miercuri, 26 mai 2010

Doar ceva ce voiam sa spun

M-am bucurat mult cand am avut surpriza sa fac cunostinta (virtual vorbind), cu doua dintre persoanele care citesc ceea ce scriu pe acest blog. Mi-am dat seama ca nu am incercat niciodata sa-mi imaginez ce se ascunde in spatele celor care citesc acest blog, cu exceptia prietenilor care au "obligatia morala" sa vada ce am mai "debitat"... Glumesc, sigur inca nu am obligat pe nimeni sa stea sa citeasca ceea ce am scris eu, cred ca intr-un fel nici nu m-am asteptat ca cineva sa fie interesat ( nu ca nu mi-as fi dorit). Poate ca atrasi de curiozitate, cativa prieteni au inceput sa-mi citeasca periodic postarile, dar nu mi-am dat seama ca persoane complet necunoscute, fara nici un fel de legatura or sa ajunga sa citeasca si sa se regaseasca in ceea ce scriu si cu atat mai putin nu mi-am imaginat ca or sa ma caute doar ca sa-mi spuna asta. Inca odata dorintele devin realitate... Blogul acesta mi-am dorit sa devina un loc prin care sa poti patrunde in mintea altcuiva, sa poti vedea ceea ce vede altcineva, sau mai bine spus , felul prin care altcineva vede lucrurile. Intr-o oarecare masura, am reusit, si am fost fericita sa aflu ca cineva ascuns de o tastatura si niste cabluri, ajutat de un monitor, a considerat ca sunt demna de a-l cunoaste si poate de a-i deveni prietena.
Va trimit multi pupicei in semn de recunostinta ( chiar daca va cunosc , chiar daca nu), tuturor celor care patrundeti in mintea mea, cu mult drag, mereu a voastra Bianca.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Leave a comment