Omenire si teroare

Uneori oamenii ma ingrozesc. Tin minte ca in copilarie, jucandu-ma cu animale, mereu ma gandeam cat de norocoasa sunt pentru ca sunt om, pentru ca pot gandi, pentru ca-mi pot controla instinctele pentru ca traiesc intr-o societate civilizata. Oarecum acea imagine idilica din copilarie s-a spulberat, deoarece traind intr-o societate care se vrea a fi civilizata, am realizat exact ce fel de animale teribile sunt oamenii. Cuvinte ca mila, compasiune, bun simt, sunt pe cale de disparitie, mai intalnim uneori exceptiile, iar uneori acestia ne surprind. In schimb rautatea, nepasarea, distanta, ipocrizia sunt la putere. Oamenii au ales calea cea usoara, sa fie cruzi. Eu ii consider sociopati pe marea majoritate, animale care desi pot gandi, desi au cunostinta conceptelor bine/rau, aleg sa nu le pese, aleg ceea ce ei considera un pragmatism neconventional, iar urmarile sunt pur si simplu scarboase. De exemplu aseara, vorbind cu un bun prieten acesta mi-a aratat ca in China, ciorba de fetus este o delicatesa. Oamenii asteapta 5 luni