vineri, 27 mai 2011

A rade sau a nu rade? - intrebarea zilei

Am ras ieri ca o libelula cand vede fasole sau mazare sau ce d.. mananca chestiile astea. Daca ma intreaba azi cineva de ce o sa pic drept absolut idioata si complet ametita sau alcoolista deoarece habar nu am ce a fost atat de funny. Adevarul e ca am avut casa plina de fufe si de fufi ( women & men) si la un moment dat am pierdut sirul glumelor. Cert e ca s-a ras mult, s-a vorbit tare, si ca de obicei am vorbit de i-am intrecut pe toti.. Iara mi s-au ciordit chestii ( adica am daruit iara o parte din bijoux-uri), mi-au afumat casa, mi-au pus stapinire pe unul din laptopuri, si pe muzica, pe scaune si chiar pe mingea de aerobic. In mijlocul procesului orga mea a ramas incapacitata, bucataria mea intoarsa cu za ass in sus, vecinii mei cu sechele, eu mult prea vesela ca sa pot dormi linistita. Drept urmare dupa ce marea parte a musafirilor s-au tirat pe alte meleaguri ( nu mai ospitaliere!! ) un grup de strans de 4 am ramas ca sa jucam rummy. Desigur nu am dus jocul pana la capat deoarece sahul meu superb adus din Africa din nu stiu ce material smecheros, a fost luat in vizor... Asa ca am inceput sa jucam sah, la 1 noaptea, dupa vin, dupa ce m-am trezit la 6, dupa ce nu dormisem decat 2 ore deoarece am fost bantuita de gandul ca va intra cineva in casa asa ca nu am putut dormi. Where`s my Hercules?? Ahh da eram atat de euforica din cauza ca am facut rost de 2 dintre cele 3 jocuri pe care le-am jucat vreodata: Hercules si Sims 1 :X.( daca are careva sfaturi despre cum sa trec de centaur do tell pls :D)
Si uite asa a mai trecut o zi din viata mea, intrebarea mea e ca daca a fost atat de pierduta precum am impresia azi, am ras, m-am distrat, insa ce am invatat ieri?? nimic, in afara de putina legislatie rutiera :|. Obisnuiam sa consider ca atunci cand trece o zi fara sa invat nimic, acea zi e pierduta. E ea oare cu adevarat pierduta atunci cand te simti bine?? Habar nu am, tot ce stiu e ca atunci cand incepi ziua prin a face un compliment cuiva care are nevoie, pana la sfarsitul zilei acel compliment ti se va intoarca chiar daca sub o alta forma. Si tocmai ce v-am daruit secretul fericirii :))(cu placere!!).

Pana una alta ma intorc la citit si cu riscul de a ma repeta afirm: Katie Macalister rullzzzz!! Mai rad un pic apoi ma intorc la treaba. Cu drag pe de planeta cartilor amuzante despre femei incapatanate si zapacite va saluta o si mai zapacita Bianca.
Kiss-Kiss

miercuri, 25 mai 2011

Draga mister jurnal,

M-am gandit si razgandit, si am ajuns la concluzia ca jurnalul meu e un el, minunat, care nu comenteaza aiurea, care imi asculta toate filozofarile de cacao ( intelegeti metafora si nu am nimic cu cacao-a nu fac discriminari), un el care daca ar putea mi-ar pune un boboc de trandafir in paharul de vin, care m-ar alinta, mangaia, si mi-ar face masaje ( >:) ), care mi-ar suporta crizele de isterie, chiar si in rarele cazuri in care nu am dreptate, care mi-ar zambi strengar si care mi-ar oferi acea libertate de care am atata nevoie. Za best friend ever!!!! Ah si as mai putea adauga la lista de calitati faptul ca-mi intelege glumele idioate, sau cel putin se comporta ca si cum le intelege :)). Revenind: draga mister jurnal minunat scump si drag, voiam sa-ti povestesc cat de super-ultra fericita ma simt acuma mi-am recuperat orga, si am cantat juma` de zi in disperata incercare de a mai recupera, de asemenea ieri m-am simtit aproape de natura. Din cauza ca am dormit la bunici acasa, aseara am lucrat pamantul asa cum se proceda odinioara, si vreau sa spun ca ma simt satisfacuta si multumita datorita chestiei asteia. Mi-a mai venit o idee de terapie: joaca in tarana, sau gradinaritul ar trebui sa ne ajute sa ne calmam. Si daca ma gandesc bine taranii se sinucid rar sau deloc, deci banuiesc ca functioneaza bine :))- mai ales daca avem in vedere ca sunt clasa cea mai oropsita. Nu ma intrebati de unde scot cuvintele astea, dar am inceput sa ma exprim in foarte multe cuvinte pe care nu le-am mai folosit de vreo 8 ani cel putin.
Am o mica nedumerire, daca iti mai amintesti cand iti povesteam ca mereu mai gasesc o problema medicala pe care trebuie sa o rezolv? Acuma suspectez ca am o alergie ciudata si pe langa asta mi-a aparut un fel de nodul pe gat, pe care probabil ar trebui sa-l verific la doctor , desi recunosc ca mi-e teama, pentru ca de cand eram mica am avut impresia ca o sa mor din cauza vreunui tip de cancer/ tumoare. Sunt cam paranoica ce pot spune, dar avand in vedere istoria mea medicala, nimic nu m-ar putea surprinde- de fapt, ma insel, sa fiu sanatoasa tun ar reusi sa o faca( sa ma surprinda adica). Iara vorbesc mult si prost :)). Tine-mi pumnii sa nu mor din cauza unei galme (sau ce o fi) la gat. Vreau sa apuc macar 40 de ani sa ma vad acolo femeie independenta cu o cariera de succes, si dupa pot merge sa fac cunostinta cu Big Buddy (alias Doamne-Doamne, Allah etc).

Noh ghine ,eu ti las, mereu a ta paranoica si zapacita Bianca .
PS: Kiss-Kiss (mi-am amintit de expresia asta pe care o foloseam inainte si pe care cred ca o luasem dintr-o carte, asa ca nu m-am putut abtine sa o folosesc)

marți, 17 mai 2011

Terapie cu vin si cioco

Cei care ma cunosc foarte bine, stiu ca de-a lungul timpului am avut parte de cativa "pacienti", care sufereau de diferite probleme. Acei pacienti sunt de fapt prieteni, care veneau la mine ca ultima solutie pentru rezolvarea problemelor lor. Asta din cauza ca atunci cand dau un sfat incerc sa introduc in ecuatie si faptul ca oamenii sunt complet diferiti ca gandire si stil de viata, dar si faptul ca oamenii au tendita de omite anumite lucruri in special atunci cand sunt suparati.
Mai nou am dezvoltat cu ajutorul unui prieten, sa-i spunem Anonim, care a avut nevoie chiar azi de o sedinta de terapie (mentionez ca e pro-bono , pentru ca vreau sa castig puncte in plus la Kharma, in speranta ca nu o sa ma mai lovesc chiar de tot ce e imobil :)) ). Ideea mea geniala a fost, tratamentul cu vin si cioco. Vinul, rosu desigur, a ajutat pentru a dezlega limba, iar cioco, pentru ca ajuta la stimularea placerii, ceea ce inseamna ca creierul (nu creierul in sine, dar o glanda)(sa ma corecteze Raul daca gresesc) elibereaza cantitati (fie ele si foarte mici) de serotonina, care v-a ajuta 'pacientul' sa-si potoleasca nervii suficient incat sa piarda aceea subiectivitate rautacioasa pe care o are atunci cand este agitat. Si cum am dovedit in nenumarate cazuri sunt un mic geniu, Anonim a realizat pe cont propriu ( doar indrumat de mine) ce are de facut, si-a capatat fericirea, si s-a si stricat de ras. Am ales sa inchei 'sedinta' cu o plimbare ca intre prieteni, care sa-l ajute sa se relaxeze ceva mai mult.
Pornind de la aceasta incalcita poveste ( nu va puteam relata exact discutia deoarece as fi tradat increderea ce mi-a fost acordata), voiam sa reamintesc oamenilor in general, cat de important e sa ne amintim mereu ca toate raspunsurile legate de viata noastra personala, relationate cu deciziile pe care suntem nevoiti sa le luam, se afla chiar la noi. Uneori pentru a le vedea , trebuie doar sa incercam sa simtim mai putin, sa pasim in afara mintii noastre, si sa cautam acea raza de obiectivitate de care depindem deseori atunci cand dorim sa luam o decizie buna. Si sa recunoastem cati dintre noi vor sa decida prost?! Aproape nimeni. Mai este inca o problema importanta, multi dintre noi nu sunt capabili sa aleaga, sa decida, multi dintre noi suntem impinsi sau trasi de catre altii care decid atat de mult incat fura liberul arbitru al celor din jur. Si trist e ca uneori nici nu realizeaza ca isi bazeaza intreaga viata pe ceea ce altii considera corect. Eu una nu suport ideea de a fi controlata sau condusa prin viata de catre altcineva, dimpotriva de multe ori prefer sa risc sa iau decizii gresite decat sa cer un simplu sfat, iar atunci cand cer sfaturi recunosc ca nu le pun in practica decat daca coincid cu ceea ce aveam in minte, sau decat daca sunt absolut convinsa ca e corect ceea ce mi se spune. Poate ca problema mea consta in faptul ca sunt obisnuita sa am dreptate, si a ajuns sa-mi placa atat de mult aceasta stare incat am devenit aroganta, motiv pentru care desi ascult cu placere sfaturile care mi se acorda, nu tin intotdeauna cont de ele. Asta sau chiar am mereu dreptate :))...

In concluzie, sfatul meu (pe care puteti sa-l ignorati daca nu va convine) este sa ascultati in primul rand de rationamentul vostru, si apoi de prieteni, in special in cazurile in care nu ati fost complet sinceri despre situatia in care sunteti prins. Nu uitati ca e usor sa spui " fa aia" sau " nu fa aia" cand nu este fericirea proprie in joc, asa ca daca dati un sfat fiti siguri ca specificati ca va bazati intregul raspuns pe cele relatate, ca poate ca nu detineti toate datele problemei.

Si pentru ca azi am facut o fapta buna, desi cineva a fost rau cu mine ieri, consider ca merit inca o jumatate de pahar de vin rosu, precum si o portie dubla de House MD care sa ma bine dispuna. Pana una alta, eu cea convinsa ca le voi invinge pe toate, va pup si va imbratisez cu drag.

miercuri, 11 mai 2011

Despre motivatie

"Sedit qui timut ne non succederet."-Horatiu
( Cel care s-a temut de succes a stat degeaba)

Mereu m-am intrebat oare care este catalizatorul nostru? Care e combustibilul? Ce ne face sa functionam intr-o societate in care sperantele apartin mai mult de realmul viselor decat de realitatea posibila( nici macar probabila). Ce ne motiveaza?

Cred ca daca am da un raspuns concret la aceste intrebari, am rezolva o mare parte din problemele lumii, desigur ca cel mai probabil am crea alte noi situatii dificile. Ca de obicei, eu ma voi supune propriei mele analize, asa ca voi incepe. Pe mine ma motiveaza foarte mult planurile. Daca am un plan bine pus la punct , cat mai detaliat, ma ajuta sa-mi vad viitorul si sa ma autoanalizez in functie de situatia respectiva. Daca din acea analiza par multumita, impacata, fericita, si-mi creeaza posibilitatea de a-mi atinge fericirea si pe alte planuri, atunci avem o Bianca ambitioasa instantaneu. Dar planurile si abilitatea mea de a vizualiza viitorul pe care-l preconizez in functie de cateva alegeri, nu-s neaparat tot una cu realitatea, si nu pot fi aplicate in toate cazurile.
Ce ma motiveaza pe mine sa merg mai departe atunci cand sunt trista?Aici raspunsul depinde in mod cert de sursa supararilor mele. Daca sunt deprimata din cauza ca ma simt singura si neinteleasa, un prieten care ma intelege, sau doar ma cunoaste suficient de bine ca sa stie ca nu-s in apele mele este o motivatie mai mult decat suficienta. In schimb daca e o problema legata de iubire, mi-e suficient

duminică, 8 mai 2011

Eu recomand (seriale)

M-am gandit sa va sugerez cateva seriale tv(pe care le-am urmarit pe internet evident, celor care aveti suficient timp pentru a le urmari.
Incep prin a recomanda The mentalist, un serial in care Jane, un fost escroc, care profita de abilitatile sale de a hipnotiza oamenii, a interpreta caractere, a umple goluri ca sa-i "fraiereasca" pe oameni, de fapt ca fin cunoscator al tipologiilor umane, el pur si simplu specula. Acest escorc ajunge sa colaboreze cu C.B.I. ( un fel de FBI al Carliforniei), in incercarea de a-l prinde pe Red John - criminalul care i-a ucis familia. Serialul contine foarte multe date despre psihologia umana, are o tenta usor comica, si este interesant de privit.
De asemeni recomand Cougar Town - un serial amuzant, care surprinde viata unei mame in varsta de 40 de ani, dupa divort, cand incearca sa-si traiasca viata de adolescenta pe care nu apucase sa o faca. Astfel spre oroarea prietenei ei incepe sa umble cu barbati mult mai tineri , sa petreaca si sa se imbete pana uita de ea.
Mai recomand in special iubitorilor de SF serialul Fringe in care Olivia Dunham, se uneste cu Peter Bishop si tatal scos de la nebuni al acestuia, Walter Bishop, in disperata incercare de a-si trata colegul si iubitul, care a fost infectat cu un virus complet necunoscut. Conspiratii in floare, oameni rai deveniti buni, intentii bune care sfarsesc prin a face rau, serialul este orice in afara de plictisitor.
Un alt serial pe care l-am privit cu placere este White Collar in care Neil Caffrey un escroc, hot, ajuns intr-un final dupa gratii, caruia i se ofera posibilitatea de a ramane intr-un fel de arest la domiciliu, cu conditia sa acorde informatii cu privire la un falsificator de arte renumit: Olandezul. Pana la urma arestul la domiciliu se transforma intr-o colaborare. Pentru femei : Neil is HOT!!! :D.

ec

vineri, 6 mai 2011

Draga jurnalule

Din nou am trecut print-o perioada agitata, drept urmare, nu am avut timp liber pentru a scrie sau pentru a ma delecta in discutii cu prietenii. Timpul trece, si niciodata nu se opreste macar pentru un minut, sau pentru un pahar de ambrozie rosie delicioasa. Uneori imi amintesc de copilarie, cand aveam parca tot timpul din lume. Ma uit inapoi in trecut si ma surprind dorindu-mi sa pot face timpul sa leneveasca macar un pic, asa cum o faceam. Nu pot sa ma abtin, asa ca ma intreb cum de avem senzatia ca timpul are rabdare cu noi atunci cand suntem copii? Ma gandesc acuma ca as fi putut face mult mai multe, nu o spun cu regret, o spun ca pe o mantra, pe care vreau sa o retin, in cazul in care am dreptate si oamenii renasc, sa raman cu acea lectie adanc intiparita in suflet. Nu as alege sa actionez diferit, poate ca totusi as incerca sa fac mai mult. Uitandu-ma inapoi, vad ca am devenit mai puternica, mai constienta de mine, de calitatile mele, si poate un pic mai rautacioasa si nervoasa decat inainte. Si totusi,

joi, 5 mai 2011

Omenire si teroare

Uneori oamenii ma ingrozesc. Tin minte ca in copilarie, jucandu-ma cu animale, mereu ma gandeam cat de norocoasa sunt pentru ca sunt om, pentru ca pot gandi, pentru ca-mi pot controla instinctele pentru ca traiesc intr-o societate civilizata. Oarecum acea imagine idilica din copilarie s-a spulberat, deoarece traind intr-o societate care se vrea a fi civilizata, am realizat exact ce fel de animale teribile sunt oamenii. Cuvinte ca mila, compasiune, bun simt, sunt pe cale de disparitie, mai intalnim uneori exceptiile, iar uneori acestia ne surprind. In schimb rautatea, nepasarea, distanta, ipocrizia sunt la putere. Oamenii au ales calea cea usoara, sa fie cruzi. Eu ii consider sociopati pe marea majoritate, animale care desi pot gandi, desi au cunostinta conceptelor bine/rau, aleg sa nu le pese, aleg ceea ce ei considera un pragmatism neconventional, iar urmarile sunt pur si simplu scarboase. De exemplu aseara, vorbind cu un bun prieten acesta mi-a aratat ca in China, ciorba de fetus este o delicatesa. Oamenii asteapta 5 luni