Love me or not, I still love loving me

Tin minte prima data cand m-am intrebat ce e iubirea, cum o simti, cum stii ca iubesti pe cineva. Cand m-am indragostit prima data am stiut pur si simplu. Imi luase luna, stelele, cerul, soarele, copacii, pamantul de sub picioare. Hoinaream prin intuneric, singura lumina pe care o aveam era el. Momentele cu el erau cu atat mai pretioase cu cat doar atunci ma puteam bucura de tot ceea ce exista in afara de mine, abia atunci vedeam lucrurile cu claritate, abia atunci totul capata sens.
Cand totul s-a terminat m-am trezit singura intr-un intuneric ce parea ca ma va inconjura pentru eternitate. Am redescoperit apoi din nou lumina, doar ca de aceasta data simpla existenta a lui imi lumina lumea. Nu avea importanta ca era prea departe ca sa-l ating, era suficient ca exista, nu conta ca el era complet indragostit de altcineva, eram fericita sa am parte de o mica parte din atentia sa, de prietenia sa.
Cand s-a terminat intunericul nu si-a mai facut aparitia, si am invatat ceva, am invatat ca iubesc lumina, iubesc stelele, luna,cerul, si pamantul de sub picioare, am invatat ca iubesc sa iubesc, am invatat ca amj nevoie sa iubesc ca sa pot intelege si face fata lumii in fiecare zi fara sa fiu rapusa de intuneric. Asa ca am inceput sa ma iubesc, la inceput timid si nesigur, pentru ca mi se parea complet in afara naturii. Credeam ca iubirea poate fi daruita doar altcuiva, nu si mie, credeam ca nu merit iubirea nimanui. Asa ca am continuat drumul meu in cautarea iubirii, mereu flamanda pentru mai multa lumina, mai multe sentimente, mereu fascinata si uimita de fiecare lectie pe care iubitii mei le pastrau pentru mine. Si ca orice elev care se respecta incercam sa ma razvratesc, dar in final mereu imi invatam lectia. Si undeva in timpul asta am inceput sa ma cunosc, si sa ma apreciez drept ceea ce sunt, am invatat sa ma respect, tachinez, si am inceput sa ma iubesc fara nici o retinere. Am inceput sa inteleg ca viata nu inseamna sa urmezi tiparele impuse de altii, sau promovate de filme, viata reprezinta sansa ta de a face ceea ce vrei, de a fi ceea ce vrei sa fii, de a lupta sau nu, de a te razvrati sau de a invata, de a cunoaste sau de a te izola, de a rade sau plange, de a dansa sau de a te invarte cu ochii inchisi, de a alerga sau de a sta pe log pur si simplu, in fond singurul lucru care conteaza este sa-ti gasesti fericirea, sa gasesti ceea ce te face multumit, si daca ai noroc sa gasesti persoana care sa te faca sa te iubesti si pe care sa o faci inveti sa se iubeasca. Toate experientele mele m-au lasat cu convingerea ca asta inseamna a iubi si a fi iubit. Desigur putem sa mai adaugam si alte atributii iubirii, dar pentru mine esenta ei este aceasta.

Cu dedicatie pentru toti porumbeii de Valentine`s Day si cu multi pupicei , va saluta mereu a voastra scumpa si draga Bianca.

Can`t buy me some love? Sau I heart me some love :)

You can`t buy love, and you can`t forece yourself to feel it, in the same way you can`t force youself not to. Viata e un schimb de anotimpuri, de etape. De multe ori in drumul nostru in care ne fortam limitele putin cate putin ne trezim ca nu toate lucrurile pe care le iubim vor rezista in timp. Poate cu exceptia iubirii pentru noi insine atunci cand luptam pentru ea, dar asta e o alta poveste. Pentru ca ne schimbam evoluam,( cu toate ca am putea destul de usor spune ca unele persoane involueaza) iar odata cu schimbarea avem nevoie de alte lucruri, sau alte lucruri ne fac fericiti. Si din pacate uneori acest lucru se aplica si persoanelor din viata noastra, iar lucrul asta ne intristeaza la inceput pentru ca e dificil sa accepti ca o persoana pentru care simti dragoste si apreciere, nu mai poate ocupa acelasi rol in viata. Iar uneori curajul de a spune lucrurilor pe nume chiar si in privat chiar si numai tie, poate fi cumplit de greu. Si totusi din acel punct, lucrurile nu se pot intoarce in trecut, iar tu nu poti deveni un copil(oricat de mult ti-ai dori), poti sa te comporti ca unul iar atunci sa te pierzi pe tine, dar si pe cei din jurul tau care cel mai probabil nu vor intelege schimbarea, sau poti alege sa spui adevarul. De curand am citit ultima carte minunata a lui PC Cast- Goddess of Legend, carte care printre altele arata cat de important e sa fii sincer cu tine in primul rand si apoi cu cei din jur, dar cel mai important cu tine, indiferent de karma si indiferent de pacat: acolo unde minciuna ar fi facut 4 oameni complet nefericiti, adevarul le-a daruit exact opusul-fericirea.
Si cu toate ca scopul meu in viata este sa ma depasesc pe mine in starea actuala si in starile viitoare, cred ca de fapt caut sa ajung in Nirvana - acea stare perfect\a de echilibru care ma ajuta sa fiu mereu incantata si fericita indiferent de cat de dificila e viata, si uneori reusesc sa ma sustrag problemelor, sa renunt la a ma stresa pentru ele, infruntandu-le totodata. Poate ca sunt aproape, si daca sunt ma intreb oare care va fi urmatorul meu pas, unde voi dori sa ajung mai departe ce limite voi continua sa depasesc? Nu-mi voi pune intrebarea stupida voi fi fericita? Pentru ca sunt si voi fi, sigur voi intalni momente de rascruce in care si eu va trebui sa schimb rolurile oamenilor din viata mea. Sigur ma voi enerva si agita uneori pentru lucruri de nimic. Dar tocmai despre asta e viata, si tocmai asta iubesc la viata mereu soarele va rasari de dimineata, chiar si atunci cand nu-l vad.

Si cu multi pupici si multe imbratisari, va urez zile cat mai senine ca sa-l puteti vedea pe Nea Soare, mereu a voastra scumpa si draga Bianca !!!

Idei simple - IUBIREA

"Iubirea este cea mai inalta fericire la care poate ajunge omul, caci numai prin ea acesta cunoaste ca el e mai mult decat el insusi, e una cu totul" ne invata Rabindranath Tagore intr-unul dintre nenumaratele sale poeme. Si ca de obicei ma gasesc dandu-i dreptate. Iubirea aduce cu ea bucuria de a regasi frumusetea in lucrurile pe care altfel le-ai ignora. Ciripitul pasarilor, norii pufosi care iti pun imaginatia la incercare, culorile par mai vii, pana si negrul prinde o tenta de veselie, si te trezesti dorindu-ti sa atingi, sa privesti, sa admiri, sa simti, sa vrei totul. Citeam odata o carte in care vampirii care se indragosteau incepeau sa manance mancare ( nu numai sa savureze un pahar de sange :P ), chiar avand pofte. Metafora mi s-a parut interesanta, asta poate pentru ca sunt o romantica incurabila si o mica gurmanda in acelasi timp.
Revenind la intelepciunile impartasite de catre Tagore, acesta mai spune ceva interesant si totodata adevarat: "iubirea, ca si lumina, nu ramane ascunsa" , eu as merge ceva mai departe spunand ca doar ca uneori nu realizam ca este acolo :). Pentru ca uneori, uitam sa apreciem minunile care au loc zi de zi. Si cu alte cuvinte Tagore imi da dreptate: " Odata mi-a venit iubirea cu pasi moi, si nu am auzit. " .
Si cum tot impart cu voi cateva din cuvintele unuia dintre inteleptii mei , va fac un mic cadou constand intr-o frumoasa lectie de viata pe care ne-o da tot Tagore: "Fericirea se manifesta prin splendoare, frumusete si abundenta. In manifestarea Universului nu se afla nici saracie, nici zgarcenie; nimic nu este cuprins doar in cercul nevoilor. Priveste cum curge izvorul luminii din milioane de stele pe cer. Abundenta culorilor, caldurii si a vietii izvoreste din ele: acesta-i splendoarea fericirii.".

Si cum ce-i prea mult strica, va las sa savurati si sa rasuciti cuvintele unui om simplu: Tagore.
Pana data viitoare, va saluta cu drag, mereu a voastra scumpa si draga Bianca .

Despre Iubire

-Chiar si dupa atata timp, Soarele nu i-a spus niciodata Pamantului "imi esti dator". Uite ce se intampla cu o iubire atat de mare: lumineaza cerul!"- ( Hafiz )

Flashback si filosofii

Ati avut vreodata unul dintre momentele alea cand mergand pur si simplu pe strada o senzatie, un parfum, o imagine te opreste pur si simplu in loc? Parca nu ai putere, parca nu vrei sa pleci.

Schimbari si dorinte

Noi oamenii suntem diferiti. Avem nume diferite, locuinte diferite, familii diferite, prieteni diferiti, ganduri diferite, reactii diferite, infatisare diferita, placeri diferite, slabiciuni diferite. Doar ca trasaturile noastre care tin de comportament, de caracter, de felul de a fi al unei persoane, nu sunt aproape 7 miliarde la numar, dimpotriva-aprope ca se pot numara pe degete. Si pornind de la acesta premisa nbu t epoti abtine sa nu te intrebi cum de suntem atat de diferiti? Raspunsul pe care eu il evoc este ca pe langa faptul ca toate aceste trasaturi se gasesc in combinatii diferite, mai exista si intensitatea cu care individul este inzestrat cu fiecare dintre acele trasaturi. De aici inainte pornesc atat diferentele cat si asemanarile. Astfel se explica faptul ca sunt persoane cu care suntem pe aceeasi lungime de unda, dar si faptul ca sunt persoane pe care nu putem sa le intelegem bun nici o forma. Si uite asa ajung la destinatia brainstormingului meu...

Nu de putine ori, mi s-a intamplat sa fiu prost inteleasa. Sa fiu perceputa gresit din cauza temperamentului vulcanic si a abilitatii mele de a nu tacea. Sa fiu etichetata pe baza aparentelor: vorbeste mult, prost, gandeste si mai mult si mai prost asadar nu are creier. Si de multe ori mi-a placut sa fiu etichetata sub valoarea mea. E cea mai buna metoda de a nu-i dezamagi pe cei din jur: nu o duce capul, deci nu pot astepta prea multe de la ea. Totodata, e o metoda infailibila de a surprinde si de a le arata celor din jur ca a eticheta pe cineva nu e doar gresit, ci este si inselator. Undeva pe parcurs am ajuns sa gandesc asemanator, analizam oamenii, iar dupa ce invatam suficient de multe despre diferentele dintre noi, le astupam astfel incat sa pot comunica mai bine cu ei. S-ar putea spune ca construiam un pod peste prapastie. Asta mi-a permis mult timp sa ma pun in pielea altcuiva, sa vad situatia din pozitia lui si sa ajut dupa cum are nevoie. Acest lucru mi-a permis de multe ori sa intermediez conflicte apeland la un punct de vedere comun lor.

Cu timpul insa, dorinta mea de a face acest efort a inceput sa fada, sa se piarda. Am invinuit abilitatea mea si intentia mea buna pentru lucrurile rele care mi s-au intamplat. Am ajutat persoane care mi-au facut rau, considerandu-ma prea buna ca sa lovesc inapoi pe motiv ca sunt prea naiva si trebuie sa invat sa fiu altfel. Dupa ce am devenit "altfel", am primit plangeri ca m-am schimbat, ca sunt prea rautacioasa, ca nu pot accepta alta parere decat a mea, ca nu ma pun in pielea altcuiva, ca sunt delasatoare si lista continua la nesfarsit. Am realizat acum ceva timp, ca niciodata nu o sa ii pot multumi pe toti si ca singurul lucru bun pentru mine este sa fiu eu multumita de actiunile mele. Si am realizat ca pentru a-i multumi pe altii am ajuns sa ma ignor pe mine.
Eu sunt cea careia ii place sa ajute, care iubeste zambetele blande ale oamenilor, care se simte bine atunci cand citeste o carte, sau cand scrie ceva, sau cand invata ceva nou, sau cand intalneste o persoana noua, sau cand vorbeste ,mult si prost si raspicat, si care se contrazice doar de dragul de a ramane cu ideile si cu piticii pe care ea singura si i-a format, si care se bucura de o vorba buna, si care incurajeaza, si asculta mai mult decat da impresia, si ca iubeste viata, clipele, tristetea dar si bucuriile, infrangerea, luptele, inceputurile, oamenii, natura, cerul, stelele, istoria, mitologia, basmele, si care e impacata cu sine.
Tot ceea ce conteaza in viata ca actiunile tale sa te reprezinte pe tine, ceea ce vrei tu, ceea ce te bucura, ceea ce te face fericit. Nu este vorba de egoism, ci nu poti face bine altora niciodata cata vreme tie nu-ti faci nici un bine. Adica, parerea mea este ca altruismul ca si iubirea pentru cei din jur, izvoreste din egoism si din iubirea de sine.

De cate ori trebuie sa te pierd ca sa te am?!

Cel mai usor lucru in viata este sa te indragostesti. Ca indragostit esti un visator incurabil, un deschizator de drumuri, un curajos, un explorator; ca indragostit totul pare posibil, ca e vorba de gasit acu`n caru cu fan, ca e vorba de atins cu mana stelele sau cerul, nimic nu pare prea dificil sau prea complicat. Ajungi sa te complaci intr-o lume ireala, in care totul se invarte in jurul tau si a persoanei de care te-ai indragostit. Te dai de 3 ori peste cap si te transformi in leu paraleu in caz de primejdie, vine zana buna si te transforma in Cenusareasa ca sa-i poti rapi, la randul tau, privirile celui pe care-l doresti. Atunci cand ne indragostim nu exista diferente intre sexe. Femei si barbati, toti cautam acelasi lucru: sa ne apropiem de posibilul viitor partener. Si totul e ca un basm cu Feti-Frumosi si cu Ilene Cosanzene.
Cel mai greu lucru in viata este sa iubesti. Ai sperante si asteptari mai mari,de aceea dezamagirile sunt mai mult decat dureroase. Intr-o relatie sunt lucruri care depind de parteneri si probleme pe care lumea le impinge din exterior catre un cuplu. Ca iubit ajungi sa nu te mai complaci cu usurinta in acea lume feerica pe care ti-o creasesi pe vremea cand erai un simplu indragostit. Dimpotriva, ajungi sa tii cont de lumea reala, ceea ce vrea, ceea ce-ti cere ea si mai ales ceea ce te impinge sa faci. M-a intrebat odata cineva ce cred ca este iubirea, i-am raspuns ca, din punctul meu de vedere, iubirea reprezinta sirul de emotii, pe care diferite intamplari raportate la o anumita persoana mi le provoaca:bucurie, tristete, fericire,suferinta, ingrijorare, speranta, indoieli, incredere si tot asa. Si da cred ca toate aceste emotii sunt sinonime cu iubirea chiar daca doar partial. Si cred ca poti pierde o persoana de nspe mii de ori ca sa o poti avea cu adevarat. Asta se numeste speranta sau nebunie. Asta se numeste IUBIRE!