joi, 30 septembrie 2010

Draga Jurnalule,

Am un obicei prost de a citi, iar asta inseama uneori ca ma pierd printre cuvintele si gandurile personajelor create de fanteziile unor oameni creativi. Uneori mai invat cate ceva, alteori imi permit sa critic pe cineva, alteori raman impresionata, si deseori ma trezesc ca nu ma mai satur.

Si tot plimbandu-ma in biblioteca mea virtuala care contine 20 de Gb de carti, am descoperit sunt fericita detinatoare a unor carti foarte valoroase Caderea, Strainul si alte cateva capodopere ale lui Albert Camus, unul dintre filosofii spiritului meu. Si ca sa va amintiti de Camus o sa va ofer un citat din Mitul lui Sisif : "A te omori inseamna, intr-un sens, ca si in melodrama, a marturisi. A marturisi ca esti depasit de viata sau ca nu o intelegi."

Si ca sa vorbim despre eseul Mitul lui Sisif trebuie sa mentionez faptul ca acesta consta in 4 capitole primele 3 tratand absurdul gandirii, a omului si a creatiei, iar ultimul fiind o comparatie intre absurdul vietii umane cu situatia speciala a lui Sisif ( figura a mitologiei elene) care a fost condamnat pentru eternitate sa impinga un bolovan spre varful unui munte, doar pentru a-l vedea rostogolindu-se inapoi in vale.

Camus considera ca atunci cand Sisif constientizeaza absurditatea situatiei sale si alege sa-si continue misiunea de a impinge piatra, el se elibereaza de absurd, prin acceptare. Asa cum spune o zicala englezeasca " a accepta adevarul, inseamna a-l cuceri", asa ca logica filosofului are sens atunci cand concluzioneaza ca "ne intoarcem intotdeauna la povara noastra. Dar Sisif ne invata fidelitatea superioara care ii neaga pe zei si inalta stancile. Iar el socoteste ca totul este bine. Acest univers ramas fara stapan nu-i pare nici steril, nici neinsemnat. Fiecare graunte al acestui munte alcatuieste o lume, lupta in sine contra inaltimilor este suficienta pentru a umple sufletul omului. Trebuie sa ni-l inchipuim pe Sisif fericit."

Si sa nu uitam ca Sisif nu e singurul care are un bolovan de impins. Pacat ca nu ne place sa acceptam cat de insignificante sunt preocuparile noastre. Cat de absurda e viata noastra. Si cu cata absurditate ne incapatanam sa ne mintim ca totul e bine. Dar ceea ce un copil vede cu usurinta si nu-i e teama sa accepte din cauza ca nu a invatat inca sa fie orgolios, un adult refuza dintr-o mandrie inselatoare care il minte ca el detine controlul vietii lui. Poate daca viata ar fi intr-un mediu sigur, in care temperatura este constanta ( la fel cum e in ciupercarii), umiditatea este acceasi mereu, nu exista placi tectonice care sa se accidenteze, apa si mancarea vin precum veneau din cornurile caprei lui Zeus fara sfarsit, iar omul ar trai de unul singur in acel loc lipsit de boli si de rele, atunci poate ca omul ar fi indreptatit sa-si imagineze un oarecare control, desi chiar si atunci existenta sa ramane limitata de timp (prin moarte), si de spatiu, si doar de amuzament sa adaugam si de singuratate.

Asa ca in final, oamenii accepta mai usor minciunile, cata vreme in urma lor rezulta ca sunt mari si tari, decat adevarul, care nu e atat de rau, doar ca nu e magulitor. Si asta demonstreaza cat de fragil este respectul de sine al omului. Iar asta e inca un lucru trist de adaugat pe lista noastra.

Revenind la discutii mai pamantene, desi mereu exista obstacole si micile ghinioane care parca ma urmaresc, sunt fericita si vesela. Printre miile de probleme pe care le-am avut de rezolvat zilele astea, s-au strecurat momente incredibile care ma fac sa adorm cu zambetul pe buze desi stiu ca am maxim 6 ore de somn, iar apoi am alte obstacole de infruntat. Si totusi pe masura ce intalnesc piedici, primesc si recompense, asta inseamna ca sunt pe drumul bun, nu?! Si chiar daca nu sunt, nu-mi pare rau, pentru ca imi place calea asta . Cat despre obstacole, se spune ca fericirea se afla in spatele lor, si ca nimic bun nu vine fara ca tu sa te zbati. Asa ca-mi pastrez optimismul in continuare, si imi chem inapoi gandurile care se abat de la deviza mea inapoi. Pana la urma, nu ziua de maine, sau unde duce drumul e important, ci unde ma aflu acum, ce fac acum, ce simt acum, ce traiesc acum.
Toate astea se rezuma in doua cuvinte: Carpe diem!

Pana una-alta, eu te pup cu drag si simpatie, de pe planeta oamenilor care traiesc, nu gluma! , asta pana data viitoare.

luni, 13 septembrie 2010

14 Sept-Memento Mori

Acum 689 de ani s-a stins din viata un zeu al cuvintelor- Dante Alighieri. Citind, ajungi uneori sa transformi scriitorii in zei care controleaza, manipuleaza, sau distrug dupa bunul lor plac -lumi. Si automat zeii sunt nemuritori, iar prin lumile pe care ei le-au creat se asigura imortalitatea lor. Asa ca Dante nu a murit cu adevarat ci pur si simplu s-a intors la Spiritul Creator, pentru a fi "reciclat" si pentru a se intoarce la noi cu alte intelepciuni. Si totusi, uneori cand auzim, vedem oameni importanti care se sting, nu putem sa nu ne amintim de propria noastra mortalitate. Ca pana la urma corpurile noastre trec, imbratranesc si mor. Dar am vazut oameni al caror spirit plin de vitalitate era limitat de corpul trecator. Ceea ce dovedeste ca spiritul nu face parte din categoria lucrurilor efemere, iar astfel ajungem la intrebarea : Ce se intampla mai departe cu constiinta noastra, odata ce corpul a murit?
Iar raspunsurile la aceasta intrebare abunda, desi nimic nu e sigur pana nu vezi cu ochii tai. Iar pana ajungi acolo ce poti face altceva decat sa traiesti si sa savurezi viata in aceasta forma?!

Idei simple - IUBIREA

"Iubirea este cea mai inalta fericire la care poate ajunge omul, caci numai prin ea acesta cunoaste ca el e mai mult decat el insusi, e una cu totul" ne invata Rabindranath Tagore intr-unul dintre nenumaratele sale poeme. Si ca de obicei ma gasesc dandu-i dreptate. Iubirea aduce cu ea bucuria de a regasi frumusetea in lucrurile pe care altfel le-ai ignora. Ciripitul pasarilor, norii pufosi care iti pun imaginatia la incercare, culorile par mai vii, pana si negrul prinde o tenta de veselie, si te trezesti dorindu-ti sa atingi, sa privesti, sa admiri, sa simti, sa vrei totul. Citeam odata o carte in care vampirii care se indragosteau incepeau sa manance mancare ( nu numai sa savureze un pahar de sange :P ), chiar avand pofte. Metafora mi s-a parut interesanta, asta poate pentru ca sunt o romantica incurabila si o mica gurmanda in acelasi timp.
Revenind la intelepciunile impartasite de catre Tagore, acesta mai spune ceva interesant si totodata adevarat: "iubirea, ca si lumina, nu ramane ascunsa" , eu as merge ceva mai departe spunand ca doar ca uneori nu realizam ca este acolo :). Pentru ca uneori, uitam sa apreciem minunile care au loc zi de zi. Si cu alte cuvinte Tagore imi da dreptate: " Odata mi-a venit iubirea cu pasi moi, si nu am auzit. " .
Si cum tot impart cu voi cateva din cuvintele unuia dintre inteleptii mei , va fac un mic cadou constand intr-o frumoasa lectie de viata pe care ne-o da tot Tagore: "Fericirea se manifesta prin splendoare, frumusete si abundenta. In manifestarea Universului nu se afla nici saracie, nici zgarcenie; nimic nu este cuprins doar in cercul nevoilor. Priveste cum curge izvorul luminii din milioane de stele pe cer. Abundenta culorilor, caldurii si a vietii izvoreste din ele: acesta-i splendoarea fericirii.".

Si cum ce-i prea mult strica, va las sa savurati si sa rasuciti cuvintele unui om simplu: Tagore.
Pana data viitoare, va saluta cu drag, mereu a voastra scumpa si draga Bianca .

joi, 9 septembrie 2010

Draga domnule Jurnal,

Ma gandeam ca noi doi nu am mai avut una dintre nenumaratele noastre conversatii placute, in care dumneata taci, eu vorbesc, iar cand dumneata continui sa taci , ascultandu-ma, eu iti interpretez tacerea precum doresc eu. De aceea te consider un prieten minunat, niciodata nu-ti impui parerea, dar intotdeauna o asculti pe a mea. Mi-era dor de felul in care ma ajuti sa vad prin alti ochi chestiunile care uneori reusesc sa patrunda prin scutul meu de indiferenta, ajungand sa ma framante. Imi era dor sa fiu ascultata ore-n sir, fara sa aud comentarii rautacioase sau plangeri la adresa mea. Si-mi era dor sa scriu...
Ce am mai facut... Pai am reusit in sfarsit sa cumpar tot ceea ce aveam de cumparat pentru prieteni/familie. Am reusit sa-mi fac bagajele. Doar ca acuma trebuie sa-mi iau ramas bun de la oamenii pe care am invatat sa-i indragesc si care m-au acceptat cu bratele deschise, in ciuda temperamentului meu si-n ciuda faptului ca sunt , in fond, o straina. Ma atasez usor de oameni, si asta se schimba cu greu in timp , oricate greseli ar comite acestia fata de mine, chiar daca in felul meu indiferent si usor rautacios le arat ca au procedat gresit. Si oricat de greu mi-ar fi uneori sa renunt la oameni, o fac, iar timpul si uneori alti prieteni, ma ajuta sa trec peste golul lasat de ei in urma.
Revenind la bagajele mele, abia astept sa merg in Romania, abia astept un masaj minunat, abia astept sa fiu rasfatata si alintata si un pic egoista :D.

Invaluita in emotiile plecarii, despartirii, reintalnirii, va imbratiseaza cu drag pentru ultima data din tara Afroditei, mereu a voastra scumpa si draga Bianca

miercuri, 8 septembrie 2010

Fragmente de ganduri

Uneori viata e ca o pagina goala care isi asteapta nerabdatoare poetul. Uneori pare ca viata ne alege pe noi, nu noi pe viata. Uneori uitam sa ne asumam greselile si responsabilitatea. Uneori imbratisam regretul, alteori imbratisam uitarea, desi calea de mijloc- acceptarea- e mult mai accesibila. Zi de zi intalnim necunoscuti, uneori acestea devin cunoscuti, cativa dintre ei, ne devin prieteni, dar pe masura ce legam prietenii, cat oare mai mentinem prieteniile vechi? Cand intr-un grup de prieteni, 2 se cearta, ce se va intampla cu restul? De ce dor sfarsiturile? De ce ne e greu sa o luam de la capat? De ce ne e frica sa rostim intrebarile care ne framanta cu adevarat?
Pe scena vietii, toti jucam roluri, dar hai sa ne opunem scenaristului si regizorului, sa improvizam si sa ne cream propria noastra capodopera. De ce ne lasam controlati si manipulati?? Nu.. Mai corect spus, de ce controlam si manipulam? De ce foamea de putere pe care o simtim ne face sa ne dorim sa-i dominam pe ce-i din jurul nostru? Nimeni, dar absolut nimeni nu are nici o obligatie. Si totusi uneori ne simtim astfel, ne simtim obligati sa facem ceva, sa spunem ceva iar uneori - doar uneori -sa simtim ceva.
Nu scumpii mei, viata nu ar trebui sa fie asa. Viata ar trebui sa fie despre libertate, placere, dragoste. Si totul porneste de la placere,hmm si de la sinceritate...
Cata vreme faci totul cu placere ( nu din obligatie) cata vreme esti sincer cu tine si cu cei din jurul tau, viata ta nu este impusa/trasata de nimeni altcineva decat de catre tine. Pentru ca solutia la tot raul din lume, o detii tu. Pentru ca tu stii cum sa accepti sau cum sa te impaci cu tot ceea ce te inconjoara, pentru ca tu sa mergi mai departe. Cat despre mine?! Eu nu dau lectii despre ceva ce nu inteleg, dar din pacate, lectiile mele nu sunt intelese mereu.

Cu multa caldura si poate un pic de dor, din tara lui Artemis cea infocata, va saluta, mereu a voastra scumpa si draga, Bianca.

joi, 2 septembrie 2010

Muza mea e muzica

Domnisoara Medicinista a facut o pasiune pentru mini playlistul meu, asa ca m-am gandit sa impartasesc cu voi , alte cateva melodii care ma inspira. Desigur ordinea este aleatorie.
1. Sia - Breathe me , pentru momentele in care ma pierd.
2. David Bisbal- Quiero pederme en tu cuerpo , pentru ca pasiunea de a te darui cuiva, uitand unde incepi tu si se termina el.
3. Axel Fernandez - Amo , pentru ca nimeni nu se satura niciodata de cuvinte frumoase.
4. Dj Aligator - Close to you , pentru ca sunt o romantica incurabila.
5. Dream Theater- History of trunks , pentru ca prima oara cand am ascultat-o am plans.
6. Yanni - Aria
7. Ennio Morricone - Chi mai; le vent, le cri , pentru ca imi aduce aminte de vant si de povestile pe care acesta le poarta.
8. Era - Mother; Don`t you forget; Flowers of the sea , pentru ca ma ajuta sa meditez.
9. Enigma- Return to innocence, Mea culpa , din acelasi motiv ca mai sus.
10. Cranberries- Zombie, Ode to my family, Dreams
11. Damien Rice- 9 crimes
12. Vangelis -Ask the mountains ( cea mai dulce melodie ever)
13. Luis Fonsi - por ti podria morir
14. Mandalay - Beautiful
15. Dot Alisson -colour me , o melodie pe care o ador :X, yummy


Astea sunt cateva dintre melodiile care ma relaxeaza, linistesc, inspira dar cum sunt o fanatica atunci cand vine vorba de muzica, lista poate continua la nesfarsit.

miercuri, 1 septembrie 2010

A fi sau a nu fi - vulnerabil

Noi oameni, sau eu ca om intotdeauna m-am regasit osciland intre paradoxuri, comportantu-ma intr-un fel, gandind altfel, sau dorindu-mi ceva, dar actionand impotriva acelui lucru. Nu a fost nevoie sa ma intreb ce anume se intampla cu mine ca sa stiu motivele din spatele acestor obiceiuri ciudate.
Teama... Teama uneori te face sa-ti controlezi dorintele, emotiile, sa nu permiti vietii sa te surprinda, sa tii nu numai lucrurile rele la distanta dar si pe cele bune. Teama te face sa te imprejmuiesti cu un zid puternic, care nu lasa pe nimeni sa patrunda, dar care totodata te si limiteaza, izolandu-te nu numai de oameni, dar si de posibilitati.
Imi place sa cred ca viata e asa cum ti-o doresti , cata vreme incerci sa o faci asa. Si eu am infruntat nenumarate temeri, am indepartat oameni minunati fata de mine, am pierdut batalii cu mine, cu viata, cu alti oameni, m-am simtit singura si m-am trezit dorindu-mi cu desavarsire sa demolez cetatea singuratatii mele si sa ma pierd in simturi: sa fiu dezamagita, dar sa nu ma simt singura, sa iubesc, dar sa nu fiu singura. Dar am evitat momentul mintindu-ma ca am nevoie de curaj, ca inca nu sunt pregatita, ca mai am ceva de invatat... De fapt, aici am avut dreptate aveam de invatat ca pentru a fi cu adevarat fericit, trebuie sa te supui complet vulnerabilitatii, sa-ti permiti sa fii deschis atat fericirii, cat si tristetii. Si fara sa-mi dau seama, am invatat si lectia asta, iar odata cu asta zidurile cetatii mele s-au daramat, iar eu am devenit cea care sunt acuma. Intr-un fel, am renunat la anumite temeri, din pacate desi mult imputinate, unele dintre ele inca ma mai bantuie chiar daca nu ma mai afecteaza ca inainte.
Cum sunt acuma dupa cativa ani de la aceste schimbari? Linistita, fericita, zambitoare si suficient de echilibrata spiritual, in ciuda aparentelor :)).
De ce impartasesc cu voi acesta experienta? Oarecum sper ca asta va inspira poate pe cineva, sau poate ca altcineva se va regasi in povestea mea.
Cu multa dragoste si pasiune va pupa, mereu a voastra scumpa si draga Bianca!