duminică, 19 decembrie 2010
Christmas is coming!
Ca un mic cadou, va ofer un fragment din The Big Bang Theory:
http://www.youtube.com/watch?v=38x6kWB-xD4
vineri, 12 noiembrie 2010
ee cummings
i shall imagine life
is not worth dying,if
(and when) roses complain
their beauties are in vain
but though mankind persuades
itself that every weed`s
a rose, roses (you feel
certain) will only smile
2.
seeker of truth
follow no path
all paths lead where
truth is here
About his work, e.e. cummings says: 'Don`t try to enjoy it, letit try to enjoy you. Don`t try to understand it, let it understand you.'
Meanwhile this small gift of knowledge being delivered, I`ll continue with my dancing session...
Pentru spirit
Eu ma intorc la bagajele mele, ma pregatesc sa plec la Bucuresti, tineti-mi pumnii la examen, si o sa ma intorc cat de curand.. Big hugs!
miercuri, 10 noiembrie 2010
Greseli
Cel mai urat e cand intr-o cearta "victima" incepe si exagereaza, sau cel putin asa pare celuilalt, daca stam sa ne gandim putin o sa putem aprecia ca victima cauta o modalitate de a redobandi respectul celor din jur , in cazul in care se simte umilita de greseala partenerului de cearta. Cert e ca putem fi prost intelesi atunci cand exageram, si putem deseori prin simplul fapt ca facem lucrul asta sa-l umilim pe cel din fata noastra, care poate ca nu a facut-o intentionat sau care poate a avut respectul si curajul necesar ca sa-si recunoasca fapta. Problema intervine atunci cand uneori noi, exageratorii ( :-) ), nu facem lucrul acesta intentionat, pur si simplu e un instinct (prost dar instinct), care ne impinge sa actionam astfel, iar odata ce ne dam seama, din orgoliu ( vesnicul monstru din sinea noastra), nu mai vrem sa ne oprim. Asadar greseala noastra este dubla. O jumatate de solutie ar fi sa tinem minte chestia asta , si anume, ca noi gresim de 2 ori mai mult decat celalalt, asta ne-ar putea invata sa avem un pic de consideratie si compasiune fata de gresitii nostri.
Sa nu uitam ca Zen ne invata echilibrul, astfel o alta exagerare importanta o reprezinta felul in care ne imbracam. Reguli de genul decolteu + fusta mini+ pantofi inalti+ machiaj strident duc intr-un singur loc, si trebuiesc desigur evitate, in special daca iti place sa fii respectata (ca femeie). Daca ai un articol de imbracaminte sau un accesoriu viu colorat, e bine ca machiajul sa ramana cat mai natural. O fusta scurta arata mai bine cu un tricou fara decolteu, iara un decolteu arata mai bine cu o fusta medie care daca porneste de pe talie o sa arate superb. Cand vine vorba de pantofi eu ii prefer pe cei cu platforma si cu toc inalt. Nu-mi plac pantofii sau botinele cu toc mic, deoarece dau impresia de neterminat, si de cele mai multe ori sunt foarte incomozi.
Daca e sa privim si in directia opusa, uneori poate face bine sufletului cand exageram ( cata vreme suntem constienti de ceea ce facem). De exemplu cand vedem un peisaj frumos, iar in descriere ii multiplicam frumusetea doar din cauza ca vederea peisajului ne-a cauzat o stare buna. Sau cand ne simtim tristi, iar lumea pare sa nu realizeze, asa ca urlam in speranta ca vom fi compatimiti, desi nu avem neaparata nevoie de lucrul asta, si pana la urma dupa ce atragem atentia asupra noastra realizam ca de fapt, tristetea nu e chiar atat de rea, si ca a fo compatimit nu te ajuta cu nimic, pentru ca mila, nu e tot una cu intelegerea sau sustinerea.
Asadar, din nou moderatia calugarilor trebuie imbinata cu bucuria pe care ne-o ofera lectia pe care o invatam din propriile nostre greseli, pentru ca uneori trebuie sa privesti si in directia nepotrivita , sau nerecomandata, pentru a-ti aminti cine esti, ce vrei, de ce vrei, si ce e bine pentru tine. In fond, motivatia nu e niciodata ceea ce ne spun/ impun sau promit cei din jur, ci ceea ce ne dorim noi. Putine lucruri sunt mai puternice decat chestia asta.
Pana data viitoare , va saluta cu drag, mereu a voastra scumpa si dulce, Bianca
sâmbătă, 30 octombrie 2010
Vertigo
Nu inteleg necesitatea- izvorata cu siguranta undeva in negura temerilor- de a schimba cel care ai fost complet numai din pricina mortii. Inteleg schimbarea care survine cu mult timp inainte, o schimbare pe care apuci sa o fructifici, care se maturizeaza lent, insa nu inteleg o schimbare care are drept cauza MOARTEA.
Orice s-ar afla dincolo, fie ca e reincarnare, fie ca e judecata de dinaintea Judecatii de Apoi, nu poti pacali legile ce stau la baza proceselor asta, iar daca dincolo de moarte nu e nimic, atunci ti-ai negat propriul caracter degeaba. Adica oricare dintre situatiile astea se intampla cu adevarat, in final tu ramai singurul pacalit. E important dupa cum am afirmat mereu ca oricat de multa minciuna imprastii in jurul tau, sa nu te minti pe tine, sa fii constient de cel care esti cu bile albe si negre, si sa nu iei decizii care iti neaga esenta daca nu corespunde cu ceea ce vrei cu adevarat. Nu trebuie sa uitam ca binele si raul sunt concepte complet relative in esenta lor, din moment ce la nivel de individ fiecare dintre noi avem o apreciere diferita a acestor termeni. Societatea , prin anturaj, parinti, dascali, si chiar religie tin haosul in lesa, indrumandu-ne spre binele civilizat, adica nu furturi , omoruri etc. Te face sa te intrebi, cum poate cineva a carui maduva e acaparata complet de coruptie, sa distinga binele de rau...
Parerea mea e ca in razboiul sau, societatea a fost prea ocupata ca sa se lupte cu zmeii mari si evidenti, incat i-a ignorat pe cei mici, subestimandu-i, iar acum cand a fost invadata complet, societatea isi realizeaza greseala. Ne ramane exemplul trolului, trimis ca diversiune datorita marimii sale, in timp ce vrajitoarea deghizata ca o biata victima intra in castel si devine regina peste taramul fermecat.
Si in toata ameteala asta care face parte din viata, cei care pierd suntem noi, pentru ca societatea va supravietui, eventual va evolua in altceva mai bun sau mai rau, pe cand existenta noastra ramane efemera. Si cand te gandesti la fragilitatea noastra,la mortalitatea noastra, realizezi cat de inutile sunt toate certurile, luptele, razboaiele, si chiar asa-zisa putere. Pentru ca in final puterea e doar un concept inventat de corupti pentru a raspandi teroare printre oamenii mult prea oprimati, carora li s-a impus ca au nevoie de conducatori, de reprezentanti, care sa ia decizii in numele lor. Suna nedrept? Eu zic ca da...
De pe meleagul oamenilor carora le place sa gandeasca pentru ei, va pupa mereu a voastra, scumpa si draga, Bianca
vineri, 29 octombrie 2010
Draga jurnalule
Sa nu intelegi acuma, ca nu ma gandesc la posibilitatile care contravin dorintelor mele, gandurile sunt prezente, prezenta lor este acceptata si , desigur, ignorata :-). Nu vreau sa-mi stric visul care e pe cale sa devina realitate cu lucruri banale precum indoielile. Dupa cum am mai spus de multe ori, teama este un raspuns al instinctului nostru de conservare la realitatea pe care o traim. Pentru ca ii dau dreptate filosofului care afirma ca fiecare individ traieste in propria sa realitate. Asa ca da, uneori realitatile se suprapun, si in ciuda chestiei asteia ele nu se impletesc si nici nu se completeaza cum e normal, ci pur si simplu raman independete una de vointa celeilalte.
Ceea ce explica neintelegerile care deseori apar intre oameni, grupuri si partide politice :-))...
Acestea fiind spuse, vom putea interpreta diferit (adica avem "unealta" necesara unei interpretari diferite), situatia tensionata in care poate ne vom afla la un moment dat in viata. Desigur, sa stii ceva nu e tot una cu a practica ceea ce stii, for instance: mama stie ca tutunul dauneaza grav sanatatii si totusi fumeaza ( ea si multi altii), ceea ce face diferenta aici este sa iti doresti sa practici o viata sanatoasa, sau sa fi dispus sa traiesti cu raul pentru ceva care nu te ajuta cu nimic, prefer oricand o bezea (americana), nu ca as fi fumat vreodata.
Revenind la subiect pe care l-am cam uitat dupa atatea paranteze, sunt multumita, ca de obicei, adica toti cei care ma cunoasteti, stiti cat de mult iubesc sa fiu multumita de mine (in special).
Am luat o decizie potrivita intr-un moment potrivit, sau cel putin asa pare acuma, mai scriu peste un an despre rezultate. Intre timp ne "banalitatile" ca subiect de conversatie. Asa ca incetul cu incetul ( asa cum ar fi trebuit sa vina iarna) o sa ne indreptam catre gura sobei( eu si laptopul) , iar noi vom scrie, voi veti citi si , bineinteles, veti uita sa comentati ca sa stiu ca sunteti acolo, iar noi vom scrie iara.
In cazul ca va intrebati ce vreau de Craciun, va pot asigura ca NU vreau bulgari de zapada primiti in fata, puteti sa-i puneti fara nici o problema in cutia postala, ideea e sa si incapa.
Pana una-alta, eu va salut cu drag si cu respect, mereu a voastra dulce-acrisoara, Bianca.
joi, 30 septembrie 2010
Draga Jurnalule,
Si tot plimbandu-ma in biblioteca mea virtuala care contine 20 de Gb de carti, am descoperit sunt fericita detinatoare a unor carti foarte valoroase Caderea, Strainul si alte cateva capodopere ale lui Albert Camus, unul dintre filosofii spiritului meu. Si ca sa va amintiti de Camus o sa va ofer un citat din Mitul lui Sisif : "A te omori inseamna, intr-un sens, ca si in melodrama, a marturisi. A marturisi ca esti depasit de viata sau ca nu o intelegi."
Si ca sa vorbim despre eseul Mitul lui Sisif trebuie sa mentionez faptul ca acesta consta in 4 capitole primele 3 tratand absurdul gandirii, a omului si a creatiei, iar ultimul fiind o comparatie intre absurdul vietii umane cu situatia speciala a lui Sisif ( figura a mitologiei elene) care a fost condamnat pentru eternitate sa impinga un bolovan spre varful unui munte, doar pentru a-l vedea rostogolindu-se inapoi in vale.
Camus considera ca atunci cand Sisif constientizeaza absurditatea situatiei sale si alege sa-si continue misiunea de a impinge piatra, el se elibereaza de absurd, prin acceptare. Asa cum spune o zicala englezeasca " a accepta adevarul, inseamna a-l cuceri", asa ca logica filosofului are sens atunci cand concluzioneaza ca "ne intoarcem intotdeauna la povara noastra. Dar Sisif ne invata fidelitatea superioara care ii neaga pe zei si inalta stancile. Iar el socoteste ca totul este bine. Acest univers ramas fara stapan nu-i pare nici steril, nici neinsemnat. Fiecare graunte al acestui munte alcatuieste o lume, lupta in sine contra inaltimilor este suficienta pentru a umple sufletul omului. Trebuie sa ni-l inchipuim pe Sisif fericit."
Si sa nu uitam ca Sisif nu e singurul care are un bolovan de impins. Pacat ca nu ne place sa acceptam cat de insignificante sunt preocuparile noastre. Cat de absurda e viata noastra. Si cu cata absurditate ne incapatanam sa ne mintim ca totul e bine. Dar ceea ce un copil vede cu usurinta si nu-i e teama sa accepte din cauza ca nu a invatat inca sa fie orgolios, un adult refuza dintr-o mandrie inselatoare care il minte ca el detine controlul vietii lui. Poate daca viata ar fi intr-un mediu sigur, in care temperatura este constanta ( la fel cum e in ciupercarii), umiditatea este acceasi mereu, nu exista placi tectonice care sa se accidenteze, apa si mancarea vin precum veneau din cornurile caprei lui Zeus fara sfarsit, iar omul ar trai de unul singur in acel loc lipsit de boli si de rele, atunci poate ca omul ar fi indreptatit sa-si imagineze un oarecare control, desi chiar si atunci existenta sa ramane limitata de timp (prin moarte), si de spatiu, si doar de amuzament sa adaugam si de singuratate.
Asa ca in final, oamenii accepta mai usor minciunile, cata vreme in urma lor rezulta ca sunt mari si tari, decat adevarul, care nu e atat de rau, doar ca nu e magulitor. Si asta demonstreaza cat de fragil este respectul de sine al omului. Iar asta e inca un lucru trist de adaugat pe lista noastra.
Revenind la discutii mai pamantene, desi mereu exista obstacole si micile ghinioane care parca ma urmaresc, sunt fericita si vesela. Printre miile de probleme pe care le-am avut de rezolvat zilele astea, s-au strecurat momente incredibile care ma fac sa adorm cu zambetul pe buze desi stiu ca am maxim 6 ore de somn, iar apoi am alte obstacole de infruntat. Si totusi pe masura ce intalnesc piedici, primesc si recompense, asta inseamna ca sunt pe drumul bun, nu?! Si chiar daca nu sunt, nu-mi pare rau, pentru ca imi place calea asta . Cat despre obstacole, se spune ca fericirea se afla in spatele lor, si ca nimic bun nu vine fara ca tu sa te zbati. Asa ca-mi pastrez optimismul in continuare, si imi chem inapoi gandurile care se abat de la deviza mea inapoi. Pana la urma, nu ziua de maine, sau unde duce drumul e important, ci unde ma aflu acum, ce fac acum, ce simt acum, ce traiesc acum.
Toate astea se rezuma in doua cuvinte: Carpe diem!
Pana una-alta, eu te pup cu drag si simpatie, de pe planeta oamenilor care traiesc, nu gluma! , asta pana data viitoare.
luni, 13 septembrie 2010
14 Sept-Memento Mori
Iar raspunsurile la aceasta intrebare abunda, desi nimic nu e sigur pana nu vezi cu ochii tai. Iar pana ajungi acolo ce poti face altceva decat sa traiesti si sa savurezi viata in aceasta forma?!
Idei simple - IUBIREA
Revenind la intelepciunile impartasite de catre Tagore, acesta mai spune ceva interesant si totodata adevarat: "iubirea, ca si lumina, nu ramane ascunsa" , eu as merge ceva mai departe spunand ca doar ca uneori nu realizam ca este acolo :). Pentru ca uneori, uitam sa apreciem minunile care au loc zi de zi. Si cu alte cuvinte Tagore imi da dreptate: " Odata mi-a venit iubirea cu pasi moi, si nu am auzit. " .
Si cum tot impart cu voi cateva din cuvintele unuia dintre inteleptii mei , va fac un mic cadou constand intr-o frumoasa lectie de viata pe care ne-o da tot Tagore: "Fericirea se manifesta prin splendoare, frumusete si abundenta. In manifestarea Universului nu se afla nici saracie, nici zgarcenie; nimic nu este cuprins doar in cercul nevoilor. Priveste cum curge izvorul luminii din milioane de stele pe cer. Abundenta culorilor, caldurii si a vietii izvoreste din ele: acesta-i splendoarea fericirii.".
Si cum ce-i prea mult strica, va las sa savurati si sa rasuciti cuvintele unui om simplu: Tagore.
Pana data viitoare, va saluta cu drag, mereu a voastra scumpa si draga Bianca .
joi, 9 septembrie 2010
Draga domnule Jurnal,
Ce am mai facut... Pai am reusit in sfarsit sa cumpar tot ceea ce aveam de cumparat pentru prieteni/familie. Am reusit sa-mi fac bagajele. Doar ca acuma trebuie sa-mi iau ramas bun de la oamenii pe care am invatat sa-i indragesc si care m-au acceptat cu bratele deschise, in ciuda temperamentului meu si-n ciuda faptului ca sunt , in fond, o straina. Ma atasez usor de oameni, si asta se schimba cu greu in timp , oricate greseli ar comite acestia fata de mine, chiar daca in felul meu indiferent si usor rautacios le arat ca au procedat gresit. Si oricat de greu mi-ar fi uneori sa renunt la oameni, o fac, iar timpul si uneori alti prieteni, ma ajuta sa trec peste golul lasat de ei in urma.
Revenind la bagajele mele, abia astept sa merg in Romania, abia astept un masaj minunat, abia astept sa fiu rasfatata si alintata si un pic egoista :D.
Invaluita in emotiile plecarii, despartirii, reintalnirii, va imbratiseaza cu drag pentru ultima data din tara Afroditei, mereu a voastra scumpa si draga Bianca
miercuri, 8 septembrie 2010
Fragmente de ganduri
Pe scena vietii, toti jucam roluri, dar hai sa ne opunem scenaristului si regizorului, sa improvizam si sa ne cream propria noastra capodopera. De ce ne lasam controlati si manipulati?? Nu.. Mai corect spus, de ce controlam si manipulam? De ce foamea de putere pe care o simtim ne face sa ne dorim sa-i dominam pe ce-i din jurul nostru? Nimeni, dar absolut nimeni nu are nici o obligatie. Si totusi uneori ne simtim astfel, ne simtim obligati sa facem ceva, sa spunem ceva iar uneori - doar uneori -sa simtim ceva.
Nu scumpii mei, viata nu ar trebui sa fie asa. Viata ar trebui sa fie despre libertate, placere, dragoste. Si totul porneste de la placere,hmm si de la sinceritate...
Cata vreme faci totul cu placere ( nu din obligatie) cata vreme esti sincer cu tine si cu cei din jurul tau, viata ta nu este impusa/trasata de nimeni altcineva decat de catre tine. Pentru ca solutia la tot raul din lume, o detii tu. Pentru ca tu stii cum sa accepti sau cum sa te impaci cu tot ceea ce te inconjoara, pentru ca tu sa mergi mai departe. Cat despre mine?! Eu nu dau lectii despre ceva ce nu inteleg, dar din pacate, lectiile mele nu sunt intelese mereu.
Cu multa caldura si poate un pic de dor, din tara lui Artemis cea infocata, va saluta, mereu a voastra scumpa si draga, Bianca.
joi, 2 septembrie 2010
Muza mea e muzica
1. Sia - Breathe me , pentru momentele in care ma pierd.
2. David Bisbal- Quiero pederme en tu cuerpo , pentru ca pasiunea de a te darui cuiva, uitand unde incepi tu si se termina el.
3. Axel Fernandez - Amo , pentru ca nimeni nu se satura niciodata de cuvinte frumoase.
4. Dj Aligator - Close to you , pentru ca sunt o romantica incurabila.
5. Dream Theater- History of trunks , pentru ca prima oara cand am ascultat-o am plans.
6. Yanni - Aria
7. Ennio Morricone - Chi mai; le vent, le cri , pentru ca imi aduce aminte de vant si de povestile pe care acesta le poarta.
8. Era - Mother; Don`t you forget; Flowers of the sea , pentru ca ma ajuta sa meditez.
9. Enigma- Return to innocence, Mea culpa , din acelasi motiv ca mai sus.
10. Cranberries- Zombie, Ode to my family, Dreams
11. Damien Rice- 9 crimes
12. Vangelis -Ask the mountains ( cea mai dulce melodie ever)
13. Luis Fonsi - por ti podria morir
14. Mandalay - Beautiful
15. Dot Alisson -colour me , o melodie pe care o ador :X, yummy
Astea sunt cateva dintre melodiile care ma relaxeaza, linistesc, inspira dar cum sunt o fanatica atunci cand vine vorba de muzica, lista poate continua la nesfarsit.
miercuri, 1 septembrie 2010
A fi sau a nu fi - vulnerabil
Teama... Teama uneori te face sa-ti controlezi dorintele, emotiile, sa nu permiti vietii sa te surprinda, sa tii nu numai lucrurile rele la distanta dar si pe cele bune. Teama te face sa te imprejmuiesti cu un zid puternic, care nu lasa pe nimeni sa patrunda, dar care totodata te si limiteaza, izolandu-te nu numai de oameni, dar si de posibilitati.
Imi place sa cred ca viata e asa cum ti-o doresti , cata vreme incerci sa o faci asa. Si eu am infruntat nenumarate temeri, am indepartat oameni minunati fata de mine, am pierdut batalii cu mine, cu viata, cu alti oameni, m-am simtit singura si m-am trezit dorindu-mi cu desavarsire sa demolez cetatea singuratatii mele si sa ma pierd in simturi: sa fiu dezamagita, dar sa nu ma simt singura, sa iubesc, dar sa nu fiu singura. Dar am evitat momentul mintindu-ma ca am nevoie de curaj, ca inca nu sunt pregatita, ca mai am ceva de invatat... De fapt, aici am avut dreptate aveam de invatat ca pentru a fi cu adevarat fericit, trebuie sa te supui complet vulnerabilitatii, sa-ti permiti sa fii deschis atat fericirii, cat si tristetii. Si fara sa-mi dau seama, am invatat si lectia asta, iar odata cu asta zidurile cetatii mele s-au daramat, iar eu am devenit cea care sunt acuma. Intr-un fel, am renunat la anumite temeri, din pacate desi mult imputinate, unele dintre ele inca ma mai bantuie chiar daca nu ma mai afecteaza ca inainte.
Cum sunt acuma dupa cativa ani de la aceste schimbari? Linistita, fericita, zambitoare si suficient de echilibrata spiritual, in ciuda aparentelor :)).
De ce impartasesc cu voi acesta experienta? Oarecum sper ca asta va inspira poate pe cineva, sau poate ca altcineva se va regasi in povestea mea.
Cu multa dragoste si pasiune va pupa, mereu a voastra scumpa si draga Bianca!
marți, 31 august 2010
Cafeaua si tigarile
Cafea beau ocazional, iar de tigari nu ma ating, asa ca am studiat si eu vara asta comportamentul persoanelor cu care lucrez si am realizat ca oamenii devin atrasi de actiunea de a fuma (de exemplu), atunci cand lucreaza cu alti oameni, iar acestia in pauze se aduna si discuta la o tigara. E clar asadar ca sunt modalitati prin care oamenii socializeaza, la fel ca si alcoolul. Ca si cum odata ce ai tigara , paharul de bere sau cafeaua in mana, faci parte din grup pentru ca iti scoti mantia de invizibilitate.
In mod ciudat eu nu ma simt invizibila decat cand vine vorba de familia mea, care niciodata nu aude ceea ce spun, exceptie facand surioara mea. Am observat ca atat la munca cat si in viata de zi cu zi, daca am vrut sa fac parte dintr-un grup, am fost acceptata cu usurinta de cei din jur, chiar daca vorbesc mult si uneori sunt plictisitoare :)).
Una peste alta am reusit sa pun cap la coada o alta teorie, asa ca daca vad vreun documentar pe national geographic despre chestia asta ma cert urat de tot cu ei . Si-asa aia de la NASA mi-au furat cateva din teorii . Ma rog, totul pentru binele omenirii banuiesc...
Din mijlocul marii Egee, va saluta cu drag, mereu a voastra scumpa si draga , Bianca!
luni, 30 august 2010
A fi sau a nu fi veveritoaica
Banuiesc ca undeva la nivelul subconstientului, creierul uman interpreteaza mesajele de acceptare, zambetele si gesturile, si te face sa-ti doresti sa te imprietenesti cu persoana aia draguta care zambeste asa frumos. O alta posibilitate este ca doar creierul meu sa functioneze asa. Oricare ar fi motivul sunt fericita sa afirm ca mi-am mai largit cercul de prieteni, ceea ce e aproape intotdeauna un lucru bun.
Ca sa va dau o veste buna celor care imi duceti dorul (stiu ca sunteti cativa pe-acolo), in curand voi reveni in tara, deci nu uitati sa-m organizati o duzina de petreceri surpriza. Glumesc, desigur!!!
Ce legatura are titlul cu poveastea de azi??? Pai v-am aburit in timp ce rontaiam niste minunatii de alune de padure si nu ma pot abtine sa nu ma simt ca o veve mica si dulce si scumpa care va pupa dulce din tara lui Zeus.
miercuri, 18 august 2010
Despre minunatul pahar de vin rosu
Sa va povestesc despre minunata mea obositoare vacanta greceasca. Desigur nici nu stiu de unde sa incep asa ca voi incepe cu peripetiile calatoriei: Am plecat din Constanta cu autocarul pentru prima data inspre Grecia( de obicei folosesc si prefer avionul). Drumul a durat aproximativ 22 de ore, jumatate dintre care chinuite de urletele oamenilor care fie voiau sa isi faca nevoile, fie erau nervosi din cauza opririlor aparent prea dese. Din cand in cand cate un bebel nu astepta pauza ca sa faca cacuta :)), sau incepea sa planga speriat de tipetele oamenilor nesuferiti. De obicei nu judec si nu injur, dar nu am putut sa ma abtin sa ma uit urat la un tip care a chinuit-o pe domnisoara hostess (si nu in sensul bun al cuvantului), daca eram in locul ei i-as fi aruncat o sanda in capatana de bovina, dar asa m-am multumit doar sa-mi imaginez hilarul proces. Am ajuns in Atena dupa o calatorie pe care as fi savurat-o daca nu ar exista oamenii aceia vesnic nemultumiti, care isi varsa amarul cu multa placere pe cei din jurul lor. Oricum sincera sa fiu a meritat sa indur toate astea pentru ca am vazut cel mai dulce si minunat si pur si simplu coplesitor rasarit ever!!! Cu un soare imens, intre muntii printre care se ivea marea, multicolor, Apollo incepea sa-si conduca carul printre miile de constelatii in acel moment devenite invizibile datorita stralucirii lui. Divin acesta e cuvantul pe care il cautam...
Ajunsa in Atena am luat dragutul metrou catre Portul Pireus de unde urma sa ma imbarc pe vapor pentru a ajunge pe insula Samos. Am luat ultimele bilete cu cabina ramase ( deci un picut de noroc tot am avut), si am asteptat vreo 9 ore in port ( si pe la cateva restaurante si cafe-uri) sa vina vaporul. Care a intarziat o vesnicie ( in mintea mea cel putin), pe o arsita infernala, desigur am obtinut o minunatie de bronz tractorist pe care l-am etalat o vreme pana am reusit sa-l acopar cu un alt bronz ceva mai perfect. Vreau sa spun ca m-am indragostit de mersul cu vaporul. Mi se pare minunat, si am dormit perfect. Probabil daca ne-ar fi prins vreo furtuna nu mi s-ar fi parut asa, dar ce conteaza, important e ca am avut noroc. Intr-un final am ajuns si pe Samos in Vathi ( capitala insulei), iar o zi mai tarziu am inceput sa muncesc. Am fost si la plaja, am muncit, sport am facut desi nu la fel de mult ca altadata, cert e ca am avut o vara plina pana acum, si inca mai am 3 sapt de stat pe aici.
Oricum azi am prins si eu un moment de respiro si am vrut sa va dovedesc ca nu am murit si ca nu v-am uitat. Asa ca acum savurez minunatul meu pahar de vin si va pupicesc pe toti cu mult drag de pe frumoasa insula greceasca Samos.
luni, 2 august 2010
Update- Premiul Blogger Prietenos
O sa-mi iau libertarea de a oferi acest premiul lui espritdesmots (http://espritdesmots.wordpress.com/) care merita cu desavarsire acest premiu. Pe Adrian nu-l ignor intentionat, dar de vreme ce a primit acest premiu deja de la cartim, nu pot face decat sa subscriu la cele spuse de el si sa-l fac un pic cu ou si cu otet pe cartim ca mi-a luat-o inainte. Ehh glumesc desigur.
Pana una alta va las purtand in suflet dorinta de a reveni cu un post cat mai curand. Multi pupici grecesti muah muah muah !!!!!
sâmbătă, 17 iulie 2010
To be or not to be divine
Cu mult drag, de pe taramul fermecat al zeilor, va saluta mereu a voastra scumpa si draga Bianca!
marți, 13 iulie 2010
Draga Jurnalule,
Va pupacesc cu drag si promit ca o sa revin curand cu lucruri ceva mai interesante de povestit, mereu a voastra Bianca
joi, 24 iunie 2010
Draga Jurnalule,
Acuma, ca am reusit sa respir si eu putin, pot sa ma apuc sa fac bunatati. Azi e ziua mamei mele, pe care o iubesc foarte mult, si care chiar daca e la mii de km distanta, merita sa fie sarbatorita.
Cu mult drag si cu multi pupici, trebuie sa te las, pentru ca treaba mea abia a inceput si nu-mi place sa le las pentru mai tarziu, mereu a ta agitata, repezita dar mai tot timpul optimista si vesela, Bianca
vineri, 11 iunie 2010
House of Night
Ce e mai placut decat sa regasesti un suflet geaman aflat la mare distanta de timp, si de spatiu?! Prea putine lucruri... In orice caz vreau sa va fac cunostinta cu PC Cast, autoare seriei Casa Noptii. Desigur, trebuie sa-i multumesc lui espritdesmnots ( http://espritdesmots.wordpress.com/ ) din nou pentru recomandare. Va recomand de asemenea si Divine by Mistake care este fermecatoare, si care imi aminteste inca odata ca in lumea cartilor nu exista imposibil.
Cu mult drag, desprinsa pentru cateva momente din lumea fantastica, mereu a voastra scumpa si draga Bianca.
marți, 8 iunie 2010
Despre Iubire
sâmbătă, 5 iunie 2010
Vampire Academy
Cum ador vampirii, mi se par sexy :)), si cum imi place sa citesc, mi-am propus sa incerc primul volum al acestei serii, ca sa descopar o poveste fermecatoare, scrisa din perspectiva Rosei, un dhampir adolescent, o rebela fugita din academia vampirilor. Impreuna cu prietena sa Lisa un vampir ( muritor), Rosa se vede nevoita sa se intoarca la scoala. Printre toate aventurile, gandurile, nedumeririle lor, cele 2 fete descopera dragostea, ca sa o piarda si sa o redescopere. Desigur chiar si in lumea ciudata a vampirilor ( Moroi), condusa de cele 12 familii regale, exista intrigi si ipocrizie. In ciuda Strigoilor(vampiri nemuritori), care sunt o amenintare permanenta pentru oameni, dhampiri si Moroi, Rosa traieste dramele unei adolescente relativ tipice: tradare, minciuni, prietenie, dragoste, indoieli, impulsivitate. Richelle Mead are un stil placut care creaza o oarecare dependenta, iar personalitatea puternica a Rosei este absolut fermecatoare. Am citit toate cele 5 volume deja aparute, si nu mai am rabdare pana in Decembrie cand va fi publicat al 6-lea si ultimul volum din serie.
marți, 1 iunie 2010
A song of Despair by Pablo Neruda
vineri, 28 mai 2010
Despre istoria care se repeta
miercuri, 26 mai 2010
Leapsa: Prima carte citita
Leapsa merge mai departe la toti care vor sa raspunda!
Doar ceva ce voiam sa spun
Va trimit multi pupicei in semn de recunostinta ( chiar daca va cunosc , chiar daca nu), tuturor celor care patrundeti in mintea mea, cu mult drag, mereu a voastra Bianca.
Casa, dulce casa!
Cu mult drag, proaspat-revenita in Bucuresti, mereu a voastra scumpa si draga Bianca!
marți, 18 mai 2010
Leapsa cu Literatura
Despre Bucurie
miercuri, 12 mai 2010
Draga jurnalule
luni, 10 mai 2010
Metamorfoza
joi, 6 mai 2010
Legea Atractiei Universale
luni, 3 mai 2010
Flashback si filosofii
Karma
vineri, 30 aprilie 2010
Good old friend
stefan daniel: am nevoie de un sfat
stefan daniel: esti>
Bianca Turnea: spune
Bianca Turnea: sarumana chipesule
stefan daniel: o sa iti zic in mare
stefan daniel: eram aseara cu tovarasa si e tot una care comenta mereu cand treceam pe langa noi
Draga Jurnalule
Sunt sanatoasa din nou, ma rog suficient de sanatoasa si se vede asta si in zambetul meu, si pe fata mea care nu mai e galbuie, si in postura mea corecta acum, care ma face sa par puternica din nou. Chiar asa ma si simt. Sunt plina de speranta si plina de ambitie. Ma simt stapana pe viata mea si ador sa arat asta printr-un ruj rosu puternic care sa-mi scoata in evidenta ochii. Da si lumea observa asta. Din nou prind priviri pline de dorinta indreptate catre mine, din nou zambete cochete care ma umplu se satisfactie si care imi hranesc orgoliul deja imens. Da e atat de bine sa fiu eu din nou. Si imi place din nou sa ma simt importanta. Nu ma mai doare, nu ma mai face sa ma simt vinovata. E o senzatie placuta care ma umple cu un sentiment frumos, un sentiment de victorie, un sentiment care ma asigura ca atunci cand iti doresti ceva tot Universul lupta ca sa-ti indeplineasca acea dorinta. Si in cazul meu s-a dovedit adevarat.
Multumesc ca nu te saturi niciodata sa ma asculti si ca nu te plangi niciodata ca vorbesc prea mult.
joi, 29 aprilie 2010
Vreau sa ma pierd in corpul tau
Vreau sa ma pierd in corpul tau
Precum apa limpede intr-o raza de lumina
Sa-ti privesc ochii nesiguri
Unde se ascund mii de vise de iubire
Vreau sa beau din buzele tale
Acea mangaiere de luna si miere
Si sa descopar fericirea
Pasiunii ce se ascunde in pielea ta.
Vreau sa pictez cu sarutarile tale
Un cer plin de stele stalucitoare
Sa caut haina in corpul tau
In noaptea eterna a tineretii tale.
Vreau sa-mi satur nebunia
In acea plaja a goliciunii tale
Pentru a umple de tandrete
Inocenta pura de a te face femeie.
Vreau sa evadez prin burta ta
Ca sa ma umplu din nou de pace
E atat de imens sa te am
Ingravata in pieptul meu ca un adevarat.
Vreau sa-ti daruiesc anii mei,
Dorinta de a te iubi,
Forta si credinta mea.
Vreau sa ajung cu mana ta
In visul sacru pe care mereu l-am avut.
miercuri, 28 aprilie 2010
Eu si cea din oglinda
Partea din mine careia ii place singuratatea, linistea, sa gandeasca si sa se framante cu tot felul de intrebari e mult mai greu de inteles. E o parte egoista si visatoare, care-si doreste multe, dar se limiteaza doar la starea de dorinta si nu incearca sa puna in practica, e orgolioasa ca un taur si devine usor agresiva atunci cand cineva ii ataca orgoliul, face mereu presupuneri si cauta mereu mesajele ascunse dincolo de cuvinte si de gesturi. E mereu alerta si mereu dispusa sa interpreteze gresit si sa actioneze gresit atunci cand o persoana apropriata face un comentariu cu dublu inteles. E usor razbunatoare la primul raspuns si merge dupa deviza daca cineva iti face ceea ce nu-ti place, fa-l sa se simta la fel ca sa se lecuiasca. Dupa ce reintra in starea de liniste, isi vede si asuma complet greselile si incearca sa le evite pe viitor. Are un instinct desavarsit, care ii permite sa vada oamenii asa cum sunt, departe de ceea ce vor sa para si care o pune in situatia in care rareori se inseala.
Partea sociabila din mine e usor de observat, mereu cu zambetul pe buze, mereu dispusa sa ofere ajutor, mereu vorbareata, mereu incercand sa-ti distraga atentia de la probleme si frustari. E galagioasa, si uneori intra in spatiul privat al oamenilor. In mod ciudat atrage oamenii catre ea ca un magnet, chiar daca de multe ori intentia ei nu e asta. Are incredere in sine, chiar daca nu e mereu constienta de calitatiile sale, preferand sa se concentreze asupra defectelor si sa le gaseasca utilitati pozitive. E usor neatenta si atunci cand cineva discuta cu ea se pierde in detaliile fizice: mimina, pozitie, gesturi semi-ignorand ceea ce i se povesteste. In certuri se comporta diferit in functie de cat de intense sunt sentimentele pentru persoana respectiva: atunci cand ii pasa de cineva prefera sa accepte chiar si injustitiile si sa taca (doar intr-o limita); iar atunci cand e vorba despre o simpla cunostinta de obicei isi pastreaza pe fata nepasarea si diplomatia, dar face astfel incat cealalta persoana sa se enerveze la culme si sa se consume. Totusi certurile ii consuma energia si mereu ajunge sa planga si sa regrete in urma lor, chiar si atunci cand nu este vinovata. Partea asta din mine isi cauta alinare in muzica si in carti atunci cand se simte singura.
De multe ori ma simt ciudata, atunci cand simt ca sunt 2 entitati diferite in mine, dar e amuzant sa vad cum se domina cu randul, cum ajung sa coexiste, intr-o forma stranie de pace si armonie, realizand mereu acelasi intreg, aceeasi persoana, pe mine... Si cel mai neobisnuit e faptul ca atunci cand una e fericita, este si cealalta, ceea ce nu ar trebui sa se intample avand in vedere preferintele aproape complet diferite. Sau poate ca e natural, poate ca toti impartasim aceleasi lucru, fara sa constientizam, poate ca in toti exista parti opuse care se echilibreaza. Mereu zambesc atunci cand ma gandesc la echilibru, poate ca sunt pe drumul cel bun, poate ca incetul cu incetul invat sa ma misc in directia vantului si nu impotriva lui.
Cu mult drag si multa serenitate in suflet, a voastra diferita prietena, Bianca
duminică, 25 aprilie 2010
Despre doliu si impacare
Cu mult drag si cu o speranta de mai bine, mereu a voastra romantica incurabila, Bianca
miercuri, 21 aprilie 2010
Despre alegeri
Dar fiecare alegere ne afecteaza si ne schimba destinul, ca de exemplu atunci cand alegi sa mananci ceva si te alegi cu o minunata intoxicatie alimentara de te tine in spital vreo 3 zile, in care seful tau planuia sa te promoveze, dar hotaraste sa-l aleaga pe colegul care neafectat fiind de alegerile culinare pe care le-a facut a putut fi prezent in clipele in care tu erai fortat sa ramai sub ingrijire medicala. Sau atunci cand fiindca ai ramas treaz pana tarziu cu o seara in urma, nu auzi alarma ceasului si intarzii la munca unde afli ca autobuzul pe care-l luai de obicei a fost implicat intr-un accident grav. Te face sa crezi ca a imparti alegerile in alegeri gresite sau corecte este o prostie. O alegere care pe moment poate parea rea, mai tarziu iti poate schimba viata in bine si desigur opusul se poate intampla mereu.
Nu avem de unde sa stim unde o sa ne duca urmatoare alegere pe care o facem, putem doar sa ne bazam pe instinct si sa avem incredere ca situatiile neplacute au si ele rolul de a ne invata, de a ne forma pentru a putea face fata destinului nostru.
Cu mult drag, mereu prinsa la limita intrebarilor si a raspunsurilor, a voastra Bianca
marți, 20 aprilie 2010
Draga jurnalule,
Poate ca au incercat sa dea un sens vietii, poate ca pur si simplu lucrurile pe care nu le putem explica ne fascineaza, habar nu am, cert e ca legende despre fiinte cu puteri ciudate au existat mereu. Pe mine ma incanta ideea ca ar putea exista cineva mai puternic, mai intelept, pe scurt cineva diferit de mine. Nu ca nu mi-ar placea o lume formata din persoane ca mine (lumea ar fi perfecta =)) ), dar ador diversitatea si ceea ce-mi place la ea este faptul ca ma obliga sa ma adaptez, sa ma schimb, sa invat lucruri noi pe care nu le-as putea invata tot de la mine. Lumea e deja asa, diferita de mine, exista oameni mai intelepti, mai culti, mai puternici, mai deosebiti decat mine, lucru care-mi permite sa ma simt unica. Revenind la subiect, legendele, miturile mereu au fost una din pasiunile mele. Imi plac lucrurile care contrazic stiinta, fenomenele oculte, vampirii, vrajitoarele, fantomele, Dumnezeu. La fel ca orice altceva pe lume si stiinta trebuie sa aiba un opus. Cand eram mica mi-am creat o lume fantastica in care eu seara hotaram ce si cum visam. Vampirii au facut parte din lumea mea fantastica, iar moartea perfecta mi-ar fi putut-o oferi doar o astfel de fiinta mistica. De ce imi amintesc de toate astea? Am gasit un serial care mi-a placut mult si care mi-a trezit din nou interesul fata de vampiri. Serialul se numeste Vampire Diaries si prezinta o poveste interesanta in care 2 frati devin dusmani (din cauza unei femei desigur), dar care ajung mereu in situatia in care sunt nevoiti sa se ajute. Eu ma apuc de citit cartile ca nu mai am rabdare.
luni, 12 aprilie 2010
Iubire si durere
Sa spunem ca am revenit in forta, desi multe ganduri mi-au pierit in tot acest rastimp cat am fost plecata. Se spune ca e important sa nu privesti niciodata in trecut. Se spune ca e important sa ignori viitorul si orice ti-ar putea oferi el. Se spune ca dragostea nu are limite si e neconditionata. Se spune ca traind in prezent,vei fi mereu fericit. Fiecare are o reteta a succesului fiecare are ceva de impartasit din experienta sa si toti vrem cu buna credinta sa-i ajutam pe altii sa invete. Nu toti oamenii vor sa invete si unii dintre ei chiar stiu deja lectia doar ca nu vor sa o aplice. Dar daca cel care nu vrea sa invete e chiar cel pe care il iubesti? Cel mai greu este sa ne comportam firesc cu persoanele pe care le iubim. Cu cat le iubim mai mult cu atat pretentiile cresc, cu cat oferi mai mult cu atat astepti mai mult respect, apreciere etc. Cu cat iubim mai mult cu atat vorbele acelor persoane, gesturile lor au o importanta deosebita. Ca barbat poti sa faci rau prin vorbe aruncate la intamplare, spuse fara grija la nervi, la oboseala, iar ca femeie ajungi sa te consumi pentru chestii marunte lipsite de importanta pentru cei din jur, iar totul devine mai grav, cand, incepi sa te simti neinteleasa. Intotdeauna femeile sunt acuzate ca sunt drastice,dramatice, plangacioase, smiorcaite sau mai stiu eu ce, fara ca nimeni sa se intrebe: totusi ce s-o petrece in sufletul ei? Exagerez, sunt persoane care se intreaba, dar poate ca nu am intalnit eu inca. Si da, spun asta pentru ca sunt subiectiva. Parerea mea e ca si barbatii sufera doar ca intr-un alt mod, intr-un mod interiorizat si orgolios. Am descoperit ca eu sufar in mai multe feluri si ca ma exprim complet diferit chiar daca sentimentul de tristete e acelasi. Uneori tin in mine, alteori izbucnesc, uneori tin in mine pana ajung acasa si plang linistita, alteori plang, uneori sunt ironica si sarcastica, uneori plang si raman trista, alteori plang si ma inveselesc. Uneori anumite persoane reusesc sa-mi alunge supararile, uneori reusesc sa o fac singura. Si nu ma pot abtine totusi sa nu-mi doresc ca in viitor sa gasesc pe cineva care sa-mi ofere liniste dupa cum bine spunea un prieten de-al meu. Iubirea te consuma, te schimba, te modeleaza si nu intotdeauna te face mai bun, unii oameni la un moment dat renunta la iubire preferand sa caute linistea. Si in fond cred ca linistea cu care 2 batrani se tin de mana plimbandu-se e tot ce mi-am dorit vreodata sa am. Poate ca de fapt asta e iubirea adevarata, nu stiu ce sa spun. Stiu ca desi m-am comportat ca o indiferenta fiecare despartire a durut mult, si fiecare baiat/barbat care a facut parte din viata mea a luat ceva cu el. Chiar si atunci cand eu am vrut sa se termine. Daca le-am dat atator oameni farmite din sufletul meu, eu oare cu ce am ramas? Avea dreptate Claudiu si acum imi doresc sa-l fi ascultat. Oamenii nu pot trai ca ei insisi decat daca au sufletul intreg. Ingeras imi cer scuze ca atunci nu am avut urechi si minte sa ascult ce aveai de spus.
Cu lacrimi in ochi si o inima dezamagita, va saluta din nou a voastra Bianca
duminică, 14 martie 2010
Romanian International University Fair
In primul rand vreau sa spun ca-mi plac oamenii care stiu sa vanda lucruri. Astfel de oameni au facut tot ceea ce lea stat in putinta ca sa explice fiecarui om interesat de ce universitatea pe care o reprezinta este cea mai buna alegere. Pe mine m-au interesat in mod deosebit ofertele pentru studii de licenta (undergraduate) din UK. Si pot sa ma declar satisfacuta deoarece chiar am gasit universitatea potrivita pentru mine si mai mult am gasit in cadrul aceluiasi targ o agentie de consiliere gratuita care se angajeaza sa ma ajute sa ma inscriu acolo unde-mi doresc. Practic ti se da mura-n gura totul, tu trebuie doar sa dai un test de engleza sa ai o diploma de bac si sa astepti rezultatele. Ar trebui sa vorbesc despre taxele de scolarizare. In Marea Britanie prin lege, universitatile de stat au o taxa de scolarizare de aproximativ 3300 de lire sterline pe an. Partea frumoasa este ca statul iti acorda un imprumut caruia nu i se aplica dobanzi, care iti acopera taxele de scolarizare in totalitate si pe care tu il restitui abia in momentul in care salariul tau depaseste 6000 de lire sterline pe an. Ba mai mult, daca tu depasesti doar cu 10 lire acest prag, atunci rata pe care o platesti este de 3% din 10 lire. Asadar niciodata rata nu-ti va afecta buzunarul. In plus campania pe care acum statul britanic o duce incurajeaza proaspat absolventii sa nu se grabeasca sa restituie imprumutul deoarece acestuia nu i se va adauga niciodata vreo dobanda. In plus tot membri UE, au parte de un fel de alocatie in functie de venitul pe cap de mebru de familie care oscileaza inte 310 si 820 de lire sterline. In Danemarca, cata vreme esti student statul danez iti plateste 900 de euro pe luna ca sa te poti intretine, iar in Olanda studiile de licenta costa in jur de 1500 de euro, iar ca student beneficiezi de o alocatie de 500 de euro pe luna.
In concluzie as putea spune ca m-a impresionat faptul ca studentului i se ofera toate facilitatile posibile doar pentru a-si face meseria- aceea de a studia, si nu am putut sa nu ma intristez gandindu-ma ca toti vor sa o ducem bine in tarile lor, pe cand la noi trebuie sa te lupti cu morile de vant ca sa poti termina o facultate , care de multe ori nu-ti foloseste la nimic.
vineri, 12 martie 2010
Despre locuri fericite
Am crescut iar lumile mele fantastice s-au schimbat. Visele s-au schimbat din adaposturi in modalitati de a confrunta probleme, iar lumea diurna a devenit un loc in care trebuia sa lupt ca sa supravietuiesc. Nu-mi suradea ideea de a lupta, nu-mi placea violenta atunci, la fel cum nu o inghit acum. Dar m-am conformat ca nu pot schimba eu cursul lumii si ca e mai simplu sa mergi in directia vantului decat sa i te opui, asa ca am supravietuit desi in lumea mea asta insemna a fugi din lupta.
Cum puteam trai cu mine insami odata ce mi-am incalcat principiile? Era greu, asa ca am cautat modalitati care sa ma ajute sa simt ca lumea reala e asa cum faci sa para. Mi-am cautat locuri fericite. Exista un loc in Mangalia pe un dig, unde marea este mereu limpede. Acela e unul din locurile unde ma refugiez atunci cand sunt trista si vreau sa-mi regasesc fericirea. Cartile reprezinta pentru mine un loc fericit, un refgiu unde nu ma ascund, dar imi lepad temerile, supararile si nervii. Bratele persoanei pe care o iubesc este locul fericit care le bate pe toate celelalte.
Ce reprezinta locurile fericite pentru mine? In mod clar nu reprezinta o modalitate de a ma ascunde de probleme. Indraznesc sa spun ca eu inainte de a infrunta o problema am nevoie de putin timp pentru a gandi totul la rece, pentru a gasi cea mai buna solutie si pentru a ma linisti si functioneaza, pentru ca reusesc sa controlez ceea ce spun suficient de mult ca sa nu ranesc pe cineva.
Voi aveti locuri fericite?
Cu drag, din locul fericit al patului potocaliu, va saluta eu, Bianca
sâmbătă, 20 februarie 2010
Love and music I
Printre melodiile mele preferate se afla Aerosmith cu al sau I don`t wanna miss a thing, poate si din cauza ca versurile ma reprezinta perfect, cand ma indragostesc asa sunt si eu nu vreau sa clipesc, nu vreau sa dorm pentru ca ar insemna sa pierd clipe petrecute alaturi de acea persoana importanta.
"why do birds suddenly apear everytime you are near? just like me they want to be close to you" cine recunoaste aceste versuri stie ca se refera la melodia close to you al celor de la carpenters, melodie pe care eu am descoperit-o intr-un film si de care m-am indragostit :X
O alta melodie preferata de-a mea este Love story- Richard Clayderman , prima melodie pe care mi-a cantat-o cel care m-a introdus in tainele pianului desigur ca am plans atunci dar aia e o alta poveste, cert e ca e o poveste trista de dragoste pe care cuvintele nu ar putea sa o descrie la fel de bine precum acordurile pianului o fac.
O melodie pe care sunt mandra sa spun ca o pot canta la pian( doar pentru ca e usoara :)) ), este melodia lui Des`ree - kissing you, pentru ca un sarut plin de dragoste poate deveni pumnalul ce iti sfasie inima, atunci cand inceteaza.
Un adevarat blues, All for love al lui Michael Bolton ma face sa-mi doresc sa ma pierd in bratele puternice ale iubitului, chiar daca versurile sugereaza o despartire, el inca incearca sa ii arate ca iubirea invinge totul ceea ce e dulce, ceea ce ramane ca o raza de speranta pentru ascultator.
Tot All for love ar face si Rod Stewart, Bryan Adams si Sting daca iubitele lor le-ar oferi dragoste, melodie pe care o iubesc si eu pe langa alte cateva de milioane de oameni.
Urmeaza Je t`aime - Lara Fabian , pentru ca accepta greselile pe care le facem uneori ca oameni in numele iubirii, si pentru ca in ciuda lor face una dintre cele mai puternice declaratii de dragoste pe muzica chiar :D.
Desigur draga si scumpa Celine Dion are si ea cateva melodii frumoase de dragoste printre care si Because you loved me, melodie in care ne vorbeste despre cum te schimba si de multe ori ajuta dragostea adevarata a celui de langa tine.
Probabil ca putini au auzit de Secret Garden care au cateva melodii pe care eu le iubesc printre care si Half a World away, desi nu sunt sigura ca le apartine, imi place foarte mult melodia.
Urmeaza desigur Backstreet Boys - Incomplete, melodie in care m-am regasit, in special in perioada cand a aparut. Nu eram eu fana a baietilor, dar cu melodia aia m-au cucerit.
Voua ce melodii de dragoste va plac?
To be Continued..
marți, 16 februarie 2010
Superior Scribbler Award
Bun iar regulile ce trebuiesc respectate pentru a intra in posesia premiului sunt:
1. Fiecare Scriitor Superior trebuie sa dea premiul la 5 prieteni bloggeri speciali.
2. Fiecare Scriitor Superior trebuie sa creeze o legatura prin intermediul internetului la blogul, respectiv autorul de blog, de la care a primit premiul.
3. Fiecare Scriitor Superior trebuie sa-si prezinte premiul pe blog si sa adauge un link la acest post.
4. Fiecare Scriitor Superior trebuie sa viziteze si sa-si adauge numele la 200:This Bling`s for you! astfel incat sa existe o evidenta a castigatorilor.
5. Fiecare Scriitor Superior trebuie sa posteze aceste reguli pe blogul lui.
Si premiile merg la:
1. espritdesmots pentru articolele ei patrunzatoare si pline de inspiratie.
2. adrian pentru un proiect care mi-a facut viata mai frumoasa.
3. richard pentru ca-si urmeaza pasiunea
4. dono pentru diminetile in care ma face sa rad cu lacrimi.
5. adela pe care am avut placerea de a o cunoaste destul de bine.
I-as oferi si lui Cartim cu draga inima dar l-a primit deja. Multumesc inca odata!
luni, 15 februarie 2010
La un pahar de vin
Cert e ca lucrurile nu au vrut sa fie asa. Imi pasa si la randul lor altora le pasa de mine, traiesc cu ochi deschisi, desi uneori imi place sa-i inchid ca sa vad ce se intampla. Suferinta este cunoscuta de absolut oricare om din lume, asadar a fost tovarasa mea nu de putine ori. Dar niciodata suferinta in sine nu mi-a provocat dezamagire, nu mi-a indepartat speranta. Stiam ca suferinta este o parte a fericirii si ca trebuie sa o imbratisez ca atare. Alchimia vietii consta iun faptul ca iei un om care are o trasatura de baza , nu foarte bine dezvoltata, si care prin actiunile lui prezente, se va transforma in tot ceea ce poate deveni, limitat fiind de acea trasatura. Iei o samanta de lalea , de ezemplu, si nu te poti astepta ca ea sa se transforme in trandafir, va ramane lalea. Asa e si cu oamenii, se schimba, se dezvolta. Uneori, lupta cu ceea ce sunt si reusesc sa-si schimbe destinele. De multe ori se pierd in autocompatimire, cerand ajutorul pe care ei insisi nu sunt dispusi sa-l ofere. Toti devenim maestri, toti excelam undeva, nu exista lucruri bune sau lucruri rele, pentru ca dorindu-ne lucruri diferite, se schimba si perceptia fericirii, si cum vreodata poti vedea ceea ce te face fericit drept un lucru rau?! Desigur altii pot avea alte opinii, dar in fond binele si raul sunt concepte relative, chiar si atunci cand sunt generalizate. Cat despre rostul lor, nu pot sa spun decat ca intotdeauna am avut nevoie de modele, de tipare, de concepte, de DUALITATE. SI are logica daca stai la mitul androginului si la nevoia noastra de a ne cauta/gasi un suflet pereche. Si ma intreb la final de post, sorbind ultima picatura de vin, care este perechea duala a naturii?
Bolnavioara si ametita de somn, nou revenita pe plaiurile bucurestene, a voastra sirena Bianca
vineri, 12 februarie 2010
Ocultism?Stiinta?Ambele?
Multi ar numi ceea ce se intampla cu mine un paradox, pentru ca o alta pasiune de-a mea este stiinta. In special cele care studiaza ( incearca) Universul cu ale sale mistere. Am invatat totusi, ca stiinta si credinta nu se exculd ci se completeaza. Universul ar deveni coplesitor daca nu sm pasi in el stiind ca cineva ne protejeaza, supravegheaza, ca un tata care si-a dus odraslele in parc si trage cu ochiul la ei sa nu se loveasca prea tare.
Cand apuci pe oricare din aceste drumuri trebuie sa tii seama de faptul trebuie sa mergi pana la capat, la fel cum spune si avertismentul lui Eliphas Levy in a sa carte "Rituel de la Haute Magie":
"Nimeni sa nu paseasca cu cutezanta iresponsabila pe calea stiintelor tainice, caci, o data pornit pe aceasta cale, va trebui sa atinga telul , altfel este pierdut.
Pe aceasta cale a te indoi inseamna a te sminti, a te opri inseamna a decadea, a te da in laturi inseamna a te pravali intr-un hau fara fund.
Tu, cel care ai inceput sa citesti aceasta carte, daca o citesti pana la capat vei deveni fie suveran, fie nebun. Daca esti pur ea va fi ca o faclie in fata ta, daca esti puternic ea se va transforma in arma in mainile tale, daca esti intelept vei deveni si mai intelept. Insa daca esti stricat, atunci aceasa carte se va transforma in tine in flacari infernale, iti va strapunge sufletul ca un pumnal ascutit si iti va invarca contiinta cu povara regretului si a nelinistii vesnice."
joi, 11 februarie 2010
Directia?Catre imposibil!
Printre primele dorinte imposibile pe care mi le amintesc se afla si cea care m-ar fi facut pe mine fericita detinatoare a unor munti de ciocolata(yummy).Apoi datorita pasiunii mele pentru luna am devenit o mica fana a animeului Sailor Moon, si m-am trezind visand si dorindu-mi cu ardoare sa fiu sau sa devin printesa lunii, cea buna si cu sufletul pur, Serena. Tin sa precizez ca eram chiar si atunci constienta de imposibilitatea indeplinirii acestor dorinte. Apoi a inceput sa-mi placa ideea de vampir si am ajuns sa-mi imaginez ca cea mai frumoasa moarte mi-ar putea oferi-o numai o astfel de creatura prin muscatura sa senzuala si atat de necesara supravietuirii sale. In acelasi timp pasionata de misterul istoriei antice, de mitologia si oarecum de lumea specifica acelor perioade, am ajuns sa-mi doresc sa fi fost in mijlocul acelor evenimente. Sa le traiesc, sa pasesc pe drumurile umblate de acei oameni, sa le inteleg gandirea si necesitatile, sa le respect traditiile si valorile. Dorintele la de a castiga la loto nu le pun pentru ca astea inca se pot realiza :)... Pe cand aveam inca o conceptie gresita asupra fericirii m-am regasit dorindu-mi sa fiu mereu fericita, intelegand prin asta doar bucurie, veselie, buna dispozitie. Cu timpul am realizat ca fiecare clipa din viata este formata din fericire pentru ca atunci cand suferinta exista doar pentru ca bucuria sa existe, automat nimic rau nu e cu adevarat rau ( asta s-a cam indeplinit :)) ). Nu ma pot abtine sa intreb ce efect au aceste vise neimplinite asupra noastra. Poate ca au rolul de idealuri, poate ca au rolul de a mentine ceva din copilarie prezent mereu, poate ca au rolul de a ne influienta deciziile viitoare, nu pot stii cu certitudine. Eu pot spune ca m-au ajutat de multe ori sa ma regasesc pe mine atunci cand ma credeam pierduta. Si mai pot spune ca m-au facut sa-mi doresc sa fac bine si mai pot spune ca au devenit un fel de amulete care ma protejeaza (asta apropo de recentele articole ale lui cartim ). In orice caz, e interesant cum existenta acestor dorinte imposibile nu ma fac nefericita, ci parca ma fac sa ma simt plina, implinita.
Cu multa dragoste, de pe planeta dorintelor imposibile si viselor fericite, mereu visatoare, Bianca
Despre Amor in Viziunea Mariei Szepes
joi, 4 februarie 2010
Bonjour, je m`appelle Bianca
Mi se intampla ca mergand pe strada, citind o carte, brusc sa ma trezesc ca dintr-un somn si sa realizez ca functionam pe pilot automat. De aceea e bine sa te opresti si sa realizezi ca in fond, viata merita intodeauna traita si ca a te ascunde de probleme intr-o lume de vis nu inseamna ca le faci sa dispara, ci doar ca le eviti. Si se stie, ca intotdeauna tu o sa obosesti sa fugi, dar ele nu or sa se opreasca niciodata. Ca de obicei am ajuns de la un lucru la altul :-). Filozofatul este una dintre calitatile mele cele mai putin placute pentru cei din jur. Si ca sa ajung la subiect, azi sarbatoresc mai sunt exact 2 luni pana la ziua mea, si am reusit sa regasesc o placere mai veche de-a mea. Asa ca nu stiu voi ce faceti dar eu cant cu Melody Gardot- Les etoiles..
Cu multi pupici de pe planeta raraitilor , mereu a voastra mica si nebunatica EU
sâmbătă, 16 ianuarie 2010
Schimbari si dorinte
Nu de putine ori, mi s-a intamplat sa fiu prost inteleasa. Sa fiu perceputa gresit din cauza temperamentului vulcanic si a abilitatii mele de a nu tacea. Sa fiu etichetata pe baza aparentelor: vorbeste mult, prost, gandeste si mai mult si mai prost asadar nu are creier. Si de multe ori mi-a placut sa fiu etichetata sub valoarea mea. E cea mai buna metoda de a nu-i dezamagi pe cei din jur: nu o duce capul, deci nu pot astepta prea multe de la ea. Totodata, e o metoda infailibila de a surprinde si de a le arata celor din jur ca a eticheta pe cineva nu e doar gresit, ci este si inselator. Undeva pe parcurs am ajuns sa gandesc asemanator, analizam oamenii, iar dupa ce invatam suficient de multe despre diferentele dintre noi, le astupam astfel incat sa pot comunica mai bine cu ei. S-ar putea spune ca construiam un pod peste prapastie. Asta mi-a permis mult timp sa ma pun in pielea altcuiva, sa vad situatia din pozitia lui si sa ajut dupa cum are nevoie. Acest lucru mi-a permis de multe ori sa intermediez conflicte apeland la un punct de vedere comun lor.
Cu timpul insa, dorinta mea de a face acest efort a inceput sa fada, sa se piarda. Am invinuit abilitatea mea si intentia mea buna pentru lucrurile rele care mi s-au intamplat. Am ajutat persoane care mi-au facut rau, considerandu-ma prea buna ca sa lovesc inapoi pe motiv ca sunt prea naiva si trebuie sa invat sa fiu altfel. Dupa ce am devenit "altfel", am primit plangeri ca m-am schimbat, ca sunt prea rautacioasa, ca nu pot accepta alta parere decat a mea, ca nu ma pun in pielea altcuiva, ca sunt delasatoare si lista continua la nesfarsit. Am realizat acum ceva timp, ca niciodata nu o sa ii pot multumi pe toti si ca singurul lucru bun pentru mine este sa fiu eu multumita de actiunile mele. Si am realizat ca pentru a-i multumi pe altii am ajuns sa ma ignor pe mine.
Eu sunt cea careia ii place sa ajute, care iubeste zambetele blande ale oamenilor, care se simte bine atunci cand citeste o carte, sau cand scrie ceva, sau cand invata ceva nou, sau cand intalneste o persoana noua, sau cand vorbeste ,mult si prost si raspicat, si care se contrazice doar de dragul de a ramane cu ideile si cu piticii pe care ea singura si i-a format, si care se bucura de o vorba buna, si care incurajeaza, si asculta mai mult decat da impresia, si ca iubeste viata, clipele, tristetea dar si bucuriile, infrangerea, luptele, inceputurile, oamenii, natura, cerul, stelele, istoria, mitologia, basmele, si care e impacata cu sine.
Tot ceea ce conteaza in viata ca actiunile tale sa te reprezinte pe tine, ceea ce vrei tu, ceea ce te bucura, ceea ce te face fericit. Nu este vorba de egoism, ci nu poti face bine altora niciodata cata vreme tie nu-ti faci nici un bine. Adica, parerea mea este ca altruismul ca si iubirea pentru cei din jur, izvoreste din egoism si din iubirea de sine.
vineri, 8 ianuarie 2010
O zi cetoasa de ianuarie
In fond ce faci cand esti incuiat in casa? Probabil ca citesti sau ca te uiti la tv, sau ca vorbesti cu niste prieteni pe net, sau ca scrii ceva, sau ca faci curatenie, sau ca faci o baie relaxanta. Intrebarea e cat timp te poti multumi numai cu atat? Sa zicem ca o perioada lunga de timp va fi ceata afara iar tu nu ai voie sub nici o forma sa iesi din casa, cat timp ti-ar lua sa te plictisesti de ocupatiile pe care ti le-ai gasit la adapot? Eu recunosc m-as plictisi din prima clipa. Dar oare apreciem cat ar trebui faptul ca putem sa iesim din casa, sa ne facem loc prin aerul poluat si sa pornim frumusel intr-o expeditie pana la hipermarket?! Sau ca putem sa alergam frumusel prin parcul plin de catei turbati?! Sau ca mergem la cinema la o ora tarzie iar cand ne intoarcem din cauza ca nu mai circula metroul/ratb-ul si ca nu ne permitem un amarat de taxi suntem nevoiti sa mergem cu pe-josul, crescand riscul de a fi atacati de violatori, criminali, hoti, drogati sau pur si simplu lei paralei. In momentul in care iesi din casa te expui unui pericol care poate fi numit sabia lui Damocles, stii ca ti se poate intampla, dar nu stii cand o sa cada. Certitudinea ramane aceesi nimeni nu poate evita moartea. Si oarecum am invatat ca oameni sa acceptam asta, dar dupa cum se spune in popor sunt alte lucruri mai rele ca moartea care se intampla si care-i afecteaza pe unii dintre noi. De aceea eu propun sa apreciem mai mult aventurile nocturne, diurne, chiar si atunci cand mergem la scoala, chiar si atunci cand stam in casa. Si propun sa fim recunoscatori pentru ceea ce avem deja si pentru relele care ne-au evitat pe moment.
Leapsa: Daca as fi
Am preluat aceasta leapsa de la Cartim : http://cartim.ro .
Daca eram o luna, as fi fost cu siguranta Mai
Daca eram o zi a saptamanii, as fi fost Luni pentru ca imi plac inceputurile
Daca eram o parte a zilei, as fi fost un Apus pentru ca simbolizeaza renasterea
Daca eram un animal marin, as fi fost un Delfin pentru ca sunt prietenoasa
Daca eram o directie, as fi fost Inainte pentru ca acolo ma indrept
Daca eram o virtute, as fi fost Compasiunea
Daca eram o personalitate istorica, as fi fost Regina din Sheba
Daca eram o planeta, as fi fost probabil Pluto cea mica si indepartata
Daca eram un lichid, as fi fost Apa
Daca eram o piatra, as fi fost Smarald
Daca eram o pasare, as fi fost un papagal frumos colorat
Daca eram un tip de vreme, as fi fost Ploaia care racoreste si curata aerul
Daca eram un instrument muzical, as fi fost o vioara melancolica
Daca eram o emotie, as fi fost Veselia
Daca eram un sunet, as fi fost La-ul central al pianului
Daca eram un element, as fi fost Focul care arde cu pasiune
Daca eram un cântec, as fi fost Cranberries - Dreams
Daca eram un film, as fi fost What dreams may come
Daca eram un serial, as fi fost House MD
Daca eram o carte, a fi fost Un veac de singuratate al lui Garcia Marquez
Daca eram un personaj de fictiune, as fi fost Anda Bradeanu din cartea lui Drumes: Scrisoare de Dragoste
Daca as fi fost un fel de mâncare, as fi fost o delicioasa supa de pui cu taietei de casa
Daca eram un oras, as fi fost Pythagorio
Daca eram un gust, as fi fost Dulce-acrisor
Daca eram o culoare, as fi fost Albastru topaz
Daca eram un material, as fi fost Matase fina
Daca eram un cuvânt, as fi fost Da
Daca eram o parte a corpului, as fi fost Ochii pentru ca nu poti vedea sufletul altcuiva daca nu permiti acelei persoane sa-ti vada sufletul
Daca eram o expresie a fetei, as fi fost Incantarea
Daca eram o materie de scoala, as fi fost Istoria pentru ca nu poti controla ceea ce vei deveni daca nu cunosti ceea ce ai fost
Daca eram un personaj de desene animate, as fi fost Serenity
Daca eram o forma, as fi fost Cerc
Daca eram un numar, as fi fost 1
Daca eram un mijloc de transport, as fi fost un cal
Daca eram o haina, as fi fost o camasa alba lunga
Ziua cea mai frumoasa: Vineri
Cel mai mare obstacol: Incapatanarea
Cea mai mare greseala: Sa nu vezi si sa nu auzi desi aparatele necesare iti functioneaza bine
Radacina tuturor relelor: Frica
Distractia cea mai placuta: Calatoriile
Cea mai mare înfrângere: Sa nu iti cunosti limitele
Cel mai bun profesor: Dumitrescu Maria
Prima necesitate: Telefonul mobil
Ceea ce te face cel/a mai fericit/a: sa primesc un zambet in dar
Cel mai mare mister: Originea migrenelor mele
Cel mai rau sentiment: Teama
Cel mai bun cadou: Prietenia
Lucrul cel mai de valoare: Sanatatea
Calea cea mai rapida: Linia dreapta
Sentimentul cel mai placut: Multumirea ca am dus ceva pana la capat
O protectie efectiva: Cunosterea
Cel mai bun remediu: Comunicarea
Forta cea mai puternica: Sinceritatea
Persoanele cele mai necesare: Familia si prietenii
Lucrul cel mai placut dintre toate: O carte buna
joi, 7 ianuarie 2010
Pe masura ce anii trec
Lucrurile s-au mai schimbat intre timp. Daca noi oamenii ne mintim singuri spunandu-ne ca "lupul isi schimba parul dar naravul ba" am descoperit ca e usor sa te schimbi. E usor sa iti doresti alte lucruri, e usor sa ai alte nevoi, e usor ca ceea ce te multumea odata sa nu o mai faca in viitor. Ba mai mult, e usor sa devii altcineva, sa-ti schimbi comportamentul, sa tre "adaptezi" din cauza celor din jur sau din cauza unor evenimente nefericite/fericite.
Nu inteleg de ce noi oamenii ne limitam pe noi insine sau chiar pe altii, considerand ca daca o persoana calca odata gresit asa va face mereu. Nu inteleg de ce noi oamenii condamnam exact lucrurile care stau in natura noastra,precum faptul ca cream relatii prin jocuri strategice sau ca nu suntem perfecti, sau atunci cand ne enervam ni se pune un val in fata si uitam de lucrurile bune, sau ca nu uitam niciodata ceea ce e rau. Si ce daca?! Putem sa fim exact ceea ce ne dorim, exact ceea ce alegem. Din pacate deseori ajunge sa fim ceea ce vor altii sa fim, ceea ce-si doresc altii sa fim sub pretextul ca asa ne-ar fi mai bine. Cacat! Niciodata nimeni nu stie ce e mai bine pentru mine. Eu sunt singura care ma cunosc suficient de bine incat sa pot sa am dreptul de a face alegeri in numele meu. Si da se intampla sa gresesc, dar daca eu care ma cunosc mai bine decat ma cunosc altii, pot sa fac alegeri gresite pentru mine, cum pot altii sa-si inchipuie ca pot sa o duca la capat?! Numeste-l complexul lui dumnezeu, numeste-l prostie, numeste-l cum vrei. Nu e corect sa incerci sa schimbi o persoana care se simte bine exact asa cum e. Corect e sa ajuti o persoana sa se schimbe atunci cand aceasta o cere sau iti da de inteles ca o vrea.
Cert e ca pe masura ce anii trec, descopar ca multe lucruri general acceptate de oameni nu se potrivesc realitatii mele. Si mai e o certitudine, cand o sa fiu batrana, o sa continui sa descopar lucruri noi la fel cum o faceam odata la 16 ani...