplul fapt ca facem lucrul asta sa-l umilim pe cel din fata noastra, care poate ca nu a facut-o intentionat sau care poate a avut respectul si curajul necesar ca sa-si recunoasca fapta. Problema intervine atunci cand uneori noi, exageratorii ( :-) ), nu facem lucrul acesta intentionat, pur si simplu e un instinct (prost dar instinct), care ne impinge sa actionam astfel, iar odata ce ne dam seama, din orgoliu ( vesnicul monstru din sinea noastra), nu mai vrem sa ne oprim. Asadar greseala noastra este dubla. O jumatate de solutie ar fi sa tinem minte chestia asta , si anume, ca noi gresim de 2 ori mai mult decat celalalt, asta ne-ar putea invata sa avem un pic de consideratie si compasiune fata de gresitii nostri.

Sa nu uitam ca Zen ne invata echilibrul, astfel o alta exagerare importanta o reprezinta felul in care ne imbracam. Reguli de genul decolteu + fusta mini+ pantofi inalti+ machiaj strident duc intr-un singur loc, si trebuiesc desigur evitate, in special daca iti place sa fii respectata (ca femeie). Daca ai un articol de imbracaminte sau un accesoriu viu colorat, e bine ca machiajul sa ramana cat mai natural. O fusta scurta arata mai bine cu un tricou fara decolteu, iara un decolteu arata mai bine cu o fusta medie care daca porneste de pe talie o sa arate superb. Cand vine vorba de pantofi eu ii prefer pe cei cu platforma si cu toc inalt. Nu-mi plac pantofii sau botinele cu toc mic, deoarece dau impresia de neterminat, si de cele mai multe ori sunt foarte incomozi.

Daca e sa privim si in directia opusa, uneori poate face bine sufletului cand exageram ( cata vreme suntem constienti de ceea ce facem). De exemplu cand vedem un peisaj frumos, iar in descriere ii multiplicam frumusetea doar din cauza ca vederea peisajului ne-a cauzat o stare buna. Sau cand ne simtim tristi, iar lumea pare sa nu realizeze, asa ca urlam in speranta ca vom fi compatimiti, desi nu avem neaparata nevoie de lucrul asta, si pana la urma dupa ce atragem atentia asupra noastra realizam ca de fapt, tristetea nu e chiar atat de rea, si ca a fo compatimit nu te ajuta cu nimic, pentru ca mila, nu e tot una cu intelegerea sau sustinerea.

Asadar, din nou moderatia calugarilor trebuie imbinata cu bucuria pe care ne-o ofera lectia pe care o invatam din propriile nostre greseli, pentru ca uneori trebuie sa privesti si in directia nepotrivita , sau nerecomandata, pentru a-ti aminti cine esti, ce vrei, de ce vrei, si ce e bine pentru tine. In fond, motivatia nu e niciodata ceea ce ne spun/ impun sau promit cei din jur, ci ceea ce ne dorim noi. Putine lucruri sunt mai puternice decat chestia asta.

Pana data viitoare , va saluta cu drag, mereu a voastra scumpa si dulce, Bianca

Vertigo

2010-10-30T00:45:00.000-07:00

De la crestini, la yoghini, toti afirma ca un suflet "neimpacat" dauneaza sanatatii corpului pe care il ocupa. Si totusi, eu ma intreb, daca nu cumva sanatatea precara a unui om, ii afecteaza si sufletul, nu ma refer aici la rautate, desi in unele cazuri ea e una din afectiuni. Ma refer poate la sacriforiciile inutile, sau la vorbele pline de ipocrizie ale muribunzilor care cu nu foarte mult timp inainte aveau o perspectiva complet opusa.

Nu inteleg necesitatea- izvorata cu siguranta undeva in negura temerilor- de a schimba cel care ai fost complet numai din pricina mortii. Inteleg schimbarea care survine cu mult timp inainte, o schimbare pe care apuci sa o fructifici, care se maturizeaza lent, insa nu inteleg o schimbare care are drept cauza MOARTEA.

Orice s-ar afla dincolo, fie ca e reincarnare, fie ca e judecata de dinaintea Judecatii de Apoi, nu poti pacali legile ce stau la baza proceselor asta, iar daca dincolo de moarte nu e nimic, atunci ti-ai negat propriul caracter degeaba. Adica oricare dintre situatiile astea se intampla cu adevarat, in final tu ramai singurul pacalit. E important dupa cum am afirmat mereu ca oricat de multa minciuna imprastii in jurul tau, sa nu te minti pe tine, sa fii constient de cel care esti cu bile albe si negre, si sa nu iei decizii care iti neaga esenta daca nu corespunde cu ceea ce vrei cu adevarat. Nu trebuie sa uitam ca binele si raul sunt concepte complet relative in esenta lor, din moment ce la nivel de individ fiecare dintre noi avem o apreciere diferita a acestor termeni. Societatea , prin anturaj, parinti, dascali, si chiar religie tin haosul in lesa, indrumandu-ne spre binele civilizat, adica nu furturi , omoruri etc. Te face sa te intrebi, cum poate cineva a carui maduva e acaparata complet de coruptie, sa distinga binele de rau...

Parerea mea e ca in razboiul sau, societatea a fost prea ocupata ca sa se lupte cu zmeii mari si evidenti, incat i-a ignorat pe cei mici, subestimandu-i, iar acum cand a fost invadata complet, societatea isi realizeaza greseala. Ne ramane exemplul trolului, trimis ca diversiune datorita marimii sale, in timp ce vrajitoarea deghizata ca o biata victima intra in castel si devine regina peste taramul fermecat.

Si in toata ameteala asta care face parte din viata, cei care pierd suntem noi, pentru ca societatea va supravietui, eventual va evolua in altceva mai bun sau mai rau, pe cand existenta noastra ramane efemera. Si cand te gandesti la fragilitatea noastra,la mortalitatea noastra, realizezi cat de inutile sunt toate certurile, luptele, razboaiele, si chiar asa-zisa putere. Pentru ca in final puterea e doar un concept inventat de corupti pentru a raspandi teroare printre oamenii mult prea oprimati, carora li s-a impus ca au nevoie de conducatori, de reprezentanti, care sa ia decizii in numele lor. Suna nedrept? Eu zic ca da...

De pe meleagul oamenilor carora le place sa gandeasca pentru ei, va pupa mereu a voastra, scumpa si draga, Bianca

Draga jurnalule

2010-10-29T08:41:00.000-07:00

Stiu cat de mult ti-am lispit saptamanile asta, asa ca pot sa-ti ofer scuza perfecta. Am fost ocupata. Da stiu nu e tocmai o scuza propriu-zisa, insa motivul pentru care am avut programul incarcat este: plec in UK. Mai dureaza un pic, dar pe zi ce drumul spre occident este tot mai clar. Cum ma face asta sa ma simt? Un pic inspaimantata, stii tu, frica de necunoscut, dar tot odata foarte fericita si incantata. Cert e ca nu mai am rabdare, deja vreau sa fiu acolo si sa ma apuc de lucrurile pe care le am de rezolvat in acea parte de lume. Pe de alta parte, lucrurile trebuiesc gandite si luate pas cu pas. E vorba de o decizie care imi poate schimba viata in bine, pentru ca refuz sa gandesc negativ.
Sa nu intelegi acuma, ca nu ma gandesc la posibilitatile care contravin dorintelor mele, gandurile sunt prezente, prezenta lor este acceptata si , desigur, ignorata :-). Nu vreau sa-mi stric visul care e pe cale sa devina realitate cu lucruri banale precum indoielile. Dupa cum am mai spus de multe ori, teama este un raspuns al instinctului nostru de conservare la realitatea pe care o traim. Pentru ca ii dau dreptate filosofului care afirma ca fiecare individ traieste in propria sa realitate. Asa ca da, uneori realitatile se suprapun, si in ciuda chestiei asteia ele nu se impletesc si nici nu se completeaza cum e normal, ci pur si simplu raman independete una de vointa celeilalte.
Ceea ce explica neintelegerile care deseori apar intre oameni, grupuri si partide politice :-))...
Acestea fiind spuse, vom putea interpreta diferit (adica avem "unealta" necesara unei interpretari diferite), situatia tensionata in care poate ne vom afla la un moment dat in viata. Desigur, sa stii ceva nu e tot una cu a practica ceea ce stii, for instance: mama stie ca tutunul dauneaza grav sanatatii si totusi fumeaza ( ea si multi altii), ceea ce face diferenta aici este sa iti doresti sa practici o viata sanatoasa, sau sa fi dispus sa traiesti cu raul pentru ceva care nu te ajuta cu nimic, prefer oricand o bezea (americana), nu ca as fi fumat vreodata.
Revenind la subiect pe care l-am cam uitat dupa atatea paranteze, sunt multumita, ca de obicei, adica toti cei care ma cunoasteti, stiti cat de mult iubesc sa fiu multumita de mine (in special).
Am luat o decizie potrivita intr-un moment potrivit, sau cel putin asa pare acuma, mai scriu peste un an despre rezultate. Intre timp ne "banalitatile" ca subiect de conversatie. Asa ca incetul cu incetul ( asa cum ar fi trebuit sa vina iarna) o sa ne indreptam catre gura sobei( eu si laptopul) , iar noi vom scrie, voi veti citi si , bineinteles, veti uita sa comentati ca sa stiu ca sunteti acolo, iar noi vom scrie iara.
In cazul ca va intrebati ce vreau de Craciun, va pot asigura ca NU vreau bulgari de zapada primiti in fata, puteti sa-i puneti fara nici o problema in cutia postala, ideea e sa si incapa.

Pana una-alta, eu va salut cu drag si cu respect, mereu a voastra dulce-acrisoara, Bianca.

Draga Jurnalule,

2010-09-30T10:56:00.000-07:00

Am un obicei prost de a citi, iar asta inseama uneori ca ma pierd printre cuvintele si gandurile personajelor create de fanteziile unor oameni creativi. Uneori mai invat cate ceva, alteori imi permit sa critic pe cineva, alteori raman impresionata, si deseori ma trezesc ca nu ma mai satur.

Si tot plimbandu-ma in biblioteca mea virtuala care contine 20 de Gb de carti, am descoperit sunt fericita detinatoare a unor carti foarte valoroase Caderea, Strainul si alte cateva capodopere ale lui Albert Camus, unul dintre filosofii spiritului meu. Si ca sa va amintiti de Camus o sa va ofer un citat din Mitul lui Sisif : "A te omori inseamna, intr-un sens, ca si in melodrama, a marturisi. A marturisi ca esti depasit de viata sau ca nu o intelegi."

Si ca sa vorbim despre eseul Mitul lui Sisif trebuie sa mentionez faptul ca acesta consta in 4 capitole primele 3 tratand absurdul gandirii, a omului si a creatiei, iar ultimul fiind o comparatie intre absurdul vietii umane cu situatia speciala a lui Sisif ( figura a mitologiei elene) care a fost condamnat pentru eternitate sa impinga un bolovan spre varful unui munte, doar pentru a-l vedea rostogolindu-se inapoi in vale.

Camus considera ca atunci cand Sisif constientizeaza absurditatea situatiei sale si alege sa-si continue misiunea de a impinge piatra, el se elibereaza de absurd, prin acceptare. Asa cum spune o zicala englezeasca " a accepta adevarul, inseamna a-l cuceri", asa ca logica filosofului are sens atunci cand concluzioneaza ca "ne intoarcem intotdeauna la povara noastra. Dar Sisif ne invata fidelitatea superioara care ii neaga pe zei si inalta stancile. Iar el socoteste ca totul este bine. Acest univers ramas fara stapan nu-i pare nici steril, nici neinsemnat. Fiecare graunte al acestui munte alcatuieste o lume, lupta in sine contra inaltimilor este suficienta pentru a umple sufletul omului. Trebuie sa ni-l inchipuim pe Sisif fericit."

Si sa nu uitam ca Sisif nu e singurul care are un bolovan de impins. Pacat ca nu ne place sa acceptam cat de insignificante sunt preocuparile noastre. Cat de absurda e viata noastra. Si cu cata absurditate ne incapatanam sa ne mintim ca totul e bine. Dar ceea ce un copil vede cu usurinta si nu-i e teama sa accepte din cauza ca nu a invatat inca sa fie orgolios, un adult refuza dintr-o mandrie inselatoare care il minte ca el detine controlul vietii lui. Poate daca viata ar fi intr-un mediu sigur, in care temperatura este constanta ( la fel cum e in ciupercarii), umiditatea este acceasi mereu, nu exista placi tectonice care sa se accidenteze, apa si mancarea vin precum veneau din cornurile caprei lui Zeus fara sfarsit, iar omul ar trai de unul singur in acel loc lipsit de boli si de rele, atunci poate ca omul ar fi indreptatit sa-si imagineze un oarecare control, desi chiar si atunci existenta sa ramane limitata de timp (prin moarte), si de spatiu, si doar de amuzament sa adaugam si de singuratate.

Asa ca in final, oamenii accepta mai usor minciunile, cata vreme in urma lor rezulta ca sunt mari si tari, decat adevarul, care nu e atat de rau, doar ca nu e magulitor. Si asta demonstreaza cat de fragil este respectul de sine al omului. Iar asta e inca un lucru trist de adaugat pe lista noastra.

Revenind la discutii mai pamantene, desi mereu exista obstacole si micile ghinioane care parca ma urmaresc, sunt fericita si vesela. Printre miile de probleme pe care le-am avut de rezolvat zilele astea, s-au strecurat momente incredibile care ma fac sa adorm cu zambetul pe buze desi stiu ca am maxim 6 ore de somn, iar apoi am alte obstacole de infruntat. Si totusi pe masura ce intalnesc piedici, primesc si recompense, asta inseamna ca sunt pe drumul bun, nu?! Si chiar daca nu sunt, nu-mi pare rau, pentru ca imi place calea asta . Cat despre obstacole, se spune ca fericirea se afla in spatele lor, si ca nimic bun nu vine fara ca tu sa te zbati. Asa ca-mi pastrez optimismul in continuare, si imi chem inapoi gandurile care se abat de la deviza mea inapoi. Pana la urma, nu ziua de maine, sau unde duce drumul e important, ci unde ma aflu acum, ce fac acum, ce simt acum, ce traiesc acum.
Toate astea se rezuma in doua cuvinte: Carpe diem!

Pana una-alta, eu te pup cu drag si simpatie, de pe planeta oamenilor care traiesc, nu gluma! , asta pana data viitoare.

14 Sept-Memento Mori

2010-09-13T23:56:00.000-07:00

Acum 689 de ani s-a stins din viata un zeu al cuvintelor- Dante Alighieri. Citind, ajungi uneori sa transformi scriitorii in zei care controleaza, manipuleaza, sau distrug dupa bunul lor plac -lumi. Si automat zeii sunt nemuritori, iar prin lumile pe care ei le-au creat se asigura imortalitatea lor. Asa ca Dante nu a murit cu adevarat ci pur si simplu s-a intors la Spiritul Creator, pentru a fi "reciclat" si pentru a se intoarce la noi cu alte intelepciuni. Si totusi, uneori cand auzim, vedem oameni importanti care se sting, nu putem sa nu ne amintim de propria noastra mortalitate. Ca pana la urma corpurile noastre trec, imbratranesc si mor. Dar am vazut oameni al caror spirit plin de vitalitate era limitat de corpul trecator. Ceea ce dovedeste ca spiritul nu face parte din categoria lucrurilor efemere, iar astfel ajungem la intrebarea : Ce se intampla mai departe cu constiinta noastra, odata ce corpul a murit?
Iar raspunsurile la aceasta intrebare abunda, desi nimic nu e sigur pana nu vezi cu ochii tai. Iar pana ajungi acolo ce poti face altceva decat sa traiesti si sa savurezi viata in aceasta forma?!

Idei simple - IUBIREA

2010-09-13T23:17:00.000-07:00

"Iubirea este cea mai inalta fericire la care poate ajunge omul, caci numai prin ea acesta cunoaste ca el e mai mult decat el insusi, e una cu totul" ne invata Rabindranath Tagore intr-unul dintre nenumaratele sale poeme. Si ca de obicei ma gasesc dandu-i dreptate. Iubirea aduce cu ea bucuria de a regasi frumusetea in lucrurile pe care altfel le-ai ignora. Ciripitul pasarilor, norii pufosi care iti pun imaginatia la incercare, culorile par mai vii, pana si negrul prinde o tenta de veselie, si te trezesti dorindu-ti sa atingi, sa privesti, sa admiri, sa simti, sa vrei totul. Citeam odata o carte in care vampirii care se indragosteau incepeau sa manance mancare ( nu numai sa savureze un pahar de sange :P ), chiar avand pofte. Metafora mi s-a parut interesanta, asta poate pentru ca sunt o romantica incurabila si o mica gurmanda in acelasi timp.
Revenind la intelepciunile impartasite de catre Tagore, acesta mai spune ceva interesant si totodata adevarat: "iubirea, ca si lumina, nu ramane ascunsa" , eu as merge ceva mai departe spunand ca doar ca uneori nu realizam ca este acolo :). Pentru ca uneori, uitam sa apreciem minunile care au loc zi de zi. Si cu alte cuvinte Tagore imi da dreptate: " Odata mi-a venit iubirea cu pasi moi, si nu am auzit. " .
Si cum tot impart cu voi cateva din cuvintele unuia dintre inteleptii mei , va fac un mic cadou constand intr-o frumoasa lectie de viata pe care ne-o da tot Tagore: "Fericirea se manifesta prin splendoare, frumusete si abundenta. In manifestarea Universului nu se afla nici saracie, nici zgarcenie; nimic nu este cuprins doar in cercul nevoilor. Priveste cum curge izvorul luminii din milioane de stele pe cer. Abundenta culorilor, caldurii si a vietii izvoreste din ele: acesta-i splendoarea fericirii.".

Si cum ce-i prea mult strica, va las sa savurati si sa rasuciti cuvintele unui om simplu: Tagore.
Pana data viitoare, va saluta cu drag, mereu a voastra scumpa si draga Bianca .

Draga domnule Jurnal,

2010-09-09T06:20:00.000-07:00

Ma gandeam ca noi doi nu am mai avut una dintre nenumaratele noastre conversatii placute, in care dumneata taci, eu vorbesc, iar cand dumneata continui sa taci , ascultandu-ma, eu iti interpretez tacerea precum doresc eu. De aceea te consider un prieten minunat, niciodata nu-ti impui parerea, dar intotdeauna o asculti pe a mea. Mi-era dor de felul in care ma ajuti sa vad prin alti ochi chestiunile care uneori reusesc sa patrunda prin scutul meu de indiferenta, ajungand sa ma framante. Imi era dor sa fiu ascultata ore-n sir, fara sa aud comentarii rautacioase sau plangeri la adresa mea. Si-mi era dor sa scriu...
Ce am mai facut... Pai am reusit in sfarsit sa cumpar tot ceea ce aveam de cumparat pentru prieteni/familie. Am reusit sa-mi fac bagajele. Doar ca acuma trebuie sa-mi iau ramas bun de la oamenii pe care am invatat sa-i indragesc si care m-au acceptat cu bratele deschise, in ciuda temperamentului meu si-n ciuda faptului ca sunt , in fond, o straina. Ma atasez usor de oameni, si asta se schimba cu greu in timp , oricate greseli ar comite acestia fata de mine, chiar daca in felul meu indiferent si usor rautacios le arat ca au procedat gresit. Si oricat de greu mi-ar fi uneori sa renunt la oameni, o fac, iar timpul si uneori alti prieteni, ma ajuta sa trec peste golul lasat de ei in urma.
Revenind la bagajele mele, abia astept sa merg in Romania, abia astept un masaj minunat, abia astept sa fiu rasfatata si alintata si un pic egoista :D.

Invaluita in emotiile plecarii, despartirii, reintalnirii, va imbratiseaza cu drag pentru ultima data din tara Afroditei, mereu a voastra scumpa si draga Bianca

Fragmente de ganduri

2010-09-08T04:48:00.000-07:00

Uneori viata e ca o pagina goala care isi asteapta nerabdatoare poetul. Uneori pare ca viata ne alege pe noi, nu noi pe viata. Uneori uitam sa ne asumam greselile si responsabilitatea. Uneori imbratisam regretul, alteori imbratisam uitarea, desi calea de mijloc- acceptarea- e mult mai accesibila. Zi de zi intalnim necunoscuti, uneori acestea devin cunoscuti, cativa dintre ei, ne devin prieteni, dar pe masura ce legam prietenii, cat oare mai mentinem prieteniile vechi? Cand intr-un grup de prieteni, 2 se cearta, ce se va intampla cu restul? De ce dor sfarsiturile? De ce ne e greu sa o luam de la capat? De ce ne e frica sa rostim intrebarile care ne framanta cu adevarat?
Pe scena vietii, toti jucam roluri, dar hai sa ne opunem scenaristului si regizorului, sa improvizam si sa ne cream propria noastra capodopera. De ce ne lasam controlati si manipulati?? Nu.. Mai corect spus, de ce controlam si manipulam? De ce foamea de putere pe care o simtim ne face sa ne dorim sa-i dominam pe ce-i din jurul nostru? Nimeni, dar absolut nimeni nu are nici o obligatie. Si totusi uneori ne simtim astfel, ne simtim obligati sa facem ceva, sa spunem ceva iar uneori - doar uneori -sa simtim ceva.
Nu scumpii mei, viata nu ar trebui sa fie asa. Viata ar trebui sa fie despre libertate, placere, dragoste. Si totul porneste de la placere,hmm si de la sinceritate...
Cata vreme faci totul cu placere ( nu din obligatie) cata vreme esti sincer cu tine si cu cei din jurul tau, viata ta nu este impusa/trasata de nimeni altcineva decat de catre tine. Pentru ca solutia la tot raul din lume, o detii tu. Pentru ca tu stii cum sa accepti sau cum sa te impaci cu tot ceea ce te inconjoara, pentru ca tu sa mergi mai departe. Cat despre mine?! Eu nu dau lectii despre ceva ce nu inteleg, dar din pacate, lectiile mele nu sunt intelese mereu.

Cu multa caldura si poate un pic de dor, din tara lui Artemis cea infocata, va saluta, mereu a voastra scumpa si draga, Bianca.

Muza mea e muzica

2010-09-02T03:00:00.000-07:00

Domnisoara Medicinista a facut o pasiune pentru mini playlistul meu, asa ca m-am gandit sa impartasesc cu voi , alte cateva melodii care ma inspira. Desigur ordinea este aleatorie.
1. Sia - Breathe me , pentru momentele in care ma pierd.
2. David Bisbal- Quiero pederme en tu cuerpo , pentru ca pasiunea de a te darui cuiva, uitand unde incepi tu si se termina el.
3. Axel Fernandez - Amo , pentru ca nimeni nu se satura niciodata de cuvinte frumoase.
4. Dj Aligator - Close to you , pentru ca sunt o romantica incurabila.
5. Dream Theater- History of trunks , pentru ca prima oara cand am ascultat-o am plans.
6. Yanni - Aria
7. Ennio Morricone - Chi mai; le vent, le cri , pentru ca imi aduce aminte de vant si de povestile pe care acesta le poarta.
8. Era - Mother; Don`t you forget; Flowers of the sea , pentru ca ma ajuta sa meditez.
9. Enigma- Return to innocence, Mea culpa , din acelasi motiv ca mai sus.
10. Cranberries- Zombie, Ode to my family, Dreams
11. Damien Rice- 9 crimes
12. Vangelis -Ask the mountains ( cea mai dulce melodie ever)
13. Luis Fonsi - por ti podria morir
14. Mandalay - Beautiful
15. Dot Alisson -colour me , o melodie pe care o ador :X, yummy

Astea sunt cateva dintre melodiile care ma relaxeaza, linistesc, inspira dar cum sunt o fanatica atunci cand vine vorba de muzica, lista poate continua la nesfarsit.

A fi sau a nu fi - vulnerabil

2010-09-01T14:12:00.001-07:00

Noi oameni, sau eu ca om intotdeauna m-am regasit osciland intre paradoxuri, comportantu-ma intr-un fel, gandind altfel, sau dorindu-mi ceva, dar actionand impotriva acelui lucru. Nu a fost nevoie sa ma intreb ce anume se intampla cu mine ca sa stiu motivele din spatele acestor obiceiuri ciudate.
Teama... Teama uneori te face sa-ti controlezi dorintele, emotiile, sa nu permiti vietii sa te surprinda, sa tii nu numai lucrurile rele la distanta dar si pe cele bune. Teama te face sa te imprejmuiesti cu un zid puternic, care nu lasa pe nimeni sa patrunda, dar care totodata te si limiteaza, izolandu-te nu numai de oameni, dar si de posibilitati.
Imi place sa cred ca viata e asa cum ti-o doresti , cata vreme incerci sa o faci asa. Si eu am infruntat nenumarate temeri, am indepartat oameni minunati fata de mine, am pierdut batalii cu mine, cu viata, cu alti oameni, m-am simtit singura si m-am trezit dorindu-mi cu desavarsire sa demolez cetatea singuratatii mele si sa ma pierd in simturi: sa fiu dezamagita, dar sa nu ma simt singura, sa iubesc, dar sa nu fiu singura. Dar am evitat momentul mintindu-ma ca am nevoie de curaj, ca inca nu sunt pregatita, ca mai am ceva de invatat... De fapt, aici am avut dreptate aveam de invatat ca pentru a fi cu adevarat fericit, trebuie sa te supui complet vulnerabilitatii, sa-ti permiti sa fii deschis atat fericirii, cat si tristetii. Si fara sa-mi dau seama, am invatat si lectia asta, iar odata cu asta zidurile cetatii mele s-au daramat, iar eu am devenit cea care sunt acuma. Intr-un fel, am renunat la anumite temeri, din pacate desi mult imputinate, unele dintre ele inca ma mai bantuie chiar daca nu ma mai afecteaza ca inainte.
Cum sunt acuma dupa cativa ani de la aceste schimbari? Linistita, fericita, zambitoare si suficient de echilibrata spiritual, in ciuda aparentelor :)).
De ce impartasesc cu voi acesta experienta? Oarecum sper ca asta va inspira poate pe cineva, sau poate ca altcineva se va regasi in povestea mea.
Cu multa dragoste si pasiune va pupa, mereu a voastra scumpa si draga Bianca!

Cafeaua si tigarile

2010-08-31T07:53:00.001-07:00

Am realizat si eu in sfarsit ce rol au tigarile si cafelele in viata oamenilor dependenti de acestea.
Cafea beau ocazional, iar de tigari nu ma ating, asa ca am studiat si eu vara asta comportamentul persoanelor cu care lucrez si am realizat ca oamenii devin atrasi de actiunea de a fuma (de exemplu), atunci cand lucreaza cu alti oameni, iar acestia in pauze se aduna si discuta la o tigara. E clar asadar ca sunt modalitati prin care oamenii socializeaza, la fel ca si alcoolul. Ca si cum odata ce ai tigara , paharul de bere sau cafeaua in mana, faci parte din grup pentru ca iti scoti mantia de invizibilitate.
In mod ciudat eu nu ma simt invizibila decat cand vine vorba de familia mea, care niciodata nu aude ceea ce spun, exceptie facand surioara mea. Am observat ca atat la munca cat si in viata de zi cu zi, daca am vrut sa fac parte dintr-un grup, am fost acceptata cu usurinta de cei din jur, chiar daca vorbesc mult si uneori sunt plictisitoare :)).
Una peste alta am reusit sa pun cap la coada o alta teorie, asa ca daca vad vreun documentar pe national geographic despre chestia asta ma cert urat de tot cu ei . Si-asa aia de la NASA mi-au furat cateva din teorii . Ma rog, totul pentru binele omenirii banuiesc...
Din mijlocul marii Egee, va saluta cu drag, mereu a voastra scumpa si draga , Bianca!

A fi sau a nu fi veveritoaica

2010-08-30T09:07:00.000-07:00

Am observat vara asta ca m-am imprietenit cam cu toti oamenii care ma plac, asta pentru ca m-au placut la randul lor. Si cum desigur tendinta mea de ma autoaprecia in special folosindu-ma de comportamentul celorlalti vizavi de mine nu a intarziat prea mult sa apara si dorinta de a-mi explica acest comportament.
Banuiesc ca undeva la nivelul subconstientului, creierul uman interpreteaza mesajele de acceptare, zambetele si gesturile, si te face sa-ti doresti sa te imprietenesti cu persoana aia draguta care zambeste asa frumos. O alta posibilitate este ca doar creierul meu sa functioneze asa. Oricare ar fi motivul sunt fericita sa afirm ca mi-am mai largit cercul de prieteni, ceea ce e aproape intotdeauna un lucru bun.
Ca sa va dau o veste buna celor care imi duceti dorul (stiu ca sunteti cativa pe-acolo), in curand voi reveni in tara, deci nu uitati sa-m organizati o duzina de petreceri surpriza. Glumesc, desigur!!!
Ce legatura are titlul cu poveastea de azi??? Pai v-am aburit in timp ce rontaiam niste minunatii de alune de padure si nu ma pot abtine sa nu ma simt ca o veve mica si dulce si scumpa care va pupa dulce din tara lui Zeus.

Despre minunatul pahar de vin rosu

2010-08-18T12:05:00.000-07:00

....Acuma imi indulcesc viata, imi relaxez muschii si ma rasfat la un pahar de vin.
Sa va povestesc despre minunata mea obositoare vacanta greceasca. Desigur nici nu stiu de unde sa incep asa ca voi incepe cu peripetiile calatoriei: Am plecat din Constanta cu autocarul pentru prima data inspre Grecia( de obicei folosesc si prefer avionul). Drumul a durat aproximativ 22 de ore, jumatate dintre care chinuite de urletele oamenilor care fie voiau sa isi faca nevoile, fie erau nervosi din cauza opririlor aparent prea dese. Din cand in cand cate un bebel nu astepta pauza ca sa faca cacuta :)), sau incepea sa planga speriat de tipetele oamenilor nesuferiti. De obicei nu judec si nu injur, dar nu am putut sa ma abtin sa ma uit urat la un tip care a chinuit-o pe domnisoara hostess (si nu in sensul bun al cuvantului), daca eram in locul ei i-as fi aruncat o sanda in capatana de bovina, dar asa m-am multumit doar sa-mi imaginez hilarul proces. Am ajuns in Atena dupa o calatorie pe care as fi savurat-o daca nu ar exista oamenii aceia vesnic nemultumiti, care isi varsa amarul cu multa placere pe cei din jurul lor. Oricum sincera sa fiu a meritat sa indur toate astea pentru ca am vazut cel mai dulce si minunat si pur si simplu coplesitor rasarit ever!!! Cu un soare imens, intre muntii printre care se ivea marea, multicolor, Apollo incepea sa-si conduca carul printre miile de constelatii in acel moment devenite invizibile datorita stralucirii lui. Divin acesta e cuvantul pe care il cautam...
Ajunsa in Atena am luat dragutul metrou catre Portul Pireus de unde urma sa ma imbarc pe vapor pentru a ajunge pe insula Samos. Am luat ultimele bilete cu cabina ramase ( deci un picut de noroc tot am avut), si am asteptat vreo 9 ore in port ( si pe la cateva restaurante si cafe-uri) sa vina vaporul. Care a intarziat o vesnicie ( in mintea mea cel putin), pe o arsita infernala, desigur am obtinut o minunatie de bronz tractorist pe care l-am etalat o vreme pana am reusit sa-l acopar cu un alt bronz ceva mai perfect. Vreau sa spun ca m-am indragostit de mersul cu vaporul. Mi se pare minunat, si am dormit perfect. Probabil daca ne-ar fi prins vreo furtuna nu mi s-ar fi parut asa, dar ce conteaza, important e ca am avut noroc. Intr-un final am ajuns si pe Samos in Vathi ( capitala insulei), iar o zi mai tarziu am inceput sa muncesc. Am fost si la plaja, am muncit, sport am facut desi nu la fel de mult ca altadata, cert e ca am avut o vara plina pana acum, si inca mai am 3 sapt de stat pe aici.
Oricum azi am prins si eu un moment de respiro si am vrut sa va dovedesc ca nu am murit si ca nu v-am uitat. Asa ca acum savurez minunatul meu pahar de vin si va pupicesc pe toti cu mult drag de pe frumoasa insula greceasca Samos.

Update- Premiul Blogger Prietenos

2010-08-02T10:30:00.000-07:00

Incep prin ai cere scuze lui Cartim ( http://cartim.ro ) pentru ca am intarziat cu postarea, dar lipsa timpului liber si-a avut parerile ei despre ce activitati am de realizat. Astfel am castigat premiul pentru Blogger Prietenos, desi nu prea imi mai merit titlul de blogger deoarece am fost cam inactiva in ultimul timp, apreciez totusi titlul de prietenos, pentru ca ma consider o persoana prietenoasa si imi place sa fiu considerata asa si de catre altii.

O sa-mi iau libertarea de a oferi acest premiul lui espritdesmots (http://espritdesmots.wordpress.com/) care merita cu desavarsire acest premiu. Pe Adrian nu-l ignor intentionat, dar de vreme ce a primit acest premiu deja de la cartim, nu pot face decat sa subscriu la cele spuse de el si sa-l fac un pic cu ou si cu otet pe cartim ca mi-a luat-o inainte. Ehh glumesc desigur.

Pana una alta va las purtand in suflet dorinta de a reveni cu un post cat mai curand. Multi pupici grecesti muah muah muah !!!!!

To be or not to be divine

2010-07-17T01:30:00.000-07:00

Toti cei care ma cunosc foarte bine, imi inteleg si accepta pasiunea pentru mitologie si chiar tendinta mea de a ma considera zeita :)) ( sau poate nu, dar nu conteaza). Desigur v-am tot vorbit de carti, iar acum ca am terminat de citit toate seriile lui PC Cast ( aparute pana in prezent), pot sa va vorbesc ( in special femeilor), despre seria Goddess Summoning. Am descoperit o lume in care zeii inca traiesc, care isi iau vacante in lumea muritorilor moderni, muritori care se indragostesc de zei, zei care iubesc cu foarte multa pasiune. Femei moderne care au propria lor magie si care pe parcurs descopera divinul din ele. Frumos scrisa, plina de inventivitate, bazata pe mituri reinterpretate, amuzanta si cu multa pasiune, cartile din seria Goddess summoning a lui PC Cast, devin un must-read pentru orice femeie educata, independenta, pasionala, adica pentru orice femeie moderna, care asteapta ceva mai mult de la viata, care e constienta de stropul de magie care salasluieste in ea si care nu se lasa calcata in picioare nici macar de un zeu :D.

Cu mult drag, de pe taramul fermecat al zeilor, va saluta mereu a voastra scumpa si draga Bianca!

Draga Jurnalule,

2010-07-13T08:31:00.000-07:00

Nu stiu altii cum sunt, dar eu ador senzatia de mister si magie care ma invaluie inca din momentul in care pasesc pe taramul grecesc. Da a venit vara si odata cu ea mult asteptata vacanta de 2 luni in Grecia. O binemeritata vacanta as putea spune, avand in vedere aventurile prin care am trecut ca sa ajung pe minunata insula Samos. Iar azi am avut parte de prima mea expunere la soare. Plaja, apa, o usoara adiere racoroasa de vant au fost ingredientele perfecte pentru un somn de o frumusete rara. Uneori mi se pare ca apartin mai degraba societatii elene, decat celei romanesti. Cine stie poate ca intr-o viata anterioara am locuit aici, iar sufletul meu isi recunoaste casa, de unde si senzatia de apartenenta. Eu plec la o frumoasa plimbare prin portul pytaghorio.
Va pupacesc cu drag si promit ca o sa revin curand cu lucruri ceva mai interesante de povestit, mereu a voastra Bianca

Draga Jurnalule,

2010-06-24T22:33:00.001-07:00

Offf uneori imi place sa ma agit aiurea, alteori ma enervez pe mine ca nu sunt mai calma. Sunt Acasa, in Mangalia, am reusit sa indeplinesc dificila misiune de a-mi muta toate lucrurile din Bucuresti, inapoi aici, Acasa. Sunt fericita si linistita in casa in care mi-am petrecut jumatate din copilarie, iubesc si respect felul in care ma ocroteste si ma face sa ma simt mereu binevenita. Si intr-un mod ciudat, aici nu ma simt niciodata singura. Dupa atata agitatie si nebunie de care recunosc, am avut nevoie, e placut sa gasesc timp sa admir din nou lucrurile marunte care mereu m-au fascinat aici. Felul in care vad cerul dimineata cand ma trezesc din pat, cu toate ca apartamentul este la parter, sau micile afise colorate cu ingeri pe care le-am lipit de mobila, ca sa-mi reamintesc iara si iara ca fiecare zi e speciala. La fel cum iubesc sa simt cum nisipul se joaca cu talpile mele, la fel iubesc cum parchetul de acasa face acelasi lucru: se bucura de mine, la fel cum si eu ma bucur de el.
Acuma, ca am reusit sa respir si eu putin, pot sa ma apuc sa fac bunatati. Azi e ziua mamei mele, pe care o iubesc foarte mult, si care chiar daca e la mii de km distanta, merita sa fie sarbatorita.
Cu mult drag si cu multi pupici, trebuie sa te las, pentru ca treaba mea abia a inceput si nu-mi place sa le las pentru mai tarziu, mereu a ta agitata, repezita dar mai tot timpul optimista si vesela, Bianca

House of Night

2010-06-11T10:07:00.000-07:00

Mereu imi place sa-mi amintesc cat de bine ma simt in pielea mea. Si oarecum, mereu exista cate o persoana care ma face sa-mi apreciez felul de a fi chiar mai mult decat o fac de obicei. Pasiunea mea pentru carti, a fost prezenta in viata mea inca de cand eram un gandac cu fundite, care mergea la gradinita si care isi dorea din tot sufletelul sa invete sa citeasca. Mereu descopar cate o carte care reprezinta,sau care ma incanta. De data asta am descoperit o autoare valoroasa, plina de imaginatie si creativitate combinate cu un umor fantastic. Patrunzand in lumea ei, am descoperit ca este o sora destul de apropiata a lumii visurilor mele, iar stilul ei comic, in care reda gandurile personajelor, este parca copia perfecta a felului in care eu comunic cu mine.
Ce e mai placut decat sa regasesti un suflet geaman aflat la mare distanta de timp, si de spatiu?! Prea putine lucruri... In orice caz vreau sa va fac cunostinta cu PC Cast, autoare seriei Casa Noptii. Desigur, trebuie sa-i multumesc lui espritdesmnots ( http://espritdesmots.wordpress.com/ ) din nou pentru recomandare. Va recomand de asemenea si Divine by Mistake care este fermecatoare, si care imi aminteste inca odata ca in lumea cartilor nu exista imposibil.
Cu mult drag, desprinsa pentru cateva momente din lumea fantastica, mereu a voastra scumpa si draga Bianca.

Despre Iubire

2010-06-08T01:04:00.000-07:00

-Chiar si dupa atata timp, Soarele nu i-a spus niciodata Pamantului "imi esti dator". Uite ce se intampla cu o iubire atat de mare: lumineaza cerul!"- ( Hafiz )

Vampire Academy

2010-06-05T11:46:00.000-07:00

Acum nu prea mult timp, draga mea prietena, espritdesmots ( http://espritdesmots.wordpress.com/ ), mi-a recomandat cartea lui Richelle Mead - Vampire Academy, in urma unui post pe care l-am scris.
Cum ador vampirii, mi se par sexy :)), si cum imi place sa citesc, mi-am propus sa incerc primul volum al acestei serii, ca sa descopar o poveste fermecatoare, scrisa din perspectiva Rosei, un dhampir adolescent, o rebela fugita din academia vampirilor. Impreuna cu prietena sa Lisa un vampir ( muritor), Rosa se vede nevoita sa se intoarca la scoala. Printre toate aventurile, gandurile, nedumeririle lor, cele 2 fete descopera dragostea, ca sa o piarda si sa o redescopere. Desigur chiar si in lumea ciudata a vampirilor ( Moroi), condusa de cele 12 familii regale, exista intrigi si ipocrizie. In ciuda Strigoilor(vampiri nemuritori), care sunt o amenintare permanenta pentru oameni, dhampiri si Moroi, Rosa traieste dramele unei adolescente relativ tipice: tradare, minciuni, prietenie, dragoste, indoieli, impulsivitate. Richelle Mead are un stil placut care creaza o oarecare dependenta, iar personalitatea puternica a Rosei este absolut fermecatoare. Am citit toate cele 5 volume deja aparute, si nu mai am rabdare pana in Decembrie cand va fi publicat al 6-lea si ultimul volum din serie.

A song of Despair by Pablo Neruda

2010-06-01T04:04:00.000-07:00

In ziua de azi, sunt multi oameni care citesc, suficienti oameni care gasesc mesajele pe care diferiti scriitori vor sa le transmita, dar prea putini oameni care se bucura de un poem frumos.

Asta, cred eu, se datoreaza (intr-o oarecare masura) si faptului ca o poezie pentru a putea fi inteleasa trebuie interpretata adecvat, iar mesajele pe care cuvintele le tainuiesc sunt putin mai inaccesibile, in comparatie cu cele ascunse in romane. Pe de alta parte, e un bun exercitiu care te ajuta sa patrunzi in mintea altcuiva,iar asta iti da posibilitatea de a empatiza cu acea persoana. Efectul este ca incepi sa te simti mai putin ca un ciudat, si mai mult ca inca un om care trece prin anumite greutati, si care simte ca povara pe care o poarta este de mii de ori mai mare decat a oricarui alt om, dar care gaseste un alt om care poate ca e mort acuma, dar care s-a simtit la fel, iar simplul fapt ca acela a reusit sa dea grai tipetelor tainuite ale eului sau, reuseste sa-l linisteasca pe cititorul sau. Ca si cum odata cu acele urlete arhaice deja iesite la suprafata s-ar fi descarcat si povara lui, s-ar fi usurat, ar fi inceput sa se miscoreze pana la punctul in care el realizeaza ca povara lui nu a fost niciodata mare, ci doar el simtea nevoia sa se planga, dar avea impresia ca nimeni nu-l intelege, ca nimeni nu-l asculta cu adevarat, iar asta nu a facut decat sa hiperbolizeze starea lui, facand totul sa para imens, greu, sufocant. Si totusi cineva l-a inteles, fara ca macar sa-l cunoasca, fara ca macar sa-l auda, chiar daca a fost nascut cu mult inaintea lui, chiar daca acea persoana nu mai exista decat prin ceea ce a lasat mostenire. Imi place cand cineva ma intelege, si-mi place sa ma regasesc in anumite romane, povesti, poezii, chiar si filme, iar asta e motivul pentru care ma straduiesc sa si inteleg la randul meu, sa privesc dincolo de cuvinte, sau de zambet, chiar daca stiu ca uneori o sa o dau in bara rau de tot, cata vreme traiesc invat si o sa fac mereu tot posibilul sa-i invat si pe altii atunci cand pot. Pana atunci, va ofer cadou un poem superb care-i apartine lui Pablo Neruda:

"The memory of you emerges from the night around me.
The river mingles its stubborn lament with the sea.

Deserted like the wharves at dawn.
It is the hour of departure, oh deserted one!

Cold flower heads are raining over my heart.
Oh pit of debris, fierce cave of the shipwrecked.

In you the wars and the flights accumulated.
From you the wings of the song birds rose.

You swallowed everything, like distance.
Like the sea, like time. In you everything sank!

It was the happy hour of assault and the kiss.
The hour of the spell that blazed like a lighthouse.

Pilot’s dread, fury of a blind diver,
turbulent drunkenness of love, in you everything sank!

In the childhood of mist my soul, winged and wounded.
Lost discoverer, in you everything sank!

You girdled sorrow, you clung to desire,
sadness stunned you, in you everything sank!

I made the wall of shadow draw back,
beyond desire and act, I walked on.

Oh flesh, my own flesh, woman whom I loved and lost,
I summon you in the moist hour, I raise my song to you.

Like a jar you housed the infinite tenderness,
and the infinite oblivion shattered you like a jar.

There was the black solitude of the islands,
and there, woman of love, your arms took me in.

There were thirst and hunger, and you were the fruit.
There were grief and the ruins, and you were the miracle.

Ah woman, I do not know how you could contain me
in the earth of your soul, in the cross of your arms!

How terrible and brief was my desire of you!
How difficult and drunken, how tensed and avid.

Cemetery of kisses, there is still fire in your tombs,
still the fruited boughs burn, pecked at by birds.

Oh the bitten mouth, oh the kissed limbs,
oh the hungering teeth, oh the entwined bodies.

Oh the mad coupling of hope and force
in which we merged and despaired.

And the tenderness, light as water and as flour.
And the word scarcely begun on the lips.

This was my destiny and in it was the voyage of my longing,
and in it my longing fell, in you everything sank!

Oh pit of debris, everything fell into you,
what sorrow did you not express, in what sorrow are you not drowned!

From billow to billow you still called and sang.
Standing like a sailor in the prow of a vessel.

You still flowered in songs, you still broke in currents.
Oh pit of debris, open and bitter well.

Pale blind diver, luckless slinger,
lost discoverer, in you everything sank!

It is the hour of departure, the hard cold hour
which the night fastens to all the timetables.

The rustling belt of the sea girdles the shore.
Cold stars heave up, black birds migrate.

Deserted like the wharves at dawn.
Only the tremulous shadow twists in my hands.

Oh farther than everything. Oh farther than everything.

It is the hour of departure. Oh abandoned one."

Despre istoria care se repeta

2010-05-28T02:28:00.000-07:00

A fost odata ca niciodata o tara frumoasa, situata intr-un loc nici prea cald, nici prea rece care se numea Dacia.

Acesta prea frumoasa tara, era una dintre cele mai renumite fiice ale zeitei Europa. Bogatiile, minunatiile ei erau atat de nenumarate, incat celelalte fiice ale Europei o pizmuiau nespus.
Roma cea mai intinsa tara a Europei a devenit dusmanul cel mai infocat al Daciei. Dupa mii si mii de viclenii si strategii Roma a invins-o pe Dacia furandu-i o mare parte din resurse, dar daruindu-i in schimb progresul, deoarece Dacia era o tara simpla, bazata pe traditii. Dupa ce scapa de amenintarea Romei, Dacia este lovita din plin de catre 2 frati: Imperiul Habsburgic si Imperiul Otoman, care iara ii fura din nou din bogatii si care, pe deasupra o impart in 3 tarisoare mai mici. Cu timpul Dacia se razboieste si reuseste sa se elibereze de cotropitori, unindu-se din nou, sub numele de Romania, o tara reinoita, dar naiva si mult ramasa in urma din pricina dominatiilor straine.
Dar cam toti copiii Europei raveneau in continuare la Romania si la resursele ei. Intre timp Rusia ii fura o bucata de teritoriu, Ucraina alta parte, iar Romania desi supravietuieste pare sa devina bataia de joc a tuturor.
Cu timpul, de parca nu ar fi trecut prin suficient de multe si de parca nu ar fi avut destui dusmani, impotriva Romaniei se rascoala chiar copiii ei, romanii. Romanii educati de-a lungul timpului de catre unchii si matusele lor au descoperit ca e mai usor si mai eficient sa furi decat sa muncesti, sa strici, decat sa construiesti, asa ca au inceput Marea Rascoala a Nesimtirii. Au inceput sa se certe intre ei, sa se fure intre ei si de la altii, sa-si bata joc de putinul progres pe care Romania l-a facut, sa vorbeasca urat, sa fie violenti, sa urle si sa tipe ca niste maimute in plina campanie electorala, sa-si bata copiii, sa-i arunce la gunoi, sa arunce gunoiul pe strazi de la geamuri, sa fie mizerabili si dizgratiosi unul fata de celalalt. Iar Romania suferea, Romania la un pas de ruina isi plangea copiii, pe toti mai rai, mai buni, cum or fi fost ei. In fata atator incercari Romania a plans pentru prima data atunci cand copiii ei s-au indepartat de ea, pentru a se comporta precum s-au comportat fratii ei cu ea. Si pe zi ce trece inima Romaniei se micsora tot mai mult...
Si uite asa istoria are tendinta de a se repeta in circumstante diferite, cu personaje diferite, dar mereu aceleasi fapte, mereu aceleasi rautati. Te face sa te intrebi de ce se intampla aceleasi lucruri la nesfarsit, sau de ce in acest caz Dacia/Romania sufera iara si iara?! Eu as spune ca asta se datoreaza faptului ca oamenii nu vor sa invete niciodata, de aceea mereu va exista cate un Traian, cate un Hitler, cate un Osama, cate o Biserica care sa-si doreasca mai mult decat i se cuvine si care sa foloseasca forta pentru a obtine acele lucruri. Mereu va exista cineva care sa fure si sa omoare si sa calce pe oricine in picioare pentru a obtine mai mult. In fond singurul adevarat defect in lume este lacomia. Asa ca eu recomand la toata lumea cate o cupa a lui Pitagora ca sa invete ca lacomia se plateste greu.
Cu un pic de amaraciune in suflet, cauzata de lipsa de bun simt a oamenilor lacomi si rai, dar mereu cu zambetul sperantei pe buze, va pupacesc cu drag, a voastra simpatica Bianca :D.

Leapsa: Prima carte citita

2010-05-26T12:21:00.000-07:00

Monsieur Cartim ( http://cartim.ro ) a binevoit sa-mi mai arunce o leapsa in care trebuie sa-mi amintesc printre siruri de romane, ce carte am citi prima data. Banuiesc ca basmele Fratilor Grim nu se pun si nici povestile nemuritoare. Cred ca Pacala am citit prima data cap-coada, pentru ca eram frustrata ca mama mea dulce si scumpa adormea dupa primele doua fraze pe care le citea, asa ca dupa ce am invatat sa citesc a trebuit sa iau la mana tot ce incepuse mama sa-mi citeasca. Dupa aceea am vazut Dosarul Pelican la tv si am descoperit ca aveam cartea lui J Grisham- Cazul Pelican- in casa si m-a prins curiozitatea.
Leapsa merge mai departe la toti care vor sa raspunda!

Doar ceva ce voiam sa spun

2010-05-26T11:49:00.000-07:00

M-am bucurat mult cand am avut surpriza sa fac cunostinta (virtual vorbind), cu doua dintre persoanele care citesc ceea ce scriu pe acest blog. Mi-am dat seama ca nu am incercat niciodata sa-mi imaginez ce se ascunde in spatele celor care citesc acest blog, cu exceptia prietenilor care au "obligatia morala" sa vada ce am mai "debitat"... Glumesc, sigur inca nu am obligat pe nimeni sa stea sa citeasca ceea ce am scris eu, cred ca intr-un fel nici nu m-am asteptat ca cineva sa fie interesat ( nu ca nu mi-as fi dorit). Poate ca atrasi de curiozitate, cativa prieteni au inceput sa-mi citeasca periodic postarile, dar nu mi-am dat seama ca persoane complet necunoscute, fara nici un fel de legatura or sa ajunga sa citeasca si sa se regaseasca in ceea ce scriu si cu atat mai putin nu mi-am imaginat ca or sa ma caute doar ca sa-mi spuna asta. Inca odata dorintele devin realitate... Blogul acesta mi-am dorit sa devina un loc prin care sa poti patrunde in mintea altcuiva, sa poti vedea ceea ce vede altcineva, sau mai bine spus , felul prin care altcineva vede lucrurile. Intr-o oarecare masura, am reusit, si am fost fericita sa aflu ca cineva ascuns de o tastatura si niste cabluri, ajutat de un monitor, a considerat ca sunt demna de a-l cunoaste si poate de a-i deveni prietena.
Va trimit multi pupicei in semn de recunostinta ( chiar daca va cunosc , chiar daca nu), tuturor celor care patrundeti in mintea mea, cu mult drag, mereu a voastra Bianca.

Casa, dulce casa!

2010-05-26T11:23:00.000-07:00

Se spune ca nicaieri nu e ca acasa... Desi de cand sunt la facultate merg foarte rar in Mangalia, acasa, mereu cand o fac ma simt ca si cum apartin de acel loc. Poate ca e vorba de obisnuinta sau poate e din cauza ca valorez fiecare lucru care se afla acolo. Poate e vorba de grija si atentia pe care le-am acordat-o diferitelor lucruri de acolo: mobila, geamuri, canapeaua pe care am stricat-o cu soramea de vreo 2 ori :)), scaunul meu minunat albastru in care-mi petreceam noptile albe scriind, invatand, sau chatuind, abtipildurile cu ingerashi si cu ganduri frumoase pe care Claudiu mi le-a trimis odata, delfinul de la Victor, fotoliul unde am lesinat intr-o noapte, oglinda unde ma machiam, masa pe care am murdarit-o de atatea ori, jucariile mele din copilarie(cele care au ramas neatinse de soramea), sufrageria in care ma bucuram de libertate deplina dansand si uitand de timp, de oameni... Poate ca toate momentele pe care le-am petrecut acolo au lasat un fel de energie pozitiva, hranitoare care ma cuprinde mereu cand intru in acea casa.
Cu mult drag, proaspat-revenita in Bucuresti, mereu a voastra scumpa si draga Bianca!

Leapsa cu Literatura

2010-05-18T22:13:00.000-07:00

Am primit de la cartim ( http://cartim.ro), o leapsa asa ca o sa ii dau drumul...

1. Cate carti ai citit pana acum in 2010?
Cel putin 20.
2.Cate carti de fictiune si cate de non-fictiune?
Vreo 4 non-fictiune, restul fictiune.
3. Care e proportia barbati vs femei?
60% femei, 40% barbati.
4. Care e cartea preferata citita in 2010?
Greu de ales, dar o sa merg cu Twilight a lui Stephenie Meyer, nu de alta dar ador vampirii :)).
5. Care e cartea care ti-a placut cel mai putin pana acum in 2010?
Codul civil se pune?! Nu am nici una care sa nu-mi fi placut, daca nu-mi place nu o citesc :D.
6. Ai inceput vreo carte si nu ai putut sa o termini?
Intr-un mod ciudat chiar si atunci cand citesc mai multe carti in paralel, tot reusesc sa le termin mai devreme sau mai tarziu, curiozitatea e de vina.
7. Care este cea mai veche carte citita?
Probabil ca Divina Comedie a lui Dante Alighieri care se presupune ca a fost inceputa undeva pe la 1306, dar nu sunt sigura.
8. Dar cea mai noua?
Twilight vol 4 probabil...
9. Ce mai lung si cel mai scurt titlu?
Fenomenologia spiritului- Hegel, Gitanjali- Rabindranath Tagore.
10. Cea mai lunga si cea mai scurta carte?
Curs de franceza ar fi cea mai lunga, iar cea mai scurta The secret.
11. Cate carti imprumutate?
Nici una.
12. Cate carti sunt traduceri?
Pai vreo 12 le-am citit in engleza, deci nu se pun ca traduceri, cred ca doar 2 carti dintre cele pe care le-am citit sunt traduceri.
13. Care este cel mai citit autor anul acesta?
Probabil Lisa Jane Smith, ca numar de volume.
14. Ai recitit vreo carte?
Da am recitit Peaceful Warrior a lui Dan Millman.
15. Care este personajul preferat din cartile citite pana acum in 2010?
Damon Salvatore
16. Ce tari ai vizitat prin cartile citite?
Franta, S.U.A. , U.K. , Italia, Japonia, Spania ( in 2010).
17. Ce scriitori descoperiti in 2010 ai vrea sa citesti mai mult?
Sa zicem ca Stephenie Meyer, pentru ca astept cu nerabdare vol 5 din Twilight...
18. E vreo carte pe care regreti ca ai amanat-o?
Nu prea aman cand vine vorba de lectura..
Leapsa asta se duce la orice vrea sa o preia
13.

Despre Bucurie

2010-05-18T05:33:00.000-07:00

Mevlana Rumi spune ca bucuria e acel rau pe care-l simti curgand din tine, purificandu-te, atunci cand faci lucruri din suflet. Mahatma Gandhi afirma ca bucuria vine din suferintele cu care incerci, lupti, nu din victorie. Exact ceea ce incearca si Profetiile de la Celestine sa ne invete, exact ceea ce ne invata Dumnezeu prin simplul fapt ca permite Raului sa existe, exact ceea ce vedem in fiecare zi pe strada.

Fiecare filosof are propria sa Idee, Dumnezeu, Biserica, au si ele propriile lor Idei legate de bucurie. Fiecare scriitor descrie altfel simptomele. Te face sa te intrebi bine dar ce e bucuria ca fiecare are cu totul alta parere. Intotdeauna trebuie sa plecam de la premisa ca oamenii sunt diferiti si sa includem tot ceea ce presupune acest fapt: gandire, simtire, viata, educatie etc. Ce inseamna pentru mine bucurie? E o stare aproape constanta in viata mea, ca un prieten care e mereu acolo pentru tine in cazul in care ai nevoie de el. Ma face sa vreau mereu sa am un zambet pe fata si ma face sa-mi doresc sa-i inveselesc pe cei care sunt tristi, ma face sa fiu optimista atunci cand sunt trista, si nu ma lasa niciodata sa ajung intr-un punct din care sa nu ma mai pot ridica. Toti atingem uneori mocirla, diferenta e ca unii se impotmolesc acolo, iar mocirla se transforma in nisipuri miscatoare care-i inghit pentru o clipa sau pentru totdeauna. Mereu e cineva care sa-ti ofere ceea ce ai nevoie ca sa te ridici, un fir de ata, un bat, un dinozaur zburator, un sentiment care te face sa lupti doar ca sa vezi ce se intampla pe randul urmator al vietii, intr-un viitor despre care nu ai nici cea mai vaga idee, desi ai asteptari si pretentii din partea sa, cu toate ca stii ca mereu o sa te surprinda, ca planurile tale niciodata nu or sa poata curprinde o farmita din ceea ce vrea destinul sa-ti ofere. Experiente, bune, rele, care sa te transforme dintr-o bucata de ciment, intr-o frumoasa sculptura de marmura asemenea Galateei. Si la fel ca Pigmalion viata mereu se indragosteste ce creatia sa: de forfota, rumoare, bazaituri, zgomote, masini, oameni, copii care plang, femei speriate, barbati fericiti, batrani indragostiti, catei latrand dupa pisici, frunzele care se zbenguiesc in bataia vantului...
La fel cum viata e bazata pe carbon, la fel ea se bazeaza si pe bucurie, doar ca nu intotdeauna bucuria e la vedere, si mereu depinde de noi cei care traim, respiram sa incercam sa tinem ochii larg deschisi in fata evenimentelor din jurul nostru. Pot gasi o sursa de bucurie in orice stadiu al vietii mele in lucrurile grele, triste. Toti uram despartirile, sau sa renuntam la cineva din viata noastra. Dar asta ne da mereu ocazia de a o lua de la capat, iar calatoriile sunt mereu placute, fascinante, iar acolo unde pleaca cineva, pot intra mai multe persoane minunate care sa acopere golul pierderii, care sa-ti umple din nou viata... Totul tine de noi, sa dam voie lucrurilor sa se intample, sa le dam voie oamenilor sa-si gaseasca locurile potrivite in vietile noastre.
In Peaceful Warrior Dan Millman incearca sa ne aminteasca sa traim cu fericirea unul copil, sa descoperim tot ceea ce e in jurul nostru cu aceeasi curiozitate ca cea a unui copil sa iubim cu aceeasi daruire si pasiune precum o face un copil...
Cu aceast ultim gand si cu multa bucurie, va las pana data viitoare, mereu a voastra Bianca

Draga jurnalule

2010-05-12T10:56:00.000-07:00

Ma indreptam catre parc ascultand una dintre melodiile care ma linistesc si imi permit sa gandesc cu adevarat, sa reflectez, sa meditez, melodia se numeste canzone angelica - Asher Quinn.

Nu stiu exact ce se gasea in mintea mea cand o doamna s-a apropiat de mine, vorbindu-mi. Mi-am scos zambind castile, intreband-o daca o pot ajuta cu ceva. Mi-a raspuns cu un alt zambet si m-a intrebat daca as putea sa-i raspund la cateva intrebari. Am dat din cap afirmativ, in fond nu ma grabeam, iar gandurile mele pot astepta. M-a intrebat daca cred in Dumnezeu, am zambind larg si i-am spus ca da. M-a intrebat daca cred ca Dumnezeu ne-a parasit, i-am raspuns ca Dumnezeul in care cred eu nu o sa ma paraseasca niciodata. S-a uitat mirata la mine si a vrut sa-mi spuna ceva ce spune Biblia, i-am raspuns ca am citit-o acum multi ani, doar ca eu ma comport in societate asa cum mi se pare mie corect, nu cum imi cere Biblia sau oricare alta carte. Biblia mea o reprezinta principiile mele peste care nu sunt dispusa sa trec. S-a uitat si mai mirata la mine si la zambetul de pe fata mea. Nu a stiut cum sa-mi raspunda altfel decat printr-un zambet sincer si a plecat. Iar eu am fost cuprinsa de alte ganduri, legate de Dumnezeu, legate de oamenii pe care i-am intalnit si care nu fac altceva decat sa-mi imbogateasca spiritul cu alte lectii. M-am gandit la intrebarile pe care mi le-au pus diferiti oameni pe parcursul vietii. De ce permite Dumnezeu sa suferim? Pentru ca avem libertatea de a alege, iar pentru a putea alege trebuie sa existe 2 poli : bine si rau. Am avut multe momente de fericire, si poate mult mai multe de suferinta. Daca as avea de ales intre a nu simti fericire/suferinta, si a le simti pe ambele, as alege sa sufar 20 de ani pentru o simpla clipa de fericire pura. Exista un raspuns totusi pe care nu l-am gasit. Ma intreb de ce mie imi este atat de usor sa cred ca exista un Dumnezeu caruia ii pasa de mine, cand multi se indoiesc de existenta Sa?!
Poate ca am nevoie de asta ca sa lupt, habar nu am, dar stiu ca faptul ca cineva acolo ma ajuta , ma asculta, ii pasa si imi da forta sa lupt ma face sa ma simt bine. Asa ca chiar daca oi fi eu nebuna si vorbesc singura, nu conteaza cata vreme rezultatul imi face mie bine. Credinta nu are legatura cu logica, sau cu frica, ci e pur si simplu o dovada de iubire.
Multi pupici de aici, de unde incepe lumea din partea mea, Bianca

Metamorfoza

2010-05-10T00:29:00.000-07:00

In viata totul este legat de suisuri si coborasuri. Ceva mereu de trage in jos, atunci cand erai in varf, ca si cum nu ai voie sa te bucuri prea mult de acel sentiment.

E nevoie de rau ca sa recunosti binele si toate cliseurile de genul. Pe de alta parte, binele are un mare defect, nu transforma niciodata, nu te ajuta sa te maturizezi, nu te face intelep, si nu te face stralucitor. In schimb raul are aceasta calitate de a te metamorfoza desi nu intotdeauna ajungi in final o persoana mai buna decat erai la inceput. Totul tine de felul in care actionam, de alegerile pe care le facem in urma lucrurilor urate care ni se intampla.
Asa cum in basme exista fiinte care ii ajuta pe eroi sa se transforme, sa isi atinga potentialul. Si in viata, atunci cand ne este greu se gaseste cel putin o persoana minunata care sa ne ajute sa iesim din impas. Poate fi vorba de un prieten care vazand ca ti-e greu , reuseste sa te faca sa lupti mai departe, prin intelegere, printr-un sfat sau pur si simplu prin faptul ca e acolo pentru tine. Poate fi vorba de un admirator, de o persoana care-si doreste sa faca parte din viata ta si care din acest motiv, este mult mai receptiva cand vine vorba de sentimentele tale. Poate fi vorba de un simplu trecator prin viata. De un chip pe care il vezi o singura data cat traiesti, care iti ofera un zambet, sau care-ti spune o vorba buna. Cand incepem sa ne complacem in rautatea, in infernul in care spunem ca traim. In lumea asta zgomotoasa si haotica, pe care ne place sa o numim drept rea, inutila, imperfecta. Mereu exista cineva, ceva care sa-ti semene o indoiala in suflet. Depinde de tine doar sa folosesti acea indoiala drept o sfoara si sa te sui inapoi sus. Acolo unde puteai vedea minunatiile care te inconjoara zi de zi, acolo unde stiai ca lumea e perfecta in modul ei ciudat. Acolo unde vedeai suferinta drept un rau necesar, drept o caramida care te va ajuta sa-ti construiesti cel mai puternic si minunat spirit.
In fond, suntem orbi doar atunci cand nu vrem sa vedem. Atunci cand ne e frica sa speram. Atunci cand ne e frica sa suferim. Atunci cand ne e frica sa nu sfarsim prin a deveni altceva decat ceea ce ne dorim. Atunci cand ne e frica sa nu ramanem singuri. Dar aceasta frica e identica cu frica de intuneric pe care o aveam cand eram copii. E un instinct de conservare al omului neinitiat. Si la fel cum intelegem atunci cand devenim adulti ca intunericul nu ne va face rau, la fel o sa intelegem ca niciodata nu o sa ramanem singuri, nu o sa devenim altceva decat ceea ce ne dorim, nu o sa suferim o viata intreaga daca deschidem larg ochii si bajbaind prin viata folosindu-ne de o mica raza de lumina, gasim sfoara de care atarna lumina, de care atarna fericirea.
Da uneori ne simtim singuri intr-o lume care are 7 miliarde de oameni. Dar de fapt nu suntem singuri, ci ne izolam. Nu permitem celor din jur sa intre in viata noastra, nu le permitem sa ne inteleaga si nu ne permitem noua insine sa ne pese prea mult, sa tinem prea mult la ei. E irational, dar instinctele sunt de multe ori asa. O sa suferim de multe ori daca ne asumam riscul de a deveni carti deschise pentru oricine e dispus sa incerce sa intre in viata noastra, dar oare acea suferinta nu merita atunci cand intr-un final gasesti pe cineva dispus sa faca orice pentru fericirea ta, cineva care te rasfata, care are grija de tine, care te asculta, si incearca sa te inteleaga chiar si atunci cand ii e imposibil sa o faca, care iti zambeste ca un complice atunci cand gresesti, cineva care nu-ti cere in schimb decat sa fii fericit si linistit si poate doar putina iubire si intelegere.
Cum ar fi sa intelegi pe cineva dintr-o simpla privire?! Se numeste speranta , dar unii ii spun in mod sceptic prostie, cert e ca in viata important e sa-ti doresti, sa crezi, sa iei ceea ce ti se da, si sa oferi pe cat posibil, dar niciodata sa nu lasi loc de regrete. Nu uita ca trecutul nu-l poti schimba, viitorul nu-l poti alege, dar prezentul e in mainile tale si asta te face pe tine stapan pe trecut si viitor.
Cu mult drag si cu ochii deschisi a voastra mereu visatoare Bianca

Legea Atractiei Universale

2010-05-06T01:03:00.000-07:00

In mecanica clasica Sir Isaac Newton a fost cel care a descoperit si enuntat Legea atractiei universale, conform caruia 2 corpuri punctiforme de masa m si m1 se atarg reciproc printr-o forta direct proportionala cu produsul maselor si invers proportionala cu patratul distantei dintre centrele de greutate ale corpurilor.

Aceasta nu este totusi o lectie de fizica,ci mai degraba una de viata pe care autoarea cartii Secretul, Rhonda Bryne incearca sa ni-l dezvaluie.
Ce ne spune ea?! Spune ca a descoperit ceea ce-i deosebeste pe norocosi de ghinionisti. Toti ne dorim mai mult noroc in viata, fie ca e vorba de o suma de bani, fie ca e vorba de sanatate, fie ca e vorba de dragoste, prieteni, faima, totusi ni se pare imposibil sa putem imbuna soarta. Unii apeleaza la talismane, altii se roaga la Dumnezeu,unii apeleaza la Feng Shui, iar altii apeleaza la gandirea pozitiva. Doar ca e ca atunci cand nu crezi in ceea ce spune horoscopul , dar nu pierzi nimic daca incerci.
Rhonda Bryne sustine ca pentru a putea atrage norocul trebuie sa te simti ca un magnet pentru lucrurile pozitive. Trebuie sa crezi cu adevarat ca universul va face tot ce-i sta in putina pentru ca tie sa ti se indeplineasca dorintele. Trebuie sa-ti doresti ceva cu adevarat si sa nu blochezi dorinta cu gandire negativa de genul " mi-as dori, dar nu se poate", ci trebuie sa-ti spui " vreau asta" si sa iti faci partea ta de treaba, sa lupti pentru ceea ce vrei. Principiul este " atragi ceea ce gandesti", daca iti doresti ceva dar crezi ca-ti e imposibil sa realizezi lucrul respectiv, asta vei primi. Trebuie sa ai incredere in tine si sa ai rabdare ca lucrul pe care ti-l doresti sa-si gaseasca calea spre tine.
Mi se pare frumos sa crezi ca Universul reactioneaza intr-un astfel de mod la gandurile tale, te face sa crezi ca poate, fiecare dintre cele 7 miliarde de oameni care traiesc pe pamant au un rol mai mare aici decat ne dam seama. Asta ne face importanti si asta demonstreaza inca odata ca nici o viata nu e risipita cu adevarat.

Flashback si filosofii

2010-05-03T10:46:00.000-07:00

Ati avut vreodata unul dintre momentele alea cand mergand pur si simplu pe strada o senzatie, un parfum, o imagine te opreste pur si simplu in loc? Parca nu ai putere, parca nu vrei sa pleci.

Momentul ala in care ai un flashback, in care poti revedea clar cu sunete si imagini, si chiar atingeri, o clipa doar din trecutul tau?
Eu am avut cateva astfel de momente. Momente in care timpul se opreste pentru mine, chiar daca lumea se invarte in continuare. Azi am avut din nou un flashback, unul care m-a umplut de emotie. Mergeam pe strada cand am simtit binecunoscutul parfum al primei mele iubiri. Aveam 13 ani cand l-am cunoscut pe Victor. Cand ne-am "cuplat" aveam 14. Ma simteam in largul meu langa el. Eram linistita, fericita, implinita. Era exact genul ala de persoana care te atrage ca un magnet: dragut, mereu cu un zambet pe buze care te facea sa vrei sa-l saruti mai mult. Petreceam ore cu el si nu ma plictiseam nici macar atunci cand nu faceam altceva decat sa stau in bratele lui. Era o iubire inocenta, de copil. Nu credeam ca voi ramane cu el pentru totdeauna desi imi doream asta. Nu ne-am certat niciodata in timpul pe care l-am petrecut impreuna. Prima oara au fost 7 luni, apoi am mai incercat de cateva ori, dar mereu se intampla la fel. Imi place sa-l consider inca prietenul meu. Chiar daca relatia noastra nu a mers, ceea ce am simtit langa el, pentru el e ceva ce nu voi uita niciodata. Poate ca nu a fost timpul atunci, poate ca nu o sa fie niciodata. Dar sunt impacata cu acest capitol incheiat din viata mea. Timpul curge si isi face datoria de a vindeca toate ranile, de a-ti oferi noi oportunitati, depinde de tine de fiecare data, sa-i dai sansa de a te ajuta. Cred ca am reusit sa ma desprind de trecutul meu. De relatiile incheiate mai devreme decat mi-as fi dorit. De greselile pe care le-am comis fata de persoanele pe care le-am iubit. Cred ca am reusit sa ma impac cu mine insami si sa-mi accept lipsa de perfectiune. Le datorez asta persoanelor care au intrat in viata mea si care m-au ajutat chiar si atunci cand nu am cautat ajutor. Le datorez asta celor care m-au facut sa ma simt iubita in momentele grele si bune. Le datorez asta celor pe care i-am indepartat de mine din cauza temerilor peste care nu am putut sa trec. Le datorez asta celor care au reusit sa vada dincolo de zidul ce m-a inconjurat mult timp. Dar mai ales imi datorez asta mie. Pentru ca da, cei din jurul meu m-au invatat ca merit tot ce e mai bun pe lume, i-ar dupa atata timp in care mi-am cauzat singura durere facand in mod constient alegeri gresite trebuie sa ma reabilitez in fata mea. Pentru ca mai presus de toate eu sunt cel mai aspru critic al meu si mai presus de toate eu trebuie sa traiesc cu o constiinta mai mult sau mai putin incarcata, doar ca tot eu trebuie sa fiu si cea care se iubeste si-si vrea binele cel mai mult. Asta e normal si sanatos. Asta e echilibrat. Deci cum vorbeam intr-un articol precedent, cele 2 opuse care traiesc in mine au rolul important de a ma tine in balanta. Yin si yang intr-o perfecta armonie exact sub acest strat de piele. Maestri Zen ar omori ca sa aiba ce am eu :). Intr-un fel glumesc, pe de alta parte exista un sambure de adevar aici. Cred ca toate culturile in care se practica meditatia, de fapt aici vor sa ajunga. La un compromis, tratat, o egalitate intre cele 2 forte care salasluiesc in fiecare dintre noi: bine si rau. Si cred ca fara sa intentionez, fara sa meditez, fara sa realizez am ajuns intr-un stadiu pasnic al vietii mele. Si e perfect in felul sau plin de defecte. Adica aceleasi accidente minore ma urmaresc, aceleasi fantome, ma enervez, ma calmez, dar intr-un mod natural, fara sa-mi consum energia, fara sa uit cine sunt, ce imi doresc, fara sa-mi stric echilibrul. Si da inainte de asta (dupa cum imi povestea odata un intelept :) ), am trecut printr-un stadiu de purificare, in care mi-am consumat toti nervii, toata energia, si in care parca tot raul din lume voia sa vina dupa mine, sa ma consume. Acum e ca si cum as fi inconjurata de furtuna, dar eu sunt in siguranta, intr-un loc insorit, in ochiul uraganului. Asa ca ceea ce am cautat de la bun inceput am gasit numai dupa ce am pierdut controlul vietii mele, numai dupa ce am fost aproape de a ma lasa in voia sortii. Si cheia este echilibrul. Sa cunosti si sa imbratisezi absolut toate defectele tale, asbolut toate calitatile tale, absolut toate faptele rele, dar si cele bune; sa-ti admiti greselile si sa te ierti pentru ele, sa-i ierti pe cei care au gresit fata de tine; sa simti suferinta, dar sa nu o lasi sa te acapareze, pentru ca nu vei mai scapa de ea; sa fii multumit cu ceea ce ai, dar asta sa nu te impiedice sa realizezi ceea ce-ti doresti; sa nu lupti cu viata ci sa o imbratisezi, asa cum spunea acel intelept: cand cineva te impinge imbratiseaza-l si o sa cada cu tine, iar cand impingi pe cineva asteapta-te sa cazi cu el. Uite asa de la o amintire am ajuns sa discut despre realitatea spirituala pe care o traiesc. Am citit carti, am intalnit oameni initiati (destui chiar), dar niciodata nu am vrut sa urmez o anumita cale. Niciodata nu am vrut sa studiez ceva ce viata ar trebui sa te invete, daca esti dispus sa asculti. Se pare ca am reusit sa invat ceea ce trebuia de la cel mai mare maestru cu putinta: viata in sine. Ma intreb care va fi urmatoarea lectie...
Pana una alta va salut si va pup cu mult drag de pe planeta uriasilor care ajung pana la nori, mereu a voastra scumpa si draga prietena Bianca

Karma

2010-05-03T01:27:00.000-07:00

Am avut un weekend placut. De fapt ceva mai mult decat placut chiar daca m-a urmarit ghinionul de 1 mai. De fapt problema mea este ca eu sunt eu si nu pot scapa de mine. Incep sa cred ca am facut ceva teribil intr-o viata anterioara. Cum scap de una dau de alta. M-am intalnit cu cativa colegi de la facultate ca sa mergem la un fel de concert. Toate bune si frumoase pana

m-am dat jos din masina. Mai exact pana in momentul in care mi-am inchis usa direct peste degetul mare de la mana dreapta(adica un deget important). Nu, nu a fost intentionat si nu, nu am urlat de durere. Am inghetat. Amortisem. Ametisem. Baietii au vazut ca-mi curge sange, mi-au curatat mana, m-au bandajat si m-au suit in masina ca sa-mi revin. Am supravietuit si degetul mi se va vindeca. Numai eu as fi putut sa fac asa ceva. Accidente marunte care ma fac sa cred ca am fost foarte foarte rea candva. Toti ne platim greselile, dar nu ma pot abtine sa ma intreb oare ce am facut, cui am facut acel rau si mai ales care au fost motivele pentru care am facut-o. Mi-e greu sa-mi imaginez ca am fost cu adevarat rea candva. Nu spun ca nu am gresit fata de alta persoana, dar chiar si cand "m-am razbunat" am facut-o in scop educativ. Ceva de genul ochi pentru ochi dinte pentru dinte, doar ca intr-un mod non-violent pur si simplu pentru a forta persoana respectiva sa ma inteleaga si sa nu mai comita erorile respective. Niciodata nu am urat pe cineva chiar daca mi-a facut rau, cu atat mai putin daca nu aveam motiv. Mereu m-am straduit sa raman intelegatoare si prietenoasa, sa las trecutul acolo unde ii este locul: in urma. Tocmai deaia mi-e greu sa inteleg ce pacate am facut, pentru ca sanatatea mea mereu a fost subreda, pentru ca mereu am avut parte de accidente. Bine poate e doar o forma a subconstientului meu de a ma trezi la realitate, dar cum sunt o persoana care are tendinte ocultiste si care crede ca in toate religiile exista un sambure de adevar si careia ii place ideea de rascumparare a pacatelor prin renastere,cred ca am fost o fata neascultatoare :-). Si totusi am facut si ceva bun, pentru ca am avut norocul sa cunosc multi oameni, sa ma imprietenesc cu ei, am fost si sunt iubita si respectata si toti cei pe care i-am intalnit mi-au schimbat viata/conceptiile intr-un mod pozitiv (cel putin asa consider eu). In ultimul timp tot aflu cat de importanta am fost in vietile altor oameni si asta ma face sa ma simt bine in pielea mea. Intr-un fel stiu ca nu am facut ceva foarte grav in trecut, pentru ca ghinioanele mele sunt doar pe plan fizic, pe plan sufletesc recunosc ca am fost si sunt inca o norocoasa. Si sunt recunoscatoare pentru asta. Si nu mi-as dori niciodata sa fiu o alta persoana decat EU - Turnea Bianca Victoria. Dar uneori mi-as dori sa pot afla ce e in capul altor persoane doar pentru a-i putea intelege si ajuta mai usor. E usor sa fii eu si e chiar placut si vesel, chiar si atunci cand imi prind usa in degetul la masina, chiar si atunci cand ma impiedic pentru a mia oara, chiar si atunci cand ma lovesc cu capul de hota, de dulap de perete (neintentionat!). Chiar daca sunt cu capul in nori si repezita pe deasupra, prefer sa cred ca aceste accidente sunt felul meu de a ma auto-flagela inconstient pentru pacatele pe care le-am savarsi atunci cand eu nu eram cea de acum. Asa viata are un scop, acela de a se perfectiona, de a se transforma din plumb in aur. Simt ca sunt pe un drum bun. Imi place sa ma imbarbatez atunci cand mi-e greu spunandu-mi ca altora le e mai greu. Si asa e. De aceea eu sunt norocoasa pentru ca vad si apreciez ceea ce am. Pentru ca sunt multumita de mine si de cei din jurul meu. Pentru ca chiar si atunci cand sunt suparata, nervoasa, deprimata pot sa ma retrag din toata invalmaseala aia de sentimente si sa ma concentrez pe altceva. Asa ca tu Karma Rea poti sa ma urmaresti la nesfarsit, nu-mi pasa, eu daca maine mor stiu clar si sigur ca nu am trait degeaba!!!

Good old friend

2010-04-30T07:28:00.000-07:00

stefan daniel: buna
stefan daniel: am nevoie de un sfat
stefan daniel: esti>
Bianca Turnea: spune
Bianca Turnea: sarumana chipesule
stefan daniel: o sa iti zic in mare
stefan daniel: eram aseara cu tovarasa si e tot una care comenta mereu cand treceam pe langa noi

stefan daniel: si aseara am injurato
stefan daniel: si azi tovarasa venea de la sc
stefan daniel: si asta
stefan daniel: de aseara
stefan daniel: are vreo 14 ani , e o ciutanca dinasta ciudata
stefan daniel: tipa de la etajul 2
stefan daniel: la tovarasa
stefan daniel: si o injura
stefan daniel: eh ce urmeaza sa fac eu cand o mai prind pe strada?
Bianca Turnea: pai nu poti sa o bati
stefan daniel: asta stiu
Bianca Turnea: si ar fi bine sa nu o mai injuri
Bianca Turnea: dar poti sa o speri
stii tu fiorosul
stefan daniel: da, dar cum
Bianca Turnea: te duci foarte serios la ea
Bianca Turnea: si-i spui frumos ca nu-si doreste sa aiba probleme cu tine pe viitor si ca ceea ce si-ar dori este sa se prefaca ca nu existati nici tu nici prietena ta
Bianca Turnea: si poti eventual sa mentionezi ca ai o pasiune pentru lucrurile ascutite
Bianca Turnea: si ca mereu ti-ai dorit sa infingi ceva in cineva
Bianca Turnea: poti sa o intrebi daca isi doreste cu adevarat sa fie prima
Bianca Turnea: ce spui\?
stefan daniel: ah bianca chiar mia fost dor de tine
Bianca Turnea: cel mai bun sfat pe care ti l-am dat vreodata nu??
Bianca Turnea: si mie
Bianca Turnea: pot sa pun conversatia asta pe blog?
Bianca Turnea: acuma reciteam si mi-aM dat seama ca e prea tare
stefan daniel: doar sa para mai intelegent.. nustiu iate un pic de buna crestere a ciutanilor si de tupeul lor
stefan daniel: si recunoaste doar ca vrei sa scrii undeva ca am zis ca mi a fost dor de tine
Bianca Turnea: nevar dar o sa postez si partea asta
Bianca Turnea: roar ce bine ma simt
Bianca Turnea: sunt prea vesela de la un timp
Bianca Turnea: se pare ca am stat prea mult timp departe de pesimismul tau care ma mai echilibra putin
Bianca Turnea: sunt prea optimista zau
Bianca Turnea: dar sunt chipesa,nu?!)))
stefan daniel: aoleu la mine ai nimeri cu chipes
stefan daniel: FRUMOASA !!
Bianca Turnea: multumesc
stefan daniel: asa e spune
Bianca Turnea: mereu stiu cum sa te fac a o spui recunoaste
Bianca Turnea: si tacerea e un raspuns
Bianca Turnea: chiar unul foarte evident
Bianca Turnea: si usor de interpretat
stefan daniel: bine, bine
stefan daniel: nu imi place sa rec dar...
Bianca Turnea: bine atunci recunosc si eu ce voiai sa recunosc
Bianca Turnea: app ce trebuia sa recunosc?
Bianca Turnea: am uitat..
stefan daniel: ce? te am piedut.. ce sa rec , unde , cand?
Bianca Turnea: si tu ai uitat?
Bianca Turnea: mi-e lene sa recitesc toata conversatia
Bianca Turnea: iti zic mai incolo
stefan daniel: sunt sigur de asta
Bianca Turnea: stai ca totusi ar trebui sa stiu ce am recunoscut
Bianca Turnea: ahh imi retrag cuvntele
Bianca Turnea: cuvintele*
Bianca Turnea: sunt chipesa
stefan daniel: de ce sa mai zici, cand eu stiu ce ar trebui sa zici, avand in vedere ca stii si tu, cuvintele sunt irelevante
Bianca Turnea: placerea de a te contrazice e prea mare
Bianca Turnea: deci ai mai folosit vreun topor de curand?
stefan daniel: m am rezumat la bisturiu
Bianca Turnea: aoleu am uitat ca ai trecut la disectia cadavrelor
Bianca Turnea: btw
Bianca Turnea: ai propriul tau cadavru?
stefan daniel: al meu personal nu.. e al grupei
stefan daniel: vrei sa iti dau niste poza?
stefan daniel: poze*
Bianca Turnea: niciodata
stefan daniel: esti prea miloasa
Bianca Turnea: stiu cat de sadic esti
Bianca Turnea: nu am nevoie de dovezi
Bianca Turnea: dovezi care oricum mi-ar cauza o mare durere, pentru ca mi-as imagina probabil ca in curand o sa ajungi medic si o sa omori oameni
Bianca Turnea: pardon salvezi de poverile vietii
stefan daniel: asa imi place sa denumesc
Bianca Turnea: imi si imaginez ca toti colegii tai vomita si lesina numai tu cu zambetul pe buze de parca ai avea la dispozitie cea mai minunata jucarie
intrebare: ce ciudatenii ai mai mancat?
stefan daniel: ah nimic iesit din comun.. produse cancerigene, prostii de genu cum se mnc pe la noi
Bianca Turnea: ahh
Bianca Turnea: deci clatite cu catsoup si ciocolata nu ai mai savurat
Bianca Turnea: trebuie sa-ti fac odata
stefan daniel: ti am zis parca atunci ca nu o sa mai incerc o perioada
Bianca Turnea: au trecut 2 ani
Bianca Turnea: ai ramas cu sechele?
stefan daniel: 2 ani??? nu au trecut 2 ani
Bianca Turnea: aproape
stefan daniel: 1 an apropape
Bianca Turnea: aproape 2
stefan daniel: nu are cum !
stefan daniel: ca asta vara eram cu tipa care mi a zis de clatitle cu ketchupp
Bianca Turnea: cel mai destept cedeaza...
Bianca Turnea: nu vrei sa fii destept?
stefan daniel: mersi ca imi dai dreptate
stefan daniel: nu cedez ca stiu ca am dreptate
stefan daniel: nu vrei tu sa rec
Bianca Turnea: bine suntem amandoi prosti!

Draga Jurnalule

2010-04-30T01:58:00.000-07:00

As spune ca m-am saturat de atatia doctori. In ultimele 2 luni am fost cel putin de 2 ori pe saptamana la diferiti doctori care si-au facut datoria de a ma indopa cu pastile. Partea buna e ca orice au facut a functionat ma simt chiar bine. Migrenele mele constante nu si-au mai facut aparitia de o luna. Crampele au disparut si ele. Pot sa ma concentrez din nou atunci cand vorbesc. Nu ma mai simt obosita si slabita tot timpul. Ma simt iara ca un titirez plin de energie. Si e o senzatie placuta. Sper ca in timpul asta nu am devenit dependenta de pastile. Teoretic mai am vreo 2 luni de tratament, dar sunt optimista, imi permit sa fiu din nou asa. Recunosc ca mi-a fost frica. Mi-a fost frica sa nu mi se puna un termen de expirare. Stiu ca intr-o zi o sa mor, dar nu vreau sa stiu cand. Imi place felul in care imi traiesc viata fara sa conteze ceea ce o sa se petreaca maine, ci doar ceea ce se intampla acum. Imi place ca iau prezentul in serios si-l traiesc cat de intens pot eu. Cred ca daca as afla ca o sa mor in curand, nu as mai putea sa nu ma gandesc la viitor, si cel mai mult mi-e teama ca as lua decizii in baza faptului ca timpul meu e limitat. Nu vreau asta. Nu vreau sa ma gandesc la durerea parintiilor mei, a prietenilor. Imi place ca sunt persoane carora le pasa de mine, doar ca nu vreau ca acest lucru sa le faca rau. Oricum gandurile astea au disparut, m-am linistit. Imi place ideea ca nu voi trai la nesfarsit, dar asta nu inseamna ca vreau sa stiu data si ora cand o sa mor. Prefer sa raman ignoranta in privinta asta. Odata cu disparitia grijilor astora pot spune ca ma bucur iara de viata ca inainte. Vad iara minunile ce se petrec zi de zi, odata cu minunea trezirii mele. Ma trezesc iara la 6 si dorm mai putin si mai bine. Ma bucur iara de vant atunci cand adie prin parul meu sau cand imi infioara gatul. Ma bucur iara de magaierea calda a razelor de soare. Ma bucur iara sa-mi ascund fata sub o pereche de ochelari mari care sa-mi permita sa spionez oamenii din jur. Ma bucur iar sa privesc in ochii indragostitiilor si sa vad speranta si dorinta emanand din ei. Iar muzica ma umple din nou, ma alina din nou, ma inveseleste din nou. Ma simt ca si am fost scufundata in intuneric o perioada de timp si abia acum lumina reuseste sa patrunda aici.
Sunt sanatoasa din nou, ma rog suficient de sanatoasa si se vede asta si in zambetul meu, si pe fata mea care nu mai e galbuie, si in postura mea corecta acum, care ma face sa par puternica din nou. Chiar asa ma si simt. Sunt plina de speranta si plina de ambitie. Ma simt stapana pe viata mea si ador sa arat asta printr-un ruj rosu puternic care sa-mi scoata in evidenta ochii. Da si lumea observa asta. Din nou prind priviri pline de dorinta indreptate catre mine, din nou zambete cochete care ma umplu se satisfactie si care imi hranesc orgoliul deja imens. Da e atat de bine sa fiu eu din nou. Si imi place din nou sa ma simt importanta. Nu ma mai doare, nu ma mai face sa ma simt vinovata. E o senzatie placuta care ma umple cu un sentiment frumos, un sentiment de victorie, un sentiment care ma asigura ca atunci cand iti doresti ceva tot Universul lupta ca sa-ti indeplineasca acea dorinta. Si in cazul meu s-a dovedit adevarat.
Multumesc ca nu te saturi niciodata sa ma asculti si ca nu te plangi niciodata ca vorbesc prea mult.

Vreau sa ma pierd in corpul tau

2010-04-29T23:09:00.000-07:00

Iata probabil unele dintre cele mai frumoase versuri de dragoste pe care le-am auzit vreodata. Melodia are cativa ani si-i apartine lui David Bisbal, ma scuzati daca traducerea mea nu e tocmai perfecta, dar m-am straduit. Melodia se numeste quiero perderme en tu cuerpo.

Vreau sa ma pierd in corpul tau
Precum apa limpede intr-o raza de lumina
Sa-ti privesc ochii nesiguri
Unde se ascund mii de vise de iubire
Vreau sa beau din buzele tale
Acea mangaiere de luna si miere
Si sa descopar fericirea
Pasiunii ce se ascunde in pielea ta.
Vreau sa pictez cu sarutarile tale
Un cer plin de stele stalucitoare
Sa caut haina in corpul tau
In noaptea eterna a tineretii tale.
Vreau sa-mi satur nebunia
In acea plaja a goliciunii tale
Pentru a umple de tandrete
Inocenta pura de a te face femeie.
Vreau sa evadez prin burta ta
Ca sa ma umplu din nou de pace
E atat de imens sa te am
Ingravata in pieptul meu ca un adevarat.
Vreau sa-ti daruiesc anii mei,
Dorinta de a te iubi,
Forta si credinta mea.
Vreau sa ajung cu mana ta
In visul sacru pe care mereu l-am avut.

Eu si cea din oglinda

2010-04-28T02:48:00.000-07:00

Sunt o persoana stresanta. Pentru mine cel putin. Se pare ca-mi place sa ma torturez singura de multe ori, punandu-mi intrebari, analizand lucruri marunte, lipsite de valoare sau importanta... ma rog, cel putin asa considera cei din jurul meu. Imi place sa ma framant, desi imi face rau, cred ca asta se datoreaza partii din mine careia ii place singuratatea si independenta. Mai e si cealalta parte din mine care adora sa fie printre oameni(nu in aglomeratie), dar in mijlocul oamenilor, sa vorbeasca sa fie auzita, inteleasa, placuta si sa ajute. Mereu m-am intrebat de ce imi place sa ajut atat de mult, de ce imi face psihic atat de mult bine... Sunt fericita sa cred ca am gasit o explicatie cat de cat trasa de par. Cred ca atunci cand ajut pe cineva ma concentrez atat de tare pe problemele persoanei respective incat uit pentru cateva minute de ale mele. Si doar de atat am nevoie cateva clipe sa ies din capul meu sa ma bag in capul altcuiva,pentru ca atunci cand ma intorc "acasa" sa pot sa fiu obiectiva si sa ma simt oarecum neafectata de problema mea. Pot gandi limpede si pot gasi solutii mult mai usor in felul asta.
Partea din mine careia ii place singuratatea, linistea, sa gandeasca si sa se framante cu tot felul de intrebari e mult mai greu de inteles. E o parte egoista si visatoare, care-si doreste multe, dar se limiteaza doar la starea de dorinta si nu incearca sa puna in practica, e orgolioasa ca un taur si devine usor agresiva atunci cand cineva ii ataca orgoliul, face mereu presupuneri si cauta mereu mesajele ascunse dincolo de cuvinte si de gesturi. E mereu alerta si mereu dispusa sa interpreteze gresit si sa actioneze gresit atunci cand o persoana apropriata face un comentariu cu dublu inteles. E usor razbunatoare la primul raspuns si merge dupa deviza daca cineva iti face ceea ce nu-ti place, fa-l sa se simta la fel ca sa se lecuiasca. Dupa ce reintra in starea de liniste, isi vede si asuma complet greselile si incearca sa le evite pe viitor. Are un instinct desavarsit, care ii permite sa vada oamenii asa cum sunt, departe de ceea ce vor sa para si care o pune in situatia in care rareori se inseala.
Partea sociabila din mine e usor de observat, mereu cu zambetul pe buze, mereu dispusa sa ofere ajutor, mereu vorbareata, mereu incercand sa-ti distraga atentia de la probleme si frustari. E galagioasa, si uneori intra in spatiul privat al oamenilor. In mod ciudat atrage oamenii catre ea ca un magnet, chiar daca de multe ori intentia ei nu e asta. Are incredere in sine, chiar daca nu e mereu constienta de calitatiile sale, preferand sa se concentreze asupra defectelor si sa le gaseasca utilitati pozitive. E usor neatenta si atunci cand cineva discuta cu ea se pierde in detaliile fizice: mimina, pozitie, gesturi semi-ignorand ceea ce i se povesteste. In certuri se comporta diferit in functie de cat de intense sunt sentimentele pentru persoana respectiva: atunci cand ii pasa de cineva prefera sa accepte chiar si injustitiile si sa taca (doar intr-o limita); iar atunci cand e vorba despre o simpla cunostinta de obicei isi pastreaza pe fata nepasarea si diplomatia, dar face astfel incat cealalta persoana sa se enerveze la culme si sa se consume. Totusi certurile ii consuma energia si mereu ajunge sa planga si sa regrete in urma lor, chiar si atunci cand nu este vinovata. Partea asta din mine isi cauta alinare in muzica si in carti atunci cand se simte singura.
De multe ori ma simt ciudata, atunci cand simt ca sunt 2 entitati diferite in mine, dar e amuzant sa vad cum se domina cu randul, cum ajung sa coexiste, intr-o forma stranie de pace si armonie, realizand mereu acelasi intreg, aceeasi persoana, pe mine... Si cel mai neobisnuit e faptul ca atunci cand una e fericita, este si cealalta, ceea ce nu ar trebui sa se intample avand in vedere preferintele aproape complet diferite. Sau poate ca e natural, poate ca toti impartasim aceleasi lucru, fara sa constientizam, poate ca in toti exista parti opuse care se echilibreaza. Mereu zambesc atunci cand ma gandesc la echilibru, poate ca sunt pe drumul cel bun, poate ca incetul cu incetul invat sa ma misc in directia vantului si nu impotriva lui.
Cu mult drag si multa serenitate in suflet, a voastra diferita prietena, Bianca

Despre doliu si impacare

2010-04-25T23:03:00.000-07:00

Zi de zi oameni mor. Fie ca sunt ucisi, fie in accidente, fie ca pur si simplu li s-a scurs timpul. Batrani, copii, tineri, oameni in toata firea, nu conteaza. Te face sa te intrebi care e tiparul. Cum ii alege moartea in al ei vesmant negru pe cei care trebuie sa paraseasca lumea? E clar ca orice inceput are si un sfarsit, orice se naste trebuie sa moara. Si chiar daca corpurile noastre au un termen de expirare, multi dintre noi mor tineri fara sa apuce sa-si traiasca vietile pana la capat. Ce sens poti da vietii in cazul asta? Cum il face asta pe Dumnezeu sa para? Si mai ales ce lasa acesti tineri in urma? Familii indoliate, furioase, care se simt vinovate si din cauza asta isi varsa vina pe cel invizibil, pe Dumnezeu. E usor nu? Nu se apara niciodata, nu se explica niciodata, nu te va contrazice niciodata... Hai sa-l invinovatim pentru ca nu ne-a facut nemuritori, hai sa-l invinovatim, pentru ca ne lasa sa gresim, hai sa-l invinovatim pentru tot. Uitam mereu de lucrurile bune, de dorintele indeplinite, de visurile pe care le-am realizat, alea sunt meritul nostru numai. Haideti cu totii sa-l invinovatim pe El pentru lucrurile rele, ca pe alea bune le-am facut noi! :)) Desigur eram ironica... ceea ce viata m-a invatat e ca cel care nu se apara nu vrea sa ne hraneasca furia, vrea sa ne ajute sa ne-o potolim, viata m-a invatat ca pot sa aleg pentru mine si lucrul asta ma face fericita, pentru ca sensul vietii mele este sa invat sa fac alegerile corecte, viata m-a invatat ca in primul rand atunci cand se cauta vinovati, eu am cel putin o parte din vina si trebuie sa mi-o asum, ca sa nu repet in mod inutil si nefast aceleasi greseli iara si iara. Viata m-a invatat ca prefer sa cred intr-un Dumnezeu bland care iarta orice, care e ca un Tata ce vrea sa invatam din propriile noastre greseli. Ma simt impacata sa cred in lucrurile astea si nu-mi pasa cata dreptate am. Faptul ca le impart cu voi, ma ajuta pe mine sa-mi pun ordine in ganduri, sa tin un jurnal al schimbarilor si maturizarilor prin care trec, un jurnal in care se pot regasi si alti oameni, un jurnal care ii poate ajuta pe oameni sa nu se simta singuri atunci cand au idei neconventionale, cand se simt diferiti sau cand simt ca viata e prea dificila.
Cu mult drag si cu o speranta de mai bine, mereu a voastra romantica incurabila, Bianca

Despre alegeri

2010-04-21T00:09:00.000-07:00

Alegeri... zi de zi ne confruntam cu ele, incercand sa ne cream un destin cat mai linistit, normal. Incepand cu diminetile in care alegem daca sa oprim alarma ceasului sau daca sa ne ridicam din pat si culminand cu serile in care alegem daca sa dormim devreme sau daca sa ne mai uitam la 1,2,3 filme. De multe ori alegerile pe care le facem zilnic, au intrat in rutina si incetam sa ne mai intrebam daca o sa ne afecteze sau nu viitorul apropriat/departat.
Dar fiecare alegere ne afecteaza si ne schimba destinul, ca de exemplu atunci cand alegi sa mananci ceva si te alegi cu o minunata intoxicatie alimentara de te tine in spital vreo 3 zile, in care seful tau planuia sa te promoveze, dar hotaraste sa-l aleaga pe colegul care neafectat fiind de alegerile culinare pe care le-a facut a putut fi prezent in clipele in care tu erai fortat sa ramai sub ingrijire medicala. Sau atunci cand fiindca ai ramas treaz pana tarziu cu o seara in urma, nu auzi alarma ceasului si intarzii la munca unde afli ca autobuzul pe care-l luai de obicei a fost implicat intr-un accident grav. Te face sa crezi ca a imparti alegerile in alegeri gresite sau corecte este o prostie. O alegere care pe moment poate parea rea, mai tarziu iti poate schimba viata in bine si desigur opusul se poate intampla mereu.
Nu avem de unde sa stim unde o sa ne duca urmatoare alegere pe care o facem, putem doar sa ne bazam pe instinct si sa avem incredere ca situatiile neplacute au si ele rolul de a ne invata, de a ne forma pentru a putea face fata destinului nostru.
Cu mult drag, mereu prinsa la limita intrebarilor si a raspunsurilor, a voastra Bianca

Draga jurnalule,

2010-04-20T10:21:00.000-07:00

Nu stiu de ce dar oamenii au simtit dintotdeauna o nevoie de a crede in mai mult...
Poate ca au incercat sa dea un sens vietii, poate ca pur si simplu lucrurile pe care nu le putem explica ne fascineaza, habar nu am, cert e ca legende despre fiinte cu puteri ciudate au existat mereu. Pe mine ma incanta ideea ca ar putea exista cineva mai puternic, mai intelept, pe scurt cineva diferit de mine. Nu ca nu mi-ar placea o lume formata din persoane ca mine (lumea ar fi perfecta =)) ), dar ador diversitatea si ceea ce-mi place la ea este faptul ca ma obliga sa ma adaptez, sa ma schimb, sa invat lucruri noi pe care nu le-as putea invata tot de la mine. Lumea e deja asa, diferita de mine, exista oameni mai intelepti, mai culti, mai puternici, mai deosebiti decat mine, lucru care-mi permite sa ma simt unica. Revenind la subiect, legendele, miturile mereu au fost una din pasiunile mele. Imi plac lucrurile care contrazic stiinta, fenomenele oculte, vampirii, vrajitoarele, fantomele, Dumnezeu. La fel ca orice altceva pe lume si stiinta trebuie sa aiba un opus. Cand eram mica mi-am creat o lume fantastica in care eu seara hotaram ce si cum visam. Vampirii au facut parte din lumea mea fantastica, iar moartea perfecta mi-ar fi putut-o oferi doar o astfel de fiinta mistica. De ce imi amintesc de toate astea? Am gasit un serial care mi-a placut mult si care mi-a trezit din nou interesul fata de vampiri. Serialul se numeste Vampire Diaries si prezinta o poveste interesanta in care 2 frati devin dusmani (din cauza unei femei desigur), dar care ajung mereu in situatia in care sunt nevoiti sa se ajute. Eu ma apuc de citit cartile ca nu mai am rabdare.

Iubire si durere

2010-04-12T16:23:00.001-07:00

Nimic nu dureaza la nesfarsit. Nici viata, nici o relatie frumoasa si nici macar problemele mele tehnice si plictisitoare.
Sa spunem ca am revenit in forta, desi multe ganduri mi-au pierit in tot acest rastimp cat am fost plecata. Se spune ca e important sa nu privesti niciodata in trecut. Se spune ca e important sa ignori viitorul si orice ti-ar putea oferi el. Se spune ca dragostea nu are limite si e neconditionata. Se spune ca traind in prezent,vei fi mereu fericit. Fiecare are o reteta a succesului fiecare are ceva de impartasit din experienta sa si toti vrem cu buna credinta sa-i ajutam pe altii sa invete. Nu toti oamenii vor sa invete si unii dintre ei chiar stiu deja lectia doar ca nu vor sa o aplice. Dar daca cel care nu vrea sa invete e chiar cel pe care il iubesti? Cel mai greu este sa ne comportam firesc cu persoanele pe care le iubim. Cu cat le iubim mai mult cu atat pretentiile cresc, cu cat oferi mai mult cu atat astepti mai mult respect, apreciere etc. Cu cat iubim mai mult cu atat vorbele acelor persoane, gesturile lor au o importanta deosebita. Ca barbat poti sa faci rau prin vorbe aruncate la intamplare, spuse fara grija la nervi, la oboseala, iar ca femeie ajungi sa te consumi pentru chestii marunte lipsite de importanta pentru cei din jur, iar totul devine mai grav, cand, incepi sa te simti neinteleasa. Intotdeauna femeile sunt acuzate ca sunt drastice,dramatice, plangacioase, smiorcaite sau mai stiu eu ce, fara ca nimeni sa se intrebe: totusi ce s-o petrece in sufletul ei? Exagerez, sunt persoane care se intreaba, dar poate ca nu am intalnit eu inca. Si da, spun asta pentru ca sunt subiectiva. Parerea mea e ca si barbatii sufera doar ca intr-un alt mod, intr-un mod interiorizat si orgolios. Am descoperit ca eu sufar in mai multe feluri si ca ma exprim complet diferit chiar daca sentimentul de tristete e acelasi. Uneori tin in mine, alteori izbucnesc, uneori tin in mine pana ajung acasa si plang linistita, alteori plang, uneori sunt ironica si sarcastica, uneori plang si raman trista, alteori plang si ma inveselesc. Uneori anumite persoane reusesc sa-mi alunge supararile, uneori reusesc sa o fac singura. Si nu ma pot abtine totusi sa nu-mi doresc ca in viitor sa gasesc pe cineva care sa-mi ofere liniste dupa cum bine spunea un prieten de-al meu. Iubirea te consuma, te schimba, te modeleaza si nu intotdeauna te face mai bun, unii oameni la un moment dat renunta la iubire preferand sa caute linistea. Si in fond cred ca linistea cu care 2 batrani se tin de mana plimbandu-se e tot ce mi-am dorit vreodata sa am. Poate ca de fapt asta e iubirea adevarata, nu stiu ce sa spun. Stiu ca desi m-am comportat ca o indiferenta fiecare despartire a durut mult, si fiecare baiat/barbat care a facut parte din viata mea a luat ceva cu el. Chiar si atunci cand eu am vrut sa se termine. Daca le-am dat atator oameni farmite din sufletul meu, eu oare cu ce am ramas? Avea dreptate Claudiu si acum imi doresc sa-l fi ascultat. Oamenii nu pot trai ca ei insisi decat daca au sufletul intreg. Ingeras imi cer scuze ca atunci nu am avut urechi si minte sa ascult ce aveai de spus.
Cu lacrimi in ochi si o inima dezamagita, va saluta din nou a voastra Bianca

Romanian International University Fair

2010-03-14T10:03:00.000-07:00

Ieri si astazi, a avut loc in Bucuresti un targ de universitati internationale. Desigur eu nu puteam lipsi de la eveniment. Nu o sa ma apuc acuma sa critic lipsa de organizare sau cine stie ce. Dimpotriva, sunt aici ca sa laud munca unor oameni care chiar fac tot ceea ce le sta in putinta ca sa ajute niste bieti elevi/studenti.
In primul rand vreau sa spun ca-mi plac oamenii care stiu sa vanda lucruri. Astfel de oameni au facut tot ceea ce lea stat in putinta ca sa explice fiecarui om interesat de ce universitatea pe care o reprezinta este cea mai buna alegere. Pe mine m-au interesat in mod deosebit ofertele pentru studii de licenta (undergraduate) din UK. Si pot sa ma declar satisfacuta deoarece chiar am gasit universitatea potrivita pentru mine si mai mult am gasit in cadrul aceluiasi targ o agentie de consiliere gratuita care se angajeaza sa ma ajute sa ma inscriu acolo unde-mi doresc. Practic ti se da mura-n gura totul, tu trebuie doar sa dai un test de engleza sa ai o diploma de bac si sa astepti rezultatele. Ar trebui sa vorbesc despre taxele de scolarizare. In Marea Britanie prin lege, universitatile de stat au o taxa de scolarizare de aproximativ 3300 de lire sterline pe an. Partea frumoasa este ca statul iti acorda un imprumut caruia nu i se aplica dobanzi, care iti acopera taxele de scolarizare in totalitate si pe care tu il restitui abia in momentul in care salariul tau depaseste 6000 de lire sterline pe an. Ba mai mult, daca tu depasesti doar cu 10 lire acest prag, atunci rata pe care o platesti este de 3% din 10 lire. Asadar niciodata rata nu-ti va afecta buzunarul. In plus campania pe care acum statul britanic o duce incurajeaza proaspat absolventii sa nu se grabeasca sa restituie imprumutul deoarece acestuia nu i se va adauga niciodata vreo dobanda. In plus tot membri UE, au parte de un fel de alocatie in functie de venitul pe cap de mebru de familie care oscileaza inte 310 si 820 de lire sterline. In Danemarca, cata vreme esti student statul danez iti plateste 900 de euro pe luna ca sa te poti intretine, iar in Olanda studiile de licenta costa in jur de 1500 de euro, iar ca student beneficiezi de o alocatie de 500 de euro pe luna.
In concluzie as putea spune ca m-a impresionat faptul ca studentului i se ofera toate facilitatile posibile doar pentru a-si face meseria- aceea de a studia, si nu am putut sa nu ma intristez gandindu-ma ca toti vor sa o ducem bine in tarile lor, pe cand la noi trebuie sa te lupti cu morile de vant ca sa poti termina o facultate , care de multe ori nu-ti foloseste la nimic.

Despre locuri fericite

2010-03-12T23:53:00.000-08:00

A trecut ceva timp de cand am postat ultimul articol probabil ca o sa mai treaca ceva timp pana voi reusi sa revin complet in bloosfera. Pana una alta de fiecare data cand tehnologia imi va permite voi incerca sa mai las cate un semn de viata. M-am trezit azi vesela si fericita. Poate ca soarele ce pare a-si arata coltii ca un vampir ce strajuieste cerul, are o mia legatura cu buna mea dispozitie. Imi plac diminetile racoroase de primavara in care soarele reuseste sa se elibereze de nori, dar e inca prea slab ca sa straluceasca in toata gloria lui. Bine poate ca fericirea mea se datoreaza visului dulce pe care l-am avut azi-noapte. Imi amintesc cu mult drag de copilaria frumoasa pe care am avut-o, in parte asta se datoreaza unui loc fericit pe care eu il numesc acum vis. Ce reprezentau visurile pentru o fetita cu imaginatia bogata precum eram eu? Pai orice voiam eu ca ele sa devina, de la gradini fermecate, la palate ce se inaltau pana la cer, de la insule pline de jucarii la continente intregi, toate fiind sub stapanirea, desigur, a mea. Oameni care ma iubeau, fiinte puternice care ma indrageau, toti fiind acolo doar pentru mine, iar eu pentru ei. Odata trezita, lumea mea fantastica isi continua existenta ca si cum eu nu as fi existat niciodata. In lumea reala, aveam alte locuri fericite, imi placeau lacurile si padurile, parcurile si iarba.
Am crescut iar lumile mele fantastice s-au schimbat. Visele s-au schimbat din adaposturi in modalitati de a confrunta probleme, iar lumea diurna a devenit un loc in care trebuia sa lupt ca sa supravietuiesc. Nu-mi suradea ideea de a lupta, nu-mi placea violenta atunci, la fel cum nu o inghit acum. Dar m-am conformat ca nu pot schimba eu cursul lumii si ca e mai simplu sa mergi in directia vantului decat sa i te opui, asa ca am supravietuit desi in lumea mea asta insemna a fugi din lupta.
Cum puteam trai cu mine insami odata ce mi-am incalcat principiile? Era greu, asa ca am cautat modalitati care sa ma ajute sa simt ca lumea reala e asa cum faci sa para. Mi-am cautat locuri fericite. Exista un loc in Mangalia pe un dig, unde marea este mereu limpede. Acela e unul din locurile unde ma refugiez atunci cand sunt trista si vreau sa-mi regasesc fericirea. Cartile reprezinta pentru mine un loc fericit, un refgiu unde nu ma ascund, dar imi lepad temerile, supararile si nervii. Bratele persoanei pe care o iubesc este locul fericit care le bate pe toate celelalte.
Ce reprezinta locurile fericite pentru mine? In mod clar nu reprezinta o modalitate de a ma ascunde de probleme. Indraznesc sa spun ca eu inainte de a infrunta o problema am nevoie de putin timp pentru a gandi totul la rece, pentru a gasi cea mai buna solutie si pentru a ma linisti si functioneaza, pentru ca reusesc sa controlez ceea ce spun suficient de mult ca sa nu ranesc pe cineva.
Voi aveti locuri fericite?
Cu drag, din locul fericit al patului potocaliu, va saluta eu, Bianca

Love and music I

2010-02-20T01:06:00.000-08:00

Toti avem melodii de suflet care ne devin oarecum prietene pe parcursul vietii, la greu la bine, mereu alaturi noi, la cateva clickuri distanta. Eu sunt o mare consumatoare de muzica. De la Mozart la muzica disco, de la Beyonce la muzica celtica. Imi place pianul, vioara, violoncelul,chitara si chiar si tobele. Imi plac melodiile cu versuri care ma ating, dar si melodiile fara versuri. Nu-mi ramane decat sa incep:
Printre melodiile mele preferate se afla Aerosmith cu al sau I don`t wanna miss a thing, poate si din cauza ca versurile ma reprezinta perfect, cand ma indragostesc asa sunt si eu nu vreau sa clipesc, nu vreau sa dorm pentru ca ar insemna sa pierd clipe petrecute alaturi de acea persoana importanta.
"why do birds suddenly apear everytime you are near? just like me they want to be close to you" cine recunoaste aceste versuri stie ca se refera la melodia close to you al celor de la carpenters, melodie pe care eu am descoperit-o intr-un film si de care m-am indragostit :X
O alta melodie preferata de-a mea este Love story- Richard Clayderman , prima melodie pe care mi-a cantat-o cel care m-a introdus in tainele pianului desigur ca am plans atunci dar aia e o alta poveste, cert e ca e o poveste trista de dragoste pe care cuvintele nu ar putea sa o descrie la fel de bine precum acordurile pianului o fac.
O melodie pe care sunt mandra sa spun ca o pot canta la pian( doar pentru ca e usoara :)) ), este melodia lui Des`ree - kissing you, pentru ca un sarut plin de dragoste poate deveni pumnalul ce iti sfasie inima, atunci cand inceteaza.
Un adevarat blues, All for love al lui Michael Bolton ma face sa-mi doresc sa ma pierd in bratele puternice ale iubitului, chiar daca versurile sugereaza o despartire, el inca incearca sa ii arate ca iubirea invinge totul ceea ce e dulce, ceea ce ramane ca o raza de speranta pentru ascultator.
Tot All for love ar face si Rod Stewart, Bryan Adams si Sting daca iubitele lor le-ar oferi dragoste, melodie pe care o iubesc si eu pe langa alte cateva de milioane de oameni.
Urmeaza Je t`aime - Lara Fabian , pentru ca accepta greselile pe care le facem uneori ca oameni in numele iubirii, si pentru ca in ciuda lor face una dintre cele mai puternice declaratii de dragoste pe muzica chiar :D.
Desigur draga si scumpa Celine Dion are si ea cateva melodii frumoase de dragoste printre care si Because you loved me, melodie in care ne vorbeste despre cum te schimba si de multe ori ajuta dragostea adevarata a celui de langa tine.
Probabil ca putini au auzit de Secret Garden care au cateva melodii pe care eu le iubesc printre care si Half a World away, desi nu sunt sigura ca le apartine, imi place foarte mult melodia.
Urmeaza desigur Backstreet Boys - Incomplete, melodie in care m-am regasit, in special in perioada cand a aparut. Nu eram eu fana a baietilor, dar cu melodia aia m-au cucerit.

Voua ce melodii de dragoste va plac?

To be Continued..

Superior Scribbler Award

2010-02-16T00:42:00.000-08:00

Ca de obicei, cand ma trezesc dimineata, dupa ce ma spal ca orice om si eventual mananc (daca am chef), intru pe net ca sa verific cine ce a mai scris ( daca am net si timp). Si unul dintre blogurile verificate de mine in acesta dimineata a fost cel al lui cartim, ca sa aflu ca a castigat un premiu, lucru care trebuie sa recunosc ca m-a incantat.Citind articolul despre premiu si despre ce trebuie sa faca pentru a intra in posesia lui, descopar ca sunt prin lista celor premiati mai departe de cartim. Asa ca ii multumesc pe aceasta cale.
Bun iar regulile ce trebuiesc respectate pentru a intra in posesia premiului sunt:
1. Fiecare Scriitor Superior trebuie sa dea premiul la 5 prieteni bloggeri speciali.
2. Fiecare Scriitor Superior trebuie sa creeze o legatura prin intermediul internetului la blogul, respectiv autorul de blog, de la care a primit premiul.
3. Fiecare Scriitor Superior trebuie sa-si prezinte premiul pe blog si sa adauge un link la acest post.
4. Fiecare Scriitor Superior trebuie sa viziteze si sa-si adauge numele la 200:This Bling`s for you! astfel incat sa existe o evidenta a castigatorilor.
5. Fiecare Scriitor Superior trebuie sa posteze aceste reguli pe blogul lui.

Si premiile merg la:
1. espritdesmots pentru articolele ei patrunzatoare si pline de inspiratie.
2. adrian pentru un proiect care mi-a facut viata mai frumoasa.
3. richard pentru ca-si urmeaza pasiunea
4. dono pentru diminetile in care ma face sa rad cu lacrimi.
5. adela pe care am avut placerea de a o cunoaste destul de bine.

I-as oferi si lui Cartim cu draga inima dar l-a primit deja. Multumesc inca odata!

La un pahar de vin

2010-02-15T03:51:00.001-08:00

In acest moment savurez un vin rosu demidulce, foarte aromat dealtfel. Ma tot gandeam ca as scrie ceva, dar parca nu se petrece nimic iesit din comun, nu am nici un gand care sa persiste si parca inspiratia nu vrea sa mi se arate. Muza mea fugise luand totul cu ea. Si atunci am realizat ca sunt o proasta. Cum pot sa spun ca nu se intampla nimic, de parca sunt stapana lumii, asadar daca mie nu mi se intampla automat nu i se intampla nimanui. Cum pot sa-mi imaginez ca exista clipe lipsite de valoare, clipe superficiale, clipe plictisitoare, cand lumea nu doarme niciodata. Nici macar daca , prin absurd, toti oamenii ar dormi in acelasi timp, sau ar muri, sau ar disparea, lumea ar ramane aici si acolo, dincolo de orizont, dincolo de sistemul nostru solar, dincolo de marginile unui Univers nelimitat. O stea moare, alta se naste, iar eu stau si pierd timpul, vorbind cu mine insami,plictisindu-ma, dormind, sau facand lucruri neimportante. Ce rol de figurant macar as putea lua eu, in acest film regizat de natura? Cum pot sa fac ca viata nu treaca pe langa mine, ci sa o acaparez, sa profit pana la fiecare milisecunda de ea? Ochii ii am deschisi si vad ca nu sunt varful aispergului, sunt in cel mai bun caz o molecula de apa inghetata, alaturi de alte miliarde de molecule la fel de insignificante ca mine. Si totusi, asa mica cum sunt, asa lipsita de importanta, daca maine as muri, ar fi persoane carora le-ar pasa. Ma intreb, oare nu face tocmai asta diferenta? Daca as fi lasat viata sa curga linistita, nebagata in seama la fel ca un parau pe langa mine, nu ar fi insemnat ca as fi fost incapabila sa fiu importanta pentru cineva, sau ca nu mi-ar fi pasat de nimeni, poate nici macar de mine? Nu ar fi inseamnat ca viata ar fi fost pentru mine doar un sir de suferinte, de incercari nereusite de a ajunge la o destinatie?
Cert e ca lucrurile nu au vrut sa fie asa. Imi pasa si la randul lor altora le pasa de mine, traiesc cu ochi deschisi, desi uneori imi place sa-i inchid ca sa vad ce se intampla. Suferinta este cunoscuta de absolut oricare om din lume, asadar a fost tovarasa mea nu de putine ori. Dar niciodata suferinta in sine nu mi-a provocat dezamagire, nu mi-a indepartat speranta. Stiam ca suferinta este o parte a fericirii si ca trebuie sa o imbratisez ca atare. Alchimia vietii consta iun faptul ca iei un om care are o trasatura de baza , nu foarte bine dezvoltata, si care prin actiunile lui prezente, se va transforma in tot ceea ce poate deveni, limitat fiind de acea trasatura. Iei o samanta de lalea , de ezemplu, si nu te poti astepta ca ea sa se transforme in trandafir, va ramane lalea. Asa e si cu oamenii, se schimba, se dezvolta. Uneori, lupta cu ceea ce sunt si reusesc sa-si schimbe destinele. De multe ori se pierd in autocompatimire, cerand ajutorul pe care ei insisi nu sunt dispusi sa-l ofere. Toti devenim maestri, toti excelam undeva, nu exista lucruri bune sau lucruri rele, pentru ca dorindu-ne lucruri diferite, se schimba si perceptia fericirii, si cum vreodata poti vedea ceea ce te face fericit drept un lucru rau?! Desigur altii pot avea alte opinii, dar in fond binele si raul sunt concepte relative, chiar si atunci cand sunt generalizate. Cat despre rostul lor, nu pot sa spun decat ca intotdeauna am avut nevoie de modele, de tipare, de concepte, de DUALITATE. SI are logica daca stai la mitul androginului si la nevoia noastra de a ne cauta/gasi un suflet pereche. Si ma intreb la final de post, sorbind ultima picatura de vin, care este perechea duala a naturii?
Bolnavioara si ametita de somn, nou revenita pe plaiurile bucurestene, a voastra sirena Bianca

Ocultism?Stiinta?Ambele?

2010-02-12T22:18:00.000-08:00

Nu o sa neg niciodata inclinatiile mele catre ocultism. Mi-a placut mereu sa citesc, si sa-mi imaginez ca exista o forta mai presus de noi, dar pe care o putem accesa oricand. Asa cum spuneam odata pe site-ul lui adrian cand vorbeam despre gnosticism, omul este, dupa parerea mea, o scanteie, o farama din Dumnezeu/forta divina. De aici pleaca puterea noastra de a gandi, de a alege, de a crea si de ce nu de a face miracole. In fond, devenim miracole, pentru altii dintre noi, ajutandu-i atunci cand sperau mai putin. Devenim magi, vrajotori, ingeri sau oricum ati vrea sa-i numiti. Si mai cred, asa cum imi povestea cineva acum ceva timp, si parca imi amintesc cum cuvintele sale prindeau forma printe aburii aromati de ceai, ca exista un rau de lumina pe care multi dintre noi nu-l vedem, dar care curge frumos, fara a tine seama de spatiu si de timp,iar care, atunci cand se intersecteaza cu nou, ne ofera pace, sanatate, liniste, timp si chiar spatiu.
Multi ar numi ceea ce se intampla cu mine un paradox, pentru ca o alta pasiune de-a mea este stiinta. In special cele care studiaza ( incearca) Universul cu ale sale mistere. Am invatat totusi, ca stiinta si credinta nu se exculd ci se completeaza. Universul ar deveni coplesitor daca nu sm pasi in el stiind ca cineva ne protejeaza, supravegheaza, ca un tata care si-a dus odraslele in parc si trage cu ochiul la ei sa nu se loveasca prea tare.
Cand apuci pe oricare din aceste drumuri trebuie sa tii seama de faptul trebuie sa mergi pana la capat, la fel cum spune si avertismentul lui Eliphas Levy in a sa carte "Rituel de la Haute Magie":
"Nimeni sa nu paseasca cu cutezanta iresponsabila pe calea stiintelor tainice, caci, o data pornit pe aceasta cale, va trebui sa atinga telul , altfel este pierdut.
Pe aceasta cale a te indoi inseamna a te sminti, a te opri inseamna a decadea, a te da in laturi inseamna a te pravali intr-un hau fara fund.
Tu, cel care ai inceput sa citesti aceasta carte, daca o citesti pana la capat vei deveni fie suveran, fie nebun. Daca esti pur ea va fi ca o faclie in fata ta, daca esti puternic ea se va transforma in arma in mainile tale, daca esti intelept vei deveni si mai intelept. Insa daca esti stricat, atunci aceasa carte se va transforma in tine in flacari infernale, iti va strapunge sufletul ca un pumnal ascutit si iti va invarca contiinta cu povara regretului si a nelinistii vesnice."

Directia?Catre imposibil!

2010-02-11T10:01:00.001-08:00

Toti avem dorinte si teluri: sa ne imbogatim, sa avem o familie,o casa, copii. Dorinte comune,dorinte accesibile. Dar de multe ori, pe langa ceea ce este observabil, un pic mai adanc in marea spiritului nostru se regasesc dorintele tainice, oculte, etichetate drept imposibile, dar pe care nu le putem goni niciodata. De multe ori, visele acestea isi iau radacina din optimismul tineretii, al copilariei, din inocenta sufletului proaspat spalat de pacate. Imi ofer voluntar dorintele spre studiere :-).
Printre primele dorinte imposibile pe care mi le amintesc se afla si cea care m-ar fi facut pe mine fericita detinatoare a unor munti de ciocolata(yummy).Apoi datorita pasiunii mele pentru luna am devenit o mica fana a animeului Sailor Moon, si m-am trezind visand si dorindu-mi cu ardoare sa fiu sau sa devin printesa lunii, cea buna si cu sufletul pur, Serena. Tin sa precizez ca eram chiar si atunci constienta de imposibilitatea indeplinirii acestor dorinte. Apoi a inceput sa-mi placa ideea de vampir si am ajuns sa-mi imaginez ca cea mai frumoasa moarte mi-ar putea oferi-o numai o astfel de creatura prin muscatura sa senzuala si atat de necesara supravietuirii sale. In acelasi timp pasionata de misterul istoriei antice, de mitologia si oarecum de lumea specifica acelor perioade, am ajuns sa-mi doresc sa fi fost in mijlocul acelor evenimente. Sa le traiesc, sa pasesc pe drumurile umblate de acei oameni, sa le inteleg gandirea si necesitatile, sa le respect traditiile si valorile. Dorintele la de a castiga la loto nu le pun pentru ca astea inca se pot realiza :)... Pe cand aveam inca o conceptie gresita asupra fericirii m-am regasit dorindu-mi sa fiu mereu fericita, intelegand prin asta doar bucurie, veselie, buna dispozitie. Cu timpul am realizat ca fiecare clipa din viata este formata din fericire pentru ca atunci cand suferinta exista doar pentru ca bucuria sa existe, automat nimic rau nu e cu adevarat rau ( asta s-a cam indeplinit :)) ). Nu ma pot abtine sa intreb ce efect au aceste vise neimplinite asupra noastra. Poate ca au rolul de idealuri, poate ca au rolul de a mentine ceva din copilarie prezent mereu, poate ca au rolul de a ne influienta deciziile viitoare, nu pot stii cu certitudine. Eu pot spune ca m-au ajutat de multe ori sa ma regasesc pe mine atunci cand ma credeam pierduta. Si mai pot spune ca m-au facut sa-mi doresc sa fac bine si mai pot spune ca au devenit un fel de amulete care ma protejeaza (asta apropo de recentele articole ale lui cartim ). In orice caz, e interesant cum existenta acestor dorinte imposibile nu ma fac nefericita, ci parca ma fac sa ma simt plina, implinita.
Cu multa dragoste, de pe planeta dorintelor imposibile si viselor fericite, mereu visatoare, Bianca

Despre Amor in Viziunea Mariei Szepes

2010-02-11T00:35:00.000-08:00

"Imi este greu sa evoc clipa in care o vazui pe Corinna pentru intaia oara. Aceasta intaia oara nu acopera realitatea . Toate trasaturile ei , unduirile tulburatoare ale trupului sau subtiratic, baietos, cam colturos si neindemanatic, totusi cochet si decadent, ma impresionara printr-o senzatia de recunoastere ca si cum o nestiuta dar puternica senzatie sezatie de gol si-ar fi gasit implinirea[...] Am fost mereu un Lup gonit, un singuratic. Desperecheat, imi purtasem singur si mohorat ambitiile transcendente,iar mai apoi taina vinovatiei[...] Nu cunosteam autodaruirea nebuna a dorintei ce te indeamna sa te dizolvi in celalalt, nu cunosteam gelozia usturatoare, nici umilinta ce-ti anuleaza autopretuirea, si nici pasiunea asemanatoare cu ura. Nu cunosteam dorinta de a-ti devora partenerul, lupta diperata de a te uni cu cineva, care ramane totusi de neinteles si dureros de strain,desi ai muri fara el." Numele indragostitului este Louis de la Tourzel, reincarnarea ceva mai matura a lui Hans Brugner, o fiinta salbatica, pasionala, necoapta, egoista mereu in cautarea vietii vesnice, mereu urand moartea si fugind de ea. A gasit solutia in alchimie, care promitea ca va invinge moartea, daca procesul de transmutatie va reusi. Fiind mult prea aproape de mizeria astrala ca evolutia pe scara reincarnarii lui Hans i se refuzea cu desavarsire accesul la stiinta si cunoasterea necesare pentru a realiza complicatul proces. Asa ca hotaraste sa omoare un alchimist obtinand astfel Leul Rosu, adica posibilitatea de a crea aur si de a deveni nemuritor. Odata intrat in posesia substantei a cazut prada puterii ei si a ingerat-o devenind "constient". Pretul platit a fost mare: prins intr-un cavou vesnic, mereu viu, mereu constient, mereu urmarit de monstrii astrali pe care acum ii putea vedea dar nicodata indeparta, realizeaza ca singura metoda de a se elibera din jugul astral este sa realizeze prin forte proprii transmutatia. Asa ca impreuna cu amintirile, crimele, pacatele sale, se naste iara si iara urmand procedeul normal prin care sufletul invata mila si dreptatea, se maturizeaza si se hraneste, mereu neavand timp pentru dragoste. In pielea lui Louis invata despre dragostea orgolioasa si capricioasa, despre pasiunea in care femeia apare de o rautate inimaginabila, egoista si mereu inchisa la sentimentele celui din fata ei. Acum pricepe ca doar ea poate umple golul ramas neobservat de atatea secole. Ea este detinatoarea suprema a cheii prin care el se poate dezlantui, dar tot ea pare doar sa-i hraneasca sentimentele, fara a i le impartasi. Viziunea Mariei Szepes asupra dragostei ( asa cum este prezentata in Leul Rosu), este una obscura, in care unul iubeste, celalalt se joaca, cocheteaza cu ideea, dar imbratiseaza libertatea chiar si in cadrul casatoriei. Indragostitul sufera, dar totodata in ciuda infidelitatii intelege ca e iubit, pentru simplul fapt ca: "chiar si dupa ce calcase alaturi, revenea de fiecare data tot la mine.".

Bonjour, je m`appelle Bianca

2010-02-04T10:30:00.000-08:00

Eram odata buna la franceza, ba mai mult imi placea sa o invat, sa o vorbesc. Nu stiu cum se intampla in viata, sau cel putin in a mea, ca vine un moment in care fie sunt nevoita, fie imi piere cheful de a continua sa fac ceea ce-mi place. Poate ca am nevoie de multe pauze, poate imi pierd inspiratia, poate ca nu-mi mai aduce satisfactii, cert e ca pentru mine e un mister felul in care azi un lucru ma face atat de fericita si maine ma lasa rece si cum poimaine poate sa-mi placa chiar mai mult decat la inceput. De exemplu ador sa umplu pagini goale cu ganduri, vise colorate, basme, fantezii, cuvinte pe care capul meu de produce cu viteza luminii, dar din lipsa de timp, de chef se pierd toate pentru ca memoria mea e mai proasta decat cea a unui bolnav de alzheimer. In schimb mereu devine o placere sa incerc sa recuperez ceea ce am ratat, pierdut, uitat, adica intru intr-un fel de transa luptandu-ma cu proprii mei demoni ca sa repar ceea ce am stricat si uneori cand ma suprind in astfel de momente imi dau seama ca nu e o prostie sa iei o pauza. Cateodata doar de asta este nevoie ca sa-ti reamintesti bucuria care ti-o aducea acel tabiet.
Mi se intampla ca mergand pe strada, citind o carte, brusc sa ma trezesc ca dintr-un somn si sa realizez ca functionam pe pilot automat. De aceea e bine sa te opresti si sa realizezi ca in fond, viata merita intodeauna traita si ca a te ascunde de probleme intr-o lume de vis nu inseamna ca le faci sa dispara, ci doar ca le eviti. Si se stie, ca intotdeauna tu o sa obosesti sa fugi, dar ele nu or sa se opreasca niciodata. Ca de obicei am ajuns de la un lucru la altul :-). Filozofatul este una dintre calitatile mele cele mai putin placute pentru cei din jur. Si ca sa ajung la subiect, azi sarbatoresc mai sunt exact 2 luni pana la ziua mea, si am reusit sa regasesc o placere mai veche de-a mea. Asa ca nu stiu voi ce faceti dar eu cant cu Melody Gardot- Les etoiles..
Cu multi pupici de pe planeta raraitilor , mereu a voastra mica si nebunatica EU

Schimbari si dorinte

2010-01-16T03:11:00.000-08:00

Noi oamenii suntem diferiti. Avem nume diferite, locuinte diferite, familii diferite, prieteni diferiti, ganduri diferite, reactii diferite, infatisare diferita, placeri diferite, slabiciuni diferite. Doar ca trasaturile noastre care tin de comportament, de caracter, de felul de a fi al unei persoane, nu sunt aproape 7 miliarde la numar, dimpotriva-aprope ca se pot numara pe degete. Si pornind de la acesta premisa nbu t epoti abtine sa nu te intrebi cum de suntem atat de diferiti? Raspunsul pe care eu il evoc este ca pe langa faptul ca toate aceste trasaturi se gasesc in combinatii diferite, mai exista si intensitatea cu care individul este inzestrat cu fiecare dintre acele trasaturi. De aici inainte pornesc atat diferentele cat si asemanarile. Astfel se explica faptul ca sunt persoane cu care suntem pe aceeasi lungime de unda, dar si faptul ca sunt persoane pe care nu putem sa le intelegem bun nici o forma. Si uite asa ajung la destinatia brainstormingului meu...

Nu de putine ori, mi s-a intamplat sa fiu prost inteleasa. Sa fiu perceputa gresit din cauza temperamentului vulcanic si a abilitatii mele de a nu tacea. Sa fiu etichetata pe baza aparentelor: vorbeste mult, prost, gandeste si mai mult si mai prost asadar nu are creier. Si de multe ori mi-a placut sa fiu etichetata sub valoarea mea. E cea mai buna metoda de a nu-i dezamagi pe cei din jur: nu o duce capul, deci nu pot astepta prea multe de la ea. Totodata, e o metoda infailibila de a surprinde si de a le arata celor din jur ca a eticheta pe cineva nu e doar gresit, ci este si inselator. Undeva pe parcurs am ajuns sa gandesc asemanator, analizam oamenii, iar dupa ce invatam suficient de multe despre diferentele dintre noi, le astupam astfel incat sa pot comunica mai bine cu ei. S-ar putea spune ca construiam un pod peste prapastie. Asta mi-a permis mult timp sa ma pun in pielea altcuiva, sa vad situatia din pozitia lui si sa ajut dupa cum are nevoie. Acest lucru mi-a permis de multe ori sa intermediez conflicte apeland la un punct de vedere comun lor.

Cu timpul insa, dorinta mea de a face acest efort a inceput sa fada, sa se piarda. Am invinuit abilitatea mea si intentia mea buna pentru lucrurile rele care mi s-au intamplat. Am ajutat persoane care mi-au facut rau, considerandu-ma prea buna ca sa lovesc inapoi pe motiv ca sunt prea naiva si trebuie sa invat sa fiu altfel. Dupa ce am devenit "altfel", am primit plangeri ca m-am schimbat, ca sunt prea rautacioasa, ca nu pot accepta alta parere decat a mea, ca nu ma pun in pielea altcuiva, ca sunt delasatoare si lista continua la nesfarsit. Am realizat acum ceva timp, ca niciodata nu o sa ii pot multumi pe toti si ca singurul lucru bun pentru mine este sa fiu eu multumita de actiunile mele. Si am realizat ca pentru a-i multumi pe altii am ajuns sa ma ignor pe mine.
Eu sunt cea careia ii place sa ajute, care iubeste zambetele blande ale oamenilor, care se simte bine atunci cand citeste o carte, sau cand scrie ceva, sau cand invata ceva nou, sau cand intalneste o persoana noua, sau cand vorbeste ,mult si prost si raspicat, si care se contrazice doar de dragul de a ramane cu ideile si cu piticii pe care ea singura si i-a format, si care se bucura de o vorba buna, si care incurajeaza, si asculta mai mult decat da impresia, si ca iubeste viata, clipele, tristetea dar si bucuriile, infrangerea, luptele, inceputurile, oamenii, natura, cerul, stelele, istoria, mitologia, basmele, si care e impacata cu sine.
Tot ceea ce conteaza in viata ca actiunile tale sa te reprezinte pe tine, ceea ce vrei tu, ceea ce te bucura, ceea ce te face fericit. Nu este vorba de egoism, ci nu poti face bine altora niciodata cata vreme tie nu-ti faci nici un bine. Adica, parerea mea este ca altruismul ca si iubirea pentru cei din jur, izvoreste din egoism si din iubirea de sine.

O zi cetoasa de ianuarie

2010-01-08T08:50:00.000-08:00

Nu-mi place ceata. De prin clasa a 6-a cand un doctor in excesul lui de zel mi-a interzis sa ies din casa atunci cand afara se intampla acest fenomen, asta ca sa nu ma imbolnavesc . E mult de explicat cum am ajuns la nivelul asta, dar omu` a spus clar si raspicat"nu iesi din casa cand este ceata afara", iar eu am inteles. Am inteles atat de bine incat azi cum in Bucuresti a fost ceata am stat in casa. Ce faci atunci cand esti prins intre 4 pereti? Te simti plictisit. O lege a lui Murphy ar suna cam asa: Cand esti captiv intre 4 pereti, iti doresti mai mult ca oricand sa iesi afara, ca raspuns te simti plictisit. Da, da recunosc! E o lege inventata de mine, dar daca era in viata Murphy ar fi preluat-o cu siguranta.
In fond ce faci cand esti incuiat in casa? Probabil ca citesti sau ca te uiti la tv, sau ca vorbesti cu niste prieteni pe net, sau ca scrii ceva, sau ca faci curatenie, sau ca faci o baie relaxanta. Intrebarea e cat timp te poti multumi numai cu atat? Sa zicem ca o perioada lunga de timp va fi ceata afara iar tu nu ai voie sub nici o forma sa iesi din casa, cat timp ti-ar lua sa te plictisesti de ocupatiile pe care ti le-ai gasit la adapot? Eu recunosc m-as plictisi din prima clipa. Dar oare apreciem cat ar trebui faptul ca putem sa iesim din casa, sa ne facem loc prin aerul poluat si sa pornim frumusel intr-o expeditie pana la hipermarket?! Sau ca putem sa alergam frumusel prin parcul plin de catei turbati?! Sau ca mergem la cinema la o ora tarzie iar cand ne intoarcem din cauza ca nu mai circula metroul/ratb-ul si ca nu ne permitem un amarat de taxi suntem nevoiti sa mergem cu pe-josul, crescand riscul de a fi atacati de violatori, criminali, hoti, drogati sau pur si simplu lei paralei. In momentul in care iesi din casa te expui unui pericol care poate fi numit sabia lui Damocles, stii ca ti se poate intampla, dar nu stii cand o sa cada. Certitudinea ramane aceesi nimeni nu poate evita moartea. Si oarecum am invatat ca oameni sa acceptam asta, dar dupa cum se spune in popor sunt alte lucruri mai rele ca moartea care se intampla si care-i afecteaza pe unii dintre noi. De aceea eu propun sa apreciem mai mult aventurile nocturne, diurne, chiar si atunci cand mergem la scoala, chiar si atunci cand stam in casa. Si propun sa fim recunoscatori pentru ceea ce avem deja si pentru relele care ne-au evitat pe moment.

Leapsa: Daca as fi

2010-01-08T02:19:00.000-08:00

Am preluat aceasta leapsa de la Cartim : http://cartim.ro .

Daca eram o luna, as fi fost cu siguranta Mai

Daca eram o zi a saptamanii, as fi fost Luni pentru ca imi plac inceputurile

Daca eram o parte a zilei, as fi fost un Apus pentru ca simbolizeaza renasterea
Daca eram un animal marin, as fi fost un Delfin pentru ca sunt prietenoasa
Daca eram o directie, as fi fost Inainte pentru ca acolo ma indrept
Daca eram o virtute, as fi fost Compasiunea
Daca eram o personalitate istorica, as fi fost Regina din Sheba
Daca eram o planeta, as fi fost probabil Pluto cea mica si indepartata
Daca eram un lichid, as fi fost Apa
Daca eram o piatra, as fi fost Smarald
Daca eram o pasare, as fi fost un papagal frumos colorat
Daca eram un tip de vreme, as fi fost Ploaia care racoreste si curata aerul
Daca eram un instrument muzical, as fi fost o vioara melancolica
Daca eram o emotie, as fi fost Veselia
Daca eram un sunet, as fi fost La-ul central al pianului
Daca eram un element, as fi fost Focul care arde cu pasiune
Daca eram un cântec, as fi fost Cranberries - Dreams
Daca eram un film, as fi fost What dreams may come
Daca eram un serial, as fi fost House MD
Daca eram o carte, a fi fost Un veac de singuratate al lui Garcia Marquez
Daca eram un personaj de fictiune, as fi fost Anda Bradeanu din cartea lui Drumes: Scrisoare de Dragoste
Daca as fi fost un fel de mâncare, as fi fost o delicioasa supa de pui cu taietei de casa
Daca eram un oras, as fi fost Pythagorio
Daca eram un gust, as fi fost Dulce-acrisor
Daca eram o culoare, as fi fost Albastru topaz
Daca eram un material, as fi fost Matase fina
Daca eram un cuvânt, as fi fost Da
Daca eram o parte a corpului, as fi fost Ochii pentru ca nu poti vedea sufletul altcuiva daca nu permiti acelei persoane sa-ti vada sufletul
Daca eram o expresie a fetei, as fi fost Incantarea
Daca eram o materie de scoala, as fi fost Istoria pentru ca nu poti controla ceea ce vei deveni daca nu cunosti ceea ce ai fost
Daca eram un personaj de desene animate, as fi fost Serenity
Daca eram o forma, as fi fost Cerc
Daca eram un numar, as fi fost 1
Daca eram un mijloc de transport, as fi fost un cal
Daca eram o haina, as fi fost o camasa alba lunga
Ziua cea mai frumoasa: Vineri
Cel mai mare obstacol: Incapatanarea
Cea mai mare greseala: Sa nu vezi si sa nu auzi desi aparatele necesare iti functioneaza bine
Radacina tuturor relelor: Frica
Distractia cea mai placuta: Calatoriile
Cea mai mare înfrângere: Sa nu iti cunosti limitele
Cel mai bun profesor: Dumitrescu Maria
Prima necesitate: Telefonul mobil
Ceea ce te face cel/a mai fericit/a: sa primesc un zambet in dar
Cel mai mare mister: Originea migrenelor mele
Cel mai rau sentiment: Teama
Cel mai bun cadou: Prietenia
Lucrul cel mai de valoare: Sanatatea
Calea cea mai rapida: Linia dreapta
Sentimentul cel mai placut: Multumirea ca am dus ceva pana la capat
O protectie efectiva: Cunosterea
Cel mai bun remediu: Comunicarea
Forta cea mai puternica: Sinceritatea
Persoanele cele mai necesare: Familia si prietenii
Lucrul cel mai placut dintre toate: O carte buna

Pe masura ce anii trec

2010-01-07T07:37:00.001-08:00

Spuneam odata ca atunci cand varsta mea va afirma ca sunt batrana, eu ma voi simti ca la 16 ani.
Lucrurile s-au mai schimbat intre timp. Daca noi oamenii ne mintim singuri spunandu-ne ca "lupul isi schimba parul dar naravul ba" am descoperit ca e usor sa te schimbi. E usor sa iti doresti alte lucruri, e usor sa ai alte nevoi, e usor ca ceea ce te multumea odata sa nu o mai faca in viitor. Ba mai mult, e usor sa devii altcineva, sa-ti schimbi comportamentul, sa tre "adaptezi" din cauza celor din jur sau din cauza unor evenimente nefericite/fericite.
Nu inteleg de ce noi oamenii ne limitam pe noi insine sau chiar pe altii, considerand ca daca o persoana calca odata gresit asa va face mereu. Nu inteleg de ce noi oamenii condamnam exact lucrurile care stau in natura noastra,precum faptul ca cream relatii prin jocuri strategice sau ca nu suntem perfecti, sau atunci cand ne enervam ni se pune un val in fata si uitam de lucrurile bune, sau ca nu uitam niciodata ceea ce e rau. Si ce daca?! Putem sa fim exact ceea ce ne dorim, exact ceea ce alegem. Din pacate deseori ajunge sa fim ceea ce vor altii sa fim, ceea ce-si doresc altii sa fim sub pretextul ca asa ne-ar fi mai bine. Cacat! Niciodata nimeni nu stie ce e mai bine pentru mine. Eu sunt singura care ma cunosc suficient de bine incat sa pot sa am dreptul de a face alegeri in numele meu. Si da se intampla sa gresesc, dar daca eu care ma cunosc mai bine decat ma cunosc altii, pot sa fac alegeri gresite pentru mine, cum pot altii sa-si inchipuie ca pot sa o duca la capat?! Numeste-l complexul lui dumnezeu, numeste-l prostie, numeste-l cum vrei. Nu e corect sa incerci sa schimbi o persoana care se simte bine exact asa cum e. Corect e sa ajuti o persoana sa se schimbe atunci cand aceasta o cere sau iti da de inteles ca o vrea.
Cert e ca pe masura ce anii trec, descopar ca multe lucruri general acceptate de oameni nu se potrivesc realitatii mele. Si mai e o certitudine, cand o sa fiu batrana, o sa continui sa descopar lucruri noi la fel cum o faceam odata la 16 ani...

Despre mine II

2009-12-17T00:22:00.001-08:00

In fiecare zi invat ceva nou despre mine, despre modul meu de a gandi. In fiecare zi invat cum sa schimb ceea ce nu-mi place sa nu apreciez la mine, in fiecare zi reusesc sa ma dezvolt, sa cresc, sa fiu diferita si totusi sa raman aceeasi.
Ce inseamna schimbarea pentru mine? Pai poate ca este un proces prin care o persoana devina diferita. Insa eu, de exemplu, ma adaptez la interlocutorul meu atunci cand iau parte la o conversatie, scopul fiind acela de convinge, de a fi inteleasa mai usor. Asta nu ma face diferita, pentru ca schimbarea mea are loc pentru o scurta durata care coincide cu durata conversatiei. Asadar, atunci cand schimb ceva la tine, acel ceva schimbat ramane valabil pentru o perioada mai lunga de timp.
De ce simtim nevoie unei schimbari? E ca atunci cand legiutorul(contiinta juridica) observa ca un comportament negativ al societatii se transforma in obicei. El intelege ca obiceiul trebuie prevenit, asadar elaboreaza o lege prin care sanctioneaza comportamentul negativ. In cazul nostru, atunci cand ceva din fiinta noastra ne face rau ( poate fi un element pozitiv al nostru), incercam sa corectam ceea ce cauzeaza raul respectiv. De-a lungul vietii mele (suna de parca as avea 100 de ani) am reusit performanta de a ma schimba de cateva ori. Ma refer la schimbari comportamentale. Am devenit din introvertita, o extrovertita convinsa, din sociabila-retrasa-apoi sociabila din nou, din pesimista - optimista convinsa.
Nu am incredere in oameni, dar am incredere in anumite tipare si in caracterele lor. Cred ca o persoana poate fi manipulata , nu neaparat prin vorbe, sa actioneze intr-un anumit mod( ca la sah). Cred ca orice om a manipulat/incercat sa manipuleze pe altcineva intr-un fel sau altul. Cred ca uneori cel manipulat iese castigat din afacere. Cred ca orice om are un punct sensibil. Cred ca nu exista om care sa nu aiba o temere. Admir oamenii care observa si analizeaza alti oameni. Cred ca orice om poate fi convins numai cata vreme vrea sa fie convins, in rest poti doar sa semeni indoiala. Cred ca sunt oameni care pot aborda alt tip comportamental prin care te studiaza. Si mai cred ceva putin mai dragut.
Nu toti oamenii sunt rai. Iar unii oameni rai, se pot transforma. Si mai cred in puterea zambetului mai ales acuma de sarbatori

O mica familie

2009-11-11T10:51:00.000-08:00

Casa in care imi permit a spune ca am "crescut" ca bloggeritza desi terminologia, imi pare ca are o conotatie deasta de genu` e la moda sa ai blog, este http://adrianswebs.com . Intr-o seara (parca), Adrian (site ownerul) imi face o propunere ( stiind ca am multe pareri despre multe lucruri, sau aceleasi pareri despre orice, ma rog ceva de genul), oferindu-mi sansa sa scriu alaturi de el si de alti prieteni de-ai sai, pe un blog care sa sintetizeze in fond, trairile si intorsaturile pe care viata unor oameni complet diferiti le ia, gandurile noastre comune sau mai putin comune, dar si lucruri pe care le consideram interesante, sau care merita mentionate, lectii de istorie, de marketing, de legislatie, si tot ceea ce ne-a trecut noua, oamenilor, scriitorilor, prin cap. Incetul cu incetul am reusit sa ajungem la inimile unor oameni, ale caror fete nu le cunosteam dar, care ramaneau prin traficul inregistrat, ca indivizi atrasi sau interesati de ceea ce noi scriam cu mult drag. Am schimbat pareri, am dezbatut, ne-am varat in discutii aprige, ne-am contrazis, ne-am sustinut, sau pur si simplu am acceptat parerile celor care ne citeau. Fiecare autor avea lumea sa proprie, rupta din povesti, din realitati, din sentimente, din dorinte o lume virtuala pe care o puteau vizita oricine, la care toata lumea avea acces. Lumea mea se numeste pentru ca nu am parasit acest pseudo-blog, Bianca`s World.
Pana una alta va salut cu drag, si ramane sa ne mai auzim.

O Idee Tare Face Cat O Revolutie Mare

2009-11-10T00:42:00.000-08:00

S-a intamplat sa ajung zilele trecute, impreuna cu prietenul meu la o petrecere cu tematica organizata de Uppercrazy Society. Petrecerea a fost misto, multa lume, distractie si mai multa, toata lumea dansa, canta, vorbea, socializa etc. Tematica erau perucile, de unde si reclama: Perucate! Mi s-a parut funny, iar oamenii au respectat conditia asa ca am avut de la indieni,la faraoni, la doamne rupte din Evul Mediu, la cruela, la coafuri afro multicolore si tot asa. A fost si un concurs pus la bataie pentru cea mai reusita costumatie, dar nu ma intrebati cine a castigat si nici care a fost premiul. Cert e ca gasca vesela de la Uppercrazy Society e intradevar o gasca vesela si multumita, care planuieste deja urmatorul eveniment cu care or sa sparga monotonia bucuresteana. Va las un link de facebook pentru a vedea poze de la party: http://www.facebook.com/pages/Uppercrazy-Society/148567366266?ref=mf#/pages/Uppercrazy-Society/148567366266?v=photos&ref=mf

De cate ori trebuie sa te pierd ca sa te am?!

2009-09-16T05:46:00.000-07:00

Cel mai usor lucru in viata este sa te indragostesti. Ca indragostit esti un visator incurabil, un deschizator de drumuri, un curajos, un explorator; ca indragostit totul pare posibil, ca e vorba de gasit acu`n caru cu fan, ca e vorba de atins cu mana stelele sau cerul, nimic nu pare prea dificil sau prea complicat. Ajungi sa te complaci intr-o lume ireala, in care totul se invarte in jurul tau si a persoanei de care te-ai indragostit. Te dai de 3 ori peste cap si te transformi in leu paraleu in caz de primejdie, vine zana buna si te transforma in Cenusareasa ca sa-i poti rapi, la randul tau, privirile celui pe care-l doresti. Atunci cand ne indragostim nu exista diferente intre sexe. Femei si barbati, toti cautam acelasi lucru: sa ne apropiem de posibilul viitor partener. Si totul e ca un basm cu Feti-Frumosi si cu Ilene Cosanzene.
Cel mai greu lucru in viata este sa iubesti. Ai sperante si asteptari mai mari,de aceea dezamagirile sunt mai mult decat dureroase. Intr-o relatie sunt lucruri care depind de parteneri si probleme pe care lumea le impinge din exterior catre un cuplu. Ca iubit ajungi sa nu te mai complaci cu usurinta in acea lume feerica pe care ti-o creasesi pe vremea cand erai un simplu indragostit. Dimpotriva, ajungi sa tii cont de lumea reala, ceea ce vrea, ceea ce-ti cere ea si mai ales ceea ce te impinge sa faci. M-a intrebat odata cineva ce cred ca este iubirea, i-am raspuns ca, din punctul meu de vedere, iubirea reprezinta sirul de emotii, pe care diferite intamplari raportate la o anumita persoana mi le provoaca:bucurie, tristete, fericire,suferinta, ingrijorare, speranta, indoieli, incredere si tot asa. Si da cred ca toate aceste emotii sunt sinonime cu iubirea chiar daca doar partial. Si cred ca poti pierde o persoana de nspe mii de ori ca sa o poti avea cu adevarat. Asta se numeste speranta sau nebunie. Asta se numeste IUBIRE!

Despre mine

2009-09-07T14:10:00.000-07:00

Nimeni nu poate spune cu exactitate cine este. Spun ca eu sunt Bianca si fac referire la un nume, dar cati oameni oare nu poarta acest nume, deci nu-mi apartine doar mie. Spun ca-s o tipa de 20 de ani, care are atatea in minte incat trebuie sa le puna pe o coala de hartie sau pe o pagina web, nu as face decat sa ma descriu fara sa ating toate punctele care ma fac pe mine persoana care sunt. As putea sa spun ca sunt un inger pentru multi si pentru cativa o zeita ca sa citez un bun prieten, dar nu as face decat sa spun cum ma vad unele persoane si nu toate. Nu va pot spune decat ca sunt fata care va zambi mereu atunci cand o vedeti pe strada, fata care iubeste viata oricat de mult se plange de ea, cea care va intinde o mana de ajutor si cea care cauta binele in cei din jurul ei. Sunt departe de a fi un inger, dar mi-ar placea sa fiu unul, de aceea va ramane visul meu sa ajung candva un inger. Pana atunci nu pot decat sa scriu si sa sper ca cuiva ii vor folosi candva cuvintele mele. Macar ca o mangaiere atunci cand ploaia ii este semanata in suflet, macar ca un companion in vreme de plictiseala, macar ca sa ne bucuram impreuna de ceea ce este cu adevarat important in lume :-) .
To be continued...