Eram odata buna la franceza, ba mai mult imi placea sa o invat, sa o vorbesc. Nu stiu cum se intampla in viata, sau cel putin in a mea, ca vine un moment in care fie sunt nevoita, fie imi piere cheful de a continua sa fac ceea ce-mi place. Poate ca am nevoie de multe pauze, poate imi pierd inspiratia, poate ca nu-mi mai aduce satisfactii, cert e ca pentru mine e un mister felul in care azi un lucru ma face atat de fericita si maine ma lasa rece si cum poimaine poate sa-mi placa chiar mai mult decat la inceput. De exemplu ador sa umplu pagini goale cu ganduri, vise colorate, basme, fantezii, cuvinte pe care capul meu de produce cu viteza luminii, dar din lipsa de timp, de chef se pierd toate pentru ca memoria mea e mai proasta decat cea a unui bolnav de alzheimer. In schimb mereu devine o placere sa incerc sa recuperez ceea ce am ratat, pierdut, uitat, adica intru intr-un fel de transa luptandu-ma cu proprii mei demoni ca sa repar ceea ce am stricat si uneori cand ma suprind in astfel de momente imi dau seama ca nu e o prostie sa iei o pauza. Cateodata doar de asta este nevoie ca sa-ti reamintesti bucuria care ti-o aducea acel tabiet.
Mi se intampla ca mergand pe strada, citind o carte, brusc sa ma trezesc ca dintr-un somn si sa realizez ca functionam pe pilot automat. De aceea e bine sa te opresti si sa realizezi ca in fond, viata merita intodeauna traita si ca a te ascunde de probleme intr-o lume de vis nu inseamna ca le faci sa dispara, ci doar ca le eviti. Si se stie, ca intotdeauna tu o sa obosesti sa fugi, dar ele nu or sa se opreasca niciodata. Ca de obicei am ajuns de la un lucru la altul :-). Filozofatul este una dintre calitatile mele cele mai putin placute pentru cei din jur. Si ca sa ajung la subiect, azi sarbatoresc mai sunt exact 2 luni pana la ziua mea, si am reusit sa regasesc o placere mai veche de-a mea. Asa ca nu stiu voi ce faceti dar eu cant cu Melody Gardot- Les etoiles..
Cu multi pupici de pe planeta raraitilor , mereu a voastra mica si nebunatica EU
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Mă alătur şi eu clubului rârâiţilor :)
RăspundețiȘtergereMoi ausi mi-a plavut franceza si Franta. Am avut o profa extrem de faina de franca care m-a invatat sa cunosc Parisul ca si cum l-as fi vizitat ceea ce m-a ajutat foarte mult in momentul in care am pus piciorongul in Orasul Luminilor.
RăspundețiȘtergereAum am dat-o pe engleza si germana , mai adaugam maghiara si putina sarba si ba iesi esperanto :P
Dar ce doreai sa spui totusi ? Titlul suna bine dar cred ca ai pierdut ideea pe drum :P
Ti-am mai lasat un comments si inca nu ai trecut pe aici? :P
RăspundețiȘtergereAm luat o mica vacanta la mare :)). Eu habluiesc engleza italiana si ceva ceva greaca. Sper ca in viitor sa le adaug pe germana si pe japoneza la lista daaar nu e obligatoriu. Iar articolul este despre mine si legatura sa cu titlul consta in faptul ca una m-am reapucat sa invat o limba pierduta/ e un articol care imi reda printre altele personalitatea :D. Asadar pornind de la fraza eu ma numesc bianca am continuat un sir de articole prin care ma descriu pe mine si obiceiurile mele.
RăspundețiȘtergereSi eu ma pricepeam candva la franceza, acum insa... am uitat in mare parte tot ce prinsesem de la ore.
RăspundețiȘtergereSucces cu blogul, foarte frumos. Treci si tu pe la mine.