Cafeaua si tigarile

Am realizat si eu in sfarsit ce rol au tigarile si cafelele in viata oamenilor dependenti de acestea.
Cafea beau ocazional, iar de tigari nu ma ating, asa ca am studiat si eu vara asta comportamentul persoanelor cu care lucrez si am realizat ca oamenii devin atrasi de actiunea de a fuma (de exemplu), atunci cand lucreaza cu alti oameni, iar acestia in pauze se aduna si discuta la o tigara. E clar asadar ca sunt modalitati prin care oamenii socializeaza, la fel ca si alcoolul. Ca si cum odata ce ai tigara , paharul de bere sau cafeaua in mana, faci parte din grup pentru ca iti scoti mantia de invizibilitate.
In mod ciudat eu nu ma simt invizibila decat cand vine vorba de familia mea, care niciodata nu aude ceea ce spun, exceptie facand surioara mea. Am observat ca atat la munca cat si in viata de zi cu zi, daca am vrut sa fac parte dintr-un grup, am fost acceptata cu usurinta de cei din jur, chiar daca vorbesc mult si uneori sunt plictisitoare :)).
Una peste alta am reusit sa pun cap la coada o alta teorie, asa ca daca vad vreun documentar pe national geographic despre chestia asta ma cert urat de tot cu ei . Si-asa aia de la NASA mi-au furat cateva din teorii . Ma rog, totul pentru binele omenirii banuiesc...
Din mijlocul marii Egee, va saluta cu drag, mereu a voastra scumpa si draga , Bianca!

A fi sau a nu fi veveritoaica

Am observat vara asta ca m-am imprietenit cam cu toti oamenii care ma plac, asta pentru ca m-au placut la randul lor. Si cum desigur tendinta mea de ma autoaprecia in special folosindu-ma de comportamentul celorlalti vizavi de mine nu a intarziat prea mult sa apara si dorinta de a-mi explica acest comportament.
Banuiesc ca undeva la nivelul subconstientului, creierul uman interpreteaza mesajele de acceptare, zambetele si gesturile, si te face sa-ti doresti sa te imprietenesti cu persoana aia draguta care zambeste asa frumos. O alta posibilitate este ca doar creierul meu sa functioneze asa. Oricare ar fi motivul sunt fericita sa afirm ca mi-am mai largit cercul de prieteni, ceea ce e aproape intotdeauna un lucru bun.
Ca sa va dau o veste buna celor care imi duceti dorul (stiu ca sunteti cativa pe-acolo), in curand voi reveni in tara, deci nu uitati sa-m organizati o duzina de petreceri surpriza. Glumesc, desigur!!!
Ce legatura are titlul cu poveastea de azi??? Pai v-am aburit in timp ce rontaiam niste minunatii de alune de padure si nu ma pot abtine sa nu ma simt ca o veve mica si dulce si scumpa care va pupa dulce din tara lui Zeus.

Despre minunatul pahar de vin rosu

....Acuma imi indulcesc viata, imi relaxez muschii si ma rasfat la un pahar de vin.
Sa va povestesc despre minunata mea obositoare vacanta greceasca. Desigur nici nu stiu de unde sa incep asa ca voi incepe cu peripetiile calatoriei: Am plecat din Constanta cu autocarul pentru prima data inspre Grecia( de obicei folosesc si prefer avionul). Drumul a durat aproximativ 22 de ore, jumatate dintre care chinuite de urletele oamenilor care fie voiau sa isi faca nevoile, fie erau nervosi din cauza opririlor aparent prea dese. Din cand in cand cate un bebel nu astepta pauza ca sa faca cacuta :)), sau incepea sa planga speriat de tipetele oamenilor nesuferiti. De obicei nu judec si nu injur, dar nu am putut sa ma abtin sa ma uit urat la un tip care a chinuit-o pe domnisoara hostess (si nu in sensul bun al cuvantului), daca eram in locul ei i-as fi aruncat o sanda in capatana de bovina, dar asa m-am multumit doar sa-mi imaginez hilarul proces. Am ajuns in Atena dupa o calatorie pe care as fi savurat-o daca nu ar exista oamenii aceia vesnic nemultumiti, care isi varsa amarul cu multa placere pe cei din jurul lor. Oricum sincera sa fiu a meritat sa indur toate astea pentru ca am vazut cel mai dulce si minunat si pur si simplu coplesitor rasarit ever!!! Cu un soare imens, intre muntii printre care se ivea marea, multicolor, Apollo incepea sa-si conduca carul printre miile de constelatii in acel moment devenite invizibile datorita stralucirii lui. Divin acesta e cuvantul pe care il cautam...
Ajunsa in Atena am luat dragutul metrou catre Portul Pireus de unde urma sa ma imbarc pe vapor pentru a ajunge pe insula Samos. Am luat ultimele bilete cu cabina ramase ( deci un picut de noroc tot am avut), si am asteptat vreo 9 ore in port ( si pe la cateva restaurante si cafe-uri) sa vina vaporul. Care a intarziat o vesnicie ( in mintea mea cel putin), pe o arsita infernala, desigur am obtinut o minunatie de bronz tractorist pe care l-am etalat o vreme pana am reusit sa-l acopar cu un alt bronz ceva mai perfect. Vreau sa spun ca m-am indragostit de mersul cu vaporul. Mi se pare minunat, si am dormit perfect. Probabil daca ne-ar fi prins vreo furtuna nu mi s-ar fi parut asa, dar ce conteaza, important e ca am avut noroc. Intr-un final am ajuns si pe Samos in Vathi ( capitala insulei), iar o zi mai tarziu am inceput sa muncesc. Am fost si la plaja, am muncit, sport am facut desi nu la fel de mult ca altadata, cert e ca am avut o vara plina pana acum, si inca mai am 3 sapt de stat pe aici.
Oricum azi am prins si eu un moment de respiro si am vrut sa va dovedesc ca nu am murit si ca nu v-am uitat. Asa ca acum savurez minunatul meu pahar de vin si va pupicesc pe toti cu mult drag de pe frumoasa insula greceasca Samos.

Update- Premiul Blogger Prietenos

Incep prin ai cere scuze lui Cartim ( http://cartim.ro ) pentru ca am intarziat cu postarea, dar lipsa timpului liber si-a avut parerile ei despre ce activitati am de realizat. Astfel am castigat premiul pentru Blogger Prietenos, desi nu prea imi mai merit titlul de blogger deoarece am fost cam inactiva in ultimul timp, apreciez totusi titlul de prietenos, pentru ca ma consider o persoana prietenoasa si imi place sa fiu considerata asa si de catre altii.

O sa-mi iau libertarea de a oferi acest premiul lui espritdesmots (http://espritdesmots.wordpress.com/) care merita cu desavarsire acest premiu. Pe Adrian nu-l ignor intentionat, dar de vreme ce a primit acest premiu deja de la cartim, nu pot face decat sa subscriu la cele spuse de el si sa-l fac un pic cu ou si cu otet pe cartim ca mi-a luat-o inainte. Ehh glumesc desigur.

Pana una alta va las purtand in suflet dorinta de a reveni cu un post cat mai curand. Multi pupici grecesti muah muah muah !!!!!