Back to School ...

Daca cineva mi-ar cere sa descriu partea de an care a trecut, probabil ca primul cuvant care mi-ar veni in minte ar fi STRESANT. Intr-un fel sunt constienta ca nu e drept sa-l consider asa, din moment ce nu am fost chiar atat de ocupata, pe de alta parte toata munca voluntara, asteptarile, dezamagirile m-au torturat atat psihic cat si fizic.
Acum ca am inceput (in sfarsit) facultatea, pot spune ca sunt relaxata,ceea ce e oarecum ciudat din moment ce , in mod normal as fi coplesita de atata munca cata ni se cere, in schimb pot afirma ca ma simt linistita, multumita, entuziasmata si chiar mi-e drag sa caut materiale, sa invat, sa merg la facultate, in fiecare zi invat lucruri noi, in fiecare zi imi pun intrebari noi, si de fiecare data cand ma pun in pat sa dorm stiu ca asta e ce am vrut mereu sa fac, ba mai mult, stiu ca asta este ceea ce imi e menit sa fac.
Despre Anglia pot spune ca e mai insorita decat se spune, abia in ultimele zile a inceput sa se raceasca, iar la TV se anunta ninsori pana la sfarsitul lunii. Oamenii sunt veseli,sociabili si foarte petrecareti :-).

Ma intorc la citit,dar ne auzim curand,

Cheers
Bianca

A rade sau a nu rade? - intrebarea zilei

Am ras ieri ca o libelula cand vede fasole sau mazare sau ce d.. mananca chestiile astea. Daca ma intreaba azi cineva de ce o sa pic drept absolut idioata si complet ametita sau alcoolista deoarece habar nu am ce a fost atat de funny. Adevarul e ca am avut casa plina de fufe si de fufi ( women & men) si la un moment dat am pierdut sirul glumelor. Cert e ca s-a ras mult, s-a vorbit tare, si ca de obicei am vorbit de i-am intrecut pe toti.. Iara mi s-au ciordit chestii ( adica am daruit iara o parte din bijoux-uri), mi-au afumat casa, mi-au pus stapinire pe unul din laptopuri, si pe muzica, pe scaune si chiar pe mingea de aerobic. In mijlocul procesului orga mea a ramas incapacitata, bucataria mea intoarsa cu za ass in sus, vecinii mei cu sechele, eu mult prea vesela ca sa pot dormi linistita. Drept urmare dupa ce marea parte a musafirilor s-au tirat pe alte meleaguri ( nu mai ospitaliere!! ) un grup de strans de 4 am ramas ca sa jucam rummy. Desigur nu am dus jocul pana la capat deoarece sahul meu superb adus din Africa din nu stiu ce material smecheros, a fost luat in vizor... Asa ca am inceput sa jucam sah, la 1 noaptea, dupa vin, dupa ce m-am trezit la 6, dupa ce nu dormisem decat 2 ore deoarece am fost bantuita de gandul ca va intra cineva in casa asa ca nu am putut dormi. Where`s my Hercules?? Ahh da eram atat de euforica din cauza ca am facut rost de 2 dintre cele 3 jocuri pe care le-am jucat vreodata: Hercules si Sims 1 :X.( daca are careva sfaturi despre cum sa trec de centaur do tell pls :D)
Si uite asa a mai trecut o zi din viata mea, intrebarea mea e ca daca a fost atat de pierduta precum am impresia azi, am ras, m-am distrat, insa ce am invatat ieri?? nimic, in afara de putina legislatie rutiera :|. Obisnuiam sa consider ca atunci cand trece o zi fara sa invat nimic, acea zi e pierduta. E ea oare cu adevarat pierduta atunci cand te simti bine?? Habar nu am, tot ce stiu e ca atunci cand incepi ziua prin a face un compliment cuiva care are nevoie, pana la sfarsitul zilei acel compliment ti se va intoarca chiar daca sub o alta forma. Si tocmai ce v-am daruit secretul fericirii :))(cu placere!!).

Pana una alta ma intorc la citit si cu riscul de a ma repeta afirm: Katie Macalister rullzzzz!! Mai rad un pic apoi ma intorc la treaba. Cu drag pe de planeta cartilor amuzante despre femei incapatanate si zapacite va saluta o si mai zapacita Bianca.
Kiss-Kiss

Draga mister jurnal,

M-am gandit si razgandit, si am ajuns la concluzia ca jurnalul meu e un el, minunat, care nu comenteaza aiurea, care imi asculta toate filozofarile de cacao ( intelegeti metafora si nu am nimic cu cacao-a nu fac discriminari), un el care daca ar putea mi-ar pune un boboc de trandafir in paharul de vin, care m-ar alinta, mangaia, si mi-ar face masaje ( >:) ), care mi-ar suporta crizele de isterie, chiar si in rarele cazuri in care nu am dreptate, care mi-ar zambi strengar si care mi-ar oferi acea libertate de care am atata nevoie. Za best friend ever!!!! Ah si as mai putea adauga la lista de calitati faptul ca-mi intelege glumele idioate, sau cel putin se comporta ca si cum le intelege :)). Revenind: draga mister jurnal minunat scump si drag, voiam sa-ti povestesc cat de super-ultra fericita ma simt acuma mi-am recuperat orga, si am cantat juma` de zi in disperata incercare de a mai recupera, de asemenea ieri m-am simtit aproape de natura. Din cauza ca am dormit la bunici acasa, aseara am lucrat pamantul asa cum se proceda odinioara, si vreau sa spun ca ma simt satisfacuta si multumita datorita chestiei asteia. Mi-a mai venit o idee de terapie: joaca in tarana, sau gradinaritul ar trebui sa ne ajute sa ne calmam. Si daca ma gandesc bine taranii se sinucid rar sau deloc, deci banuiesc ca functioneaza bine :))- mai ales daca avem in vedere ca sunt clasa cea mai oropsita. Nu ma intrebati de unde scot cuvintele astea, dar am inceput sa ma exprim in foarte multe cuvinte pe care nu le-am mai folosit de vreo 8 ani cel putin.
Am o mica nedumerire, daca iti mai amintesti cand iti povesteam ca mereu mai gasesc o problema medicala pe care trebuie sa o rezolv? Acuma suspectez ca am o alergie ciudata si pe langa asta mi-a aparut un fel de nodul pe gat, pe care probabil ar trebui sa-l verific la doctor , desi recunosc ca mi-e teama, pentru ca de cand eram mica am avut impresia ca o sa mor din cauza vreunui tip de cancer/ tumoare. Sunt cam paranoica ce pot spune, dar avand in vedere istoria mea medicala, nimic nu m-ar putea surprinde- de fapt, ma insel, sa fiu sanatoasa tun ar reusi sa o faca( sa ma surprinda adica). Iara vorbesc mult si prost :)). Tine-mi pumnii sa nu mor din cauza unei galme (sau ce o fi) la gat. Vreau sa apuc macar 40 de ani sa ma vad acolo femeie independenta cu o cariera de succes, si dupa pot merge sa fac cunostinta cu Big Buddy (alias Doamne-Doamne, Allah etc).

Noh ghine ,eu ti las, mereu a ta paranoica si zapacita Bianca .
PS: Kiss-Kiss (mi-am amintit de expresia asta pe care o foloseam inainte si pe care cred ca o luasem dintr-o carte, asa ca nu m-am putut abtine sa o folosesc)

Draga jurnalule

Din nou am trecut print-o perioada agitata, drept urmare, nu am avut timp liber pentru a scrie sau pentru a ma delecta in discutii cu prietenii. Timpul trece, si niciodata nu se opreste macar pentru un minut, sau pentru un pahar de ambrozie rosie delicioasa. Uneori imi amintesc de copilarie, cand aveam parca tot timpul din lume. Ma uit inapoi in trecut si ma surprind dorindu-mi sa pot face timpul sa leneveasca macar un pic, asa cum o faceam. Nu pot sa ma abtin, asa ca ma intreb cum de avem senzatia ca timpul are rabdare cu noi atunci cand suntem copii? Ma gandesc acuma ca as fi putut face mult mai multe, nu o spun cu regret, o spun ca pe o mantra, pe care vreau sa o retin, in cazul in care am dreptate si oamenii renasc, sa raman cu acea lectie adanc intiparita in suflet. Nu as alege sa actionez diferit, poate ca totusi as incerca sa fac mai mult. Uitandu-ma inapoi, vad ca am devenit mai puternica, mai constienta de mine, de calitatile mele, si poate un pic mai rautacioasa si nervoasa decat inainte. Si totusi,

My kingdom for some sleep!

Cam asa gandeam eu acum cateva zile. Si era normal sa gandesc asa, din moment ce avusesem la nopti albe de le pierdusem sirul. La inceput nu m-a deranjat , dar dupa o saptamana am inceput sa sufar de pe urma insomniilor, de la oboseala, la dureri de cap. Si cum exista vorba aia care ne invata sa avem grija ce ne dorim, m-am trezit cu ditamai gripa. Partea buna e ca dorm de rup, partea naspa e ca dorm degeaba, ca odata cu gripa s-a instalat durerea de muschi, oboseala, si mici ameteli. Si de parca nu ar fi suficient ca ma dor toate, mai si tusesc ca o capra, iar odata cu tusea ma apuca o durere de cap de-mi vine sa ma arunc pe geam. Din pacate asta nu ar rezolva nimic,pentru ca stau la parter. Si uite asa iara am ajuns racita, iara ma indop cu pastile. Va zic eu sigur kharma asta ma ajunge din urma!!!
Cel putin pot afirma cu mandrie ca cineva acolo sus imi aude dorintele si nu ma ignora in totalitate. Eh, spuneti-mi voi acuma cati se pot lauda cu asta?! Cu toate ca avand in vedere starea mea nu ar trebui sa ma laud...
Si colac peste pupaza raceala asta m-a deprimat, asa cum se intampla de fapt mereu in lumea mea. Eh, dar ce conteaza!!! Mi s-a indeplinit dorinta, iar acum platesc consecintele, cata vreme dorm (da stiu dorm degeaba, asa si?! ) tot e bine. Vorba aia putea sa ma juleasca mai bine. Speranta mea este ca dupa ce ma trezesc maine raceala asta va fi un vis urat, iar eu voi fi proaspata si odihnita ca o prajitura buna :)) !

V-as pupa si imbratisa cu drag ca de obicei, dar asta ar insemna sa va dau virusi, spuneti-mi ca sunt zgarcita, dar mie imi place sa-i tin pentru mine! Pana una-alta va doresc sanatate si somn odihnitor, mereu a voastra suferinda si draga, Bianca!

Draga jurnalule

Stiu cat de mult ti-am lispit saptamanile asta, asa ca pot sa-ti ofer scuza perfecta. Am fost ocupata. Da stiu nu e tocmai o scuza propriu-zisa, insa motivul pentru care am avut programul incarcat este: plec in UK. Mai dureaza un pic, dar pe zi ce drumul spre occident este tot mai clar. Cum ma face asta sa ma simt? Un pic inspaimantata, stii tu, frica de necunoscut, dar tot odata foarte fericita si incantata. Cert e ca nu mai am rabdare, deja vreau sa fiu acolo si sa ma apuc de lucrurile pe care le am de rezolvat in acea parte de lume. Pe de alta parte, lucrurile trebuiesc gandite si luate pas cu pas. E vorba de o decizie care imi poate schimba viata in bine, pentru ca refuz sa gandesc negativ.
Sa nu intelegi acuma, ca nu ma gandesc la posibilitatile care contravin dorintelor mele, gandurile sunt prezente, prezenta lor este acceptata si , desigur, ignorata :-). Nu vreau sa-mi stric visul care e pe cale sa devina realitate cu lucruri banale precum indoielile. Dupa cum am mai spus de multe ori, teama este un raspuns al instinctului nostru de conservare la realitatea pe care o traim. Pentru ca ii dau dreptate filosofului care afirma ca fiecare individ traieste in propria sa realitate. Asa ca da, uneori realitatile se suprapun, si in ciuda chestiei asteia ele nu se impletesc si nici nu se completeaza cum e normal, ci pur si simplu raman independete una de vointa celeilalte.
Ceea ce explica neintelegerile care deseori apar intre oameni, grupuri si partide politice :-))...
Acestea fiind spuse, vom putea interpreta diferit (adica avem "unealta" necesara unei interpretari diferite), situatia tensionata in care poate ne vom afla la un moment dat in viata. Desigur, sa stii ceva nu e tot una cu a practica ceea ce stii, for instance: mama stie ca tutunul dauneaza grav sanatatii si totusi fumeaza ( ea si multi altii), ceea ce face diferenta aici este sa iti doresti sa practici o viata sanatoasa, sau sa fi dispus sa traiesti cu raul pentru ceva care nu te ajuta cu nimic, prefer oricand o bezea (americana), nu ca as fi fumat vreodata.
Revenind la subiect pe care l-am cam uitat dupa atatea paranteze, sunt multumita, ca de obicei, adica toti cei care ma cunoasteti, stiti cat de mult iubesc sa fiu multumita de mine (in special).
Am luat o decizie potrivita intr-un moment potrivit, sau cel putin asa pare acuma, mai scriu peste un an despre rezultate. Intre timp ne "banalitatile" ca subiect de conversatie. Asa ca incetul cu incetul ( asa cum ar fi trebuit sa vina iarna) o sa ne indreptam catre gura sobei( eu si laptopul) , iar noi vom scrie, voi veti citi si , bineinteles, veti uita sa comentati ca sa stiu ca sunteti acolo, iar noi vom scrie iara.
In cazul ca va intrebati ce vreau de Craciun, va pot asigura ca NU vreau bulgari de zapada primiti in fata, puteti sa-i puneti fara nici o problema in cutia postala, ideea e sa si incapa.

Pana una-alta, eu va salut cu drag si cu respect, mereu a voastra dulce-acrisoara, Bianca.

Draga Jurnalule,

Am un obicei prost de a citi, iar asta inseama uneori ca ma pierd printre cuvintele si gandurile personajelor create de fanteziile unor oameni creativi. Uneori mai invat cate ceva, alteori imi permit sa critic pe cineva, alteori raman impresionata, si deseori ma trezesc ca nu ma mai satur.

Si tot plimbandu-ma in biblioteca mea virtuala care contine 20 de Gb de carti, am descoperit sunt fericita detinatoare a unor carti foarte valoroase Caderea, Strainul si alte cateva capodopere ale lui Albert Camus, unul dintre filosofii spiritului meu. Si ca sa va amintiti de Camus o sa va ofer un citat din Mitul lui Sisif : "A te omori inseamna, intr-un sens, ca si in melodrama, a marturisi. A marturisi ca esti depasit de viata sau ca nu o intelegi."

Si ca sa vorbim despre eseul Mitul lui Sisif trebuie sa mentionez faptul ca acesta consta in 4 capitole primele 3 tratand absurdul gandirii, a omului si a creatiei, iar ultimul fiind o comparatie intre absurdul vietii umane cu situatia speciala a lui Sisif ( figura a mitologiei elene) care a fost condamnat pentru eternitate sa impinga un bolovan spre varful unui munte, doar pentru a-l vedea rostogolindu-se inapoi in vale.

Camus considera ca atunci cand Sisif constientizeaza absurditatea situatiei sale si alege sa-si continue misiunea de a impinge piatra, el se elibereaza de absurd, prin acceptare. Asa cum spune o zicala englezeasca " a accepta adevarul, inseamna a-l cuceri", asa ca logica filosofului are sens atunci cand concluzioneaza ca "ne intoarcem intotdeauna la povara noastra. Dar Sisif ne invata fidelitatea superioara care ii neaga pe zei si inalta stancile. Iar el socoteste ca totul este bine. Acest univers ramas fara stapan nu-i pare nici steril, nici neinsemnat. Fiecare graunte al acestui munte alcatuieste o lume, lupta in sine contra inaltimilor este suficienta pentru a umple sufletul omului. Trebuie sa ni-l inchipuim pe Sisif fericit."

Si sa nu uitam ca Sisif nu e singurul care are un bolovan de impins. Pacat ca nu ne place sa acceptam cat de insignificante sunt preocuparile noastre. Cat de absurda e viata noastra. Si cu cata absurditate ne incapatanam sa ne mintim ca totul e bine. Dar ceea ce un copil vede cu usurinta si nu-i e teama sa accepte din cauza ca nu a invatat inca sa fie orgolios, un adult refuza dintr-o mandrie inselatoare care il minte ca el detine controlul vietii lui. Poate daca viata ar fi intr-un mediu sigur, in care temperatura este constanta ( la fel cum e in ciupercarii), umiditatea este acceasi mereu, nu exista placi tectonice care sa se accidenteze, apa si mancarea vin precum veneau din cornurile caprei lui Zeus fara sfarsit, iar omul ar trai de unul singur in acel loc lipsit de boli si de rele, atunci poate ca omul ar fi indreptatit sa-si imagineze un oarecare control, desi chiar si atunci existenta sa ramane limitata de timp (prin moarte), si de spatiu, si doar de amuzament sa adaugam si de singuratate.

Asa ca in final, oamenii accepta mai usor minciunile, cata vreme in urma lor rezulta ca sunt mari si tari, decat adevarul, care nu e atat de rau, doar ca nu e magulitor. Si asta demonstreaza cat de fragil este respectul de sine al omului. Iar asta e inca un lucru trist de adaugat pe lista noastra.

Revenind la discutii mai pamantene, desi mereu exista obstacole si micile ghinioane care parca ma urmaresc, sunt fericita si vesela. Printre miile de probleme pe care le-am avut de rezolvat zilele astea, s-au strecurat momente incredibile care ma fac sa adorm cu zambetul pe buze desi stiu ca am maxim 6 ore de somn, iar apoi am alte obstacole de infruntat. Si totusi pe masura ce intalnesc piedici, primesc si recompense, asta inseamna ca sunt pe drumul bun, nu?! Si chiar daca nu sunt, nu-mi pare rau, pentru ca imi place calea asta . Cat despre obstacole, se spune ca fericirea se afla in spatele lor, si ca nimic bun nu vine fara ca tu sa te zbati. Asa ca-mi pastrez optimismul in continuare, si imi chem inapoi gandurile care se abat de la deviza mea inapoi. Pana la urma, nu ziua de maine, sau unde duce drumul e important, ci unde ma aflu acum, ce fac acum, ce simt acum, ce traiesc acum.
Toate astea se rezuma in doua cuvinte: Carpe diem!

Pana una-alta, eu te pup cu drag si simpatie, de pe planeta oamenilor care traiesc, nu gluma! , asta pana data viitoare.

Draga Jurnalule,

Offf uneori imi place sa ma agit aiurea, alteori ma enervez pe mine ca nu sunt mai calma. Sunt Acasa, in Mangalia, am reusit sa indeplinesc dificila misiune de a-mi muta toate lucrurile din Bucuresti, inapoi aici, Acasa. Sunt fericita si linistita in casa in care mi-am petrecut jumatate din copilarie, iubesc si respect felul in care ma ocroteste si ma face sa ma simt mereu binevenita. Si intr-un mod ciudat, aici nu ma simt niciodata singura. Dupa atata agitatie si nebunie de care recunosc, am avut nevoie, e placut sa gasesc timp sa admir din nou lucrurile marunte care mereu m-au fascinat aici. Felul in care vad cerul dimineata cand ma trezesc din pat, cu toate ca apartamentul este la parter, sau micile afise colorate cu ingeri pe care le-am lipit de mobila, ca sa-mi reamintesc iara si iara ca fiecare zi e speciala. La fel cum iubesc sa simt cum nisipul se joaca cu talpile mele, la fel iubesc cum parchetul de acasa face acelasi lucru: se bucura de mine, la fel cum si eu ma bucur de el.
Acuma, ca am reusit sa respir si eu putin, pot sa ma apuc sa fac bunatati. Azi e ziua mamei mele, pe care o iubesc foarte mult, si care chiar daca e la mii de km distanta, merita sa fie sarbatorita.
Cu mult drag si cu multi pupici, trebuie sa te las, pentru ca treaba mea abia a inceput si nu-mi place sa le las pentru mai tarziu, mereu a ta agitata, repezita dar mai tot timpul optimista si vesela, Bianca

Despre Bucurie

Mevlana Rumi spune ca bucuria e acel rau pe care-l simti curgand din tine, purificandu-te, atunci cand faci lucruri din suflet. Mahatma Gandhi afirma ca bucuria vine din suferintele cu care incerci, lupti, nu din victorie. Exact ceea ce incearca si Profetiile de la Celestine sa ne invete, exact ceea ce ne invata Dumnezeu prin simplul fapt ca permite Raului sa existe, exact ceea ce vedem in fiecare zi pe strada.