Terapie cu vin si cioco

Cei care ma cunosc foarte bine, stiu ca de-a lungul timpului am avut parte de cativa "pacienti", care sufereau de diferite probleme. Acei pacienti sunt de fapt prieteni, care veneau la mine ca ultima solutie pentru rezolvarea problemelor lor. Asta din cauza ca atunci cand dau un sfat incerc sa introduc in ecuatie si faptul ca oamenii sunt complet diferiti ca gandire si stil de viata, dar si faptul ca oamenii au tendita de omite anumite lucruri in special atunci cand sunt suparati.
Mai nou am dezvoltat cu ajutorul unui prieten, sa-i spunem Anonim, care a avut nevoie chiar azi de o sedinta de terapie (mentionez ca e pro-bono , pentru ca vreau sa castig puncte in plus la Kharma, in speranta ca nu o sa ma mai lovesc chiar de tot ce e imobil :)) ). Ideea mea geniala a fost, tratamentul cu vin si cioco. Vinul, rosu desigur, a ajutat pentru a dezlega limba, iar cioco, pentru ca ajuta la stimularea placerii, ceea ce inseamna ca creierul (nu creierul in sine, dar o glanda)(sa ma corecteze Raul daca gresesc) elibereaza cantitati (fie ele si foarte mici) de serotonina, care v-a ajuta 'pacientul' sa-si potoleasca nervii suficient incat sa piarda aceea subiectivitate rautacioasa pe care o are atunci cand este agitat. Si cum am dovedit in nenumarate cazuri sunt un mic geniu, Anonim a realizat pe cont propriu ( doar indrumat de mine) ce are de facut, si-a capatat fericirea, si s-a si stricat de ras. Am ales sa inchei 'sedinta' cu o plimbare ca intre prieteni, care sa-l ajute sa se relaxeze ceva mai mult.
Pornind de la aceasta incalcita poveste ( nu va puteam relata exact discutia deoarece as fi tradat increderea ce mi-a fost acordata), voiam sa reamintesc oamenilor in general, cat de important e sa ne amintim mereu ca toate raspunsurile legate de viata noastra personala, relationate cu deciziile pe care suntem nevoiti sa le luam, se afla chiar la noi. Uneori pentru a le vedea , trebuie doar sa incercam sa simtim mai putin, sa pasim in afara mintii noastre, si sa cautam acea raza de obiectivitate de care depindem deseori atunci cand dorim sa luam o decizie buna. Si sa recunoastem cati dintre noi vor sa decida prost?! Aproape nimeni. Mai este inca o problema importanta, multi dintre noi nu sunt capabili sa aleaga, sa decida, multi dintre noi suntem impinsi sau trasi de catre altii care decid atat de mult incat fura liberul arbitru al celor din jur. Si trist e ca uneori nici nu realizeaza ca isi bazeaza intreaga viata pe ceea ce altii considera corect. Eu una nu suport ideea de a fi controlata sau condusa prin viata de catre altcineva, dimpotriva de multe ori prefer sa risc sa iau decizii gresite decat sa cer un simplu sfat, iar atunci cand cer sfaturi recunosc ca nu le pun in practica decat daca coincid cu ceea ce aveam in minte, sau decat daca sunt absolut convinsa ca e corect ceea ce mi se spune. Poate ca problema mea consta in faptul ca sunt obisnuita sa am dreptate, si a ajuns sa-mi placa atat de mult aceasta stare incat am devenit aroganta, motiv pentru care desi ascult cu placere sfaturile care mi se acorda, nu tin intotdeauna cont de ele. Asta sau chiar am mereu dreptate :))...

In concluzie, sfatul meu (pe care puteti sa-l ignorati daca nu va convine) este sa ascultati in primul rand de rationamentul vostru, si apoi de prieteni, in special in cazurile in care nu ati fost complet sinceri despre situatia in care sunteti prins. Nu uitati ca e usor sa spui " fa aia" sau " nu fa aia" cand nu este fericirea proprie in joc, asa ca daca dati un sfat fiti siguri ca specificati ca va bazati intregul raspuns pe cele relatate, ca poate ca nu detineti toate datele problemei.

Si pentru ca azi am facut o fapta buna, desi cineva a fost rau cu mine ieri, consider ca merit inca o jumatate de pahar de vin rosu, precum si o portie dubla de House MD care sa ma bine dispuna. Pana una alta, eu cea convinsa ca le voi invinge pe toate, va pup si va imbratisez cu drag.