Despre Amor in Viziunea Mariei Szepes

"Imi este greu sa evoc clipa in care o vazui pe Corinna pentru intaia oara. Aceasta intaia oara nu acopera realitatea . Toate trasaturile ei , unduirile tulburatoare ale trupului sau subtiratic, baietos, cam colturos si neindemanatic, totusi cochet si decadent, ma impresionara printr-o senzatia de recunoastere ca si cum o nestiuta dar puternica senzatie sezatie de gol si-ar fi gasit implinirea[...] Am fost mereu un Lup gonit, un singuratic. Desperecheat, imi purtasem singur si mohorat ambitiile transcendente,iar mai apoi taina vinovatiei[...] Nu cunosteam autodaruirea nebuna a dorintei ce te indeamna sa te dizolvi in celalalt, nu cunosteam gelozia usturatoare, nici umilinta ce-ti anuleaza autopretuirea, si nici pasiunea asemanatoare cu ura. Nu cunosteam dorinta de a-ti devora partenerul, lupta diperata de a te uni cu cineva, care ramane totusi de neinteles si dureros de strain,desi ai muri fara el." Numele indragostitului este Louis de la Tourzel, reincarnarea ceva mai matura a lui Hans Brugner, o fiinta salbatica, pasionala, necoapta, egoista mereu in cautarea vietii vesnice, mereu urand moartea si fugind de ea. A gasit solutia in alchimie, care promitea ca va invinge moartea, daca procesul de transmutatie va reusi. Fiind mult prea aproape de mizeria astrala ca evolutia pe scara reincarnarii lui Hans i se refuzea cu desavarsire accesul la stiinta si cunoasterea necesare pentru a realiza complicatul proces. Asa ca hotaraste sa omoare un alchimist obtinand astfel Leul Rosu, adica posibilitatea de a crea aur si de a deveni nemuritor. Odata intrat in posesia substantei a cazut prada puterii ei si a ingerat-o devenind "constient". Pretul platit a fost mare: prins intr-un cavou vesnic, mereu viu, mereu constient, mereu urmarit de monstrii astrali pe care acum ii putea vedea dar nicodata indeparta, realizeaza ca singura metoda de a se elibera din jugul astral este sa realizeze prin forte proprii transmutatia. Asa ca impreuna cu amintirile, crimele, pacatele sale, se naste iara si iara urmand procedeul normal prin care sufletul invata mila si dreptatea, se maturizeaza si se hraneste, mereu neavand timp pentru dragoste. In pielea lui Louis invata despre dragostea orgolioasa si capricioasa, despre pasiunea in care femeia apare de o rautate inimaginabila, egoista si mereu inchisa la sentimentele celui din fata ei. Acum pricepe ca doar ea poate umple golul ramas neobservat de atatea secole. Ea este detinatoarea suprema a cheii prin care el se poate dezlantui, dar tot ea pare doar sa-i hraneasca sentimentele, fara a i le impartasi. Viziunea Mariei Szepes asupra dragostei ( asa cum este prezentata in Leul Rosu), este una obscura, in care unul iubeste, celalalt se joaca, cocheteaza cu ideea, dar imbratiseaza libertatea chiar si in cadrul casatoriei. Indragostitul sufera, dar totodata in ciuda infidelitatii intelege ca e iubit, pentru simplul fapt ca: "chiar si dupa ce calcase alaturi, revenea de fiecare data tot la mine.".