Draga jurnalule

Ma indreptam catre parc ascultand una dintre melodiile care ma linistesc si imi permit sa gandesc cu adevarat, sa reflectez, sa meditez, melodia se numeste canzone angelica - Asher Quinn.

Nu stiu exact ce se gasea in mintea mea cand o doamna s-a apropiat de mine, vorbindu-mi. Mi-am scos zambind castile, intreband-o daca o pot ajuta cu ceva. Mi-a raspuns cu un alt zambet si m-a intrebat daca as putea sa-i raspund la cateva intrebari. Am dat din cap afirmativ, in fond nu ma grabeam, iar gandurile mele pot astepta. M-a intrebat daca cred in Dumnezeu, am zambind larg si i-am spus ca da. M-a intrebat daca cred ca Dumnezeu ne-a parasit, i-am raspuns ca Dumnezeul in care cred eu nu o sa ma paraseasca niciodata. S-a uitat mirata la mine si a vrut sa-mi spuna ceva ce spune Biblia, i-am raspuns ca am citit-o acum multi ani, doar ca eu ma comport in societate asa cum mi se pare mie corect, nu cum imi cere Biblia sau oricare alta carte. Biblia mea o reprezinta principiile mele peste care nu sunt dispusa sa trec. S-a uitat si mai mirata la mine si la zambetul de pe fata mea. Nu a stiut cum sa-mi raspunda altfel decat printr-un zambet sincer si a plecat. Iar eu am fost cuprinsa de alte ganduri, legate de Dumnezeu, legate de oamenii pe care i-am intalnit si care nu fac altceva decat sa-mi imbogateasca spiritul cu alte lectii. M-am gandit la intrebarile pe care mi le-au pus diferiti oameni pe parcursul vietii. De ce permite Dumnezeu sa suferim? Pentru ca avem libertatea de a alege, iar pentru a putea alege trebuie sa existe 2 poli : bine si rau. Am avut multe momente de fericire, si poate mult mai multe de suferinta. Daca as avea de ales intre a nu simti fericire/suferinta, si a le simti pe ambele, as alege sa sufar 20 de ani pentru o simpla clipa de fericire pura. Exista un raspuns totusi pe care nu l-am gasit. Ma intreb de ce mie imi este atat de usor sa cred ca exista un Dumnezeu caruia ii pasa de mine, cand multi se indoiesc de existenta Sa?!
Poate ca am nevoie de asta ca sa lupt, habar nu am, dar stiu ca faptul ca cineva acolo ma ajuta , ma asculta, ii pasa si imi da forta sa lupt ma face sa ma simt bine. Asa ca chiar daca oi fi eu nebuna si vorbesc singura, nu conteaza cata vreme rezultatul imi face mie bine. Credinta nu are legatura cu logica, sau cu frica, ci e pur si simplu o dovada de iubire.
Multi pupici de aici, de unde incepe lumea din partea mea, Bianca