Karma

Am avut un weekend placut. De fapt ceva mai mult decat placut chiar daca m-a urmarit ghinionul de 1 mai. De fapt problema mea este ca eu sunt eu si nu pot scapa de mine. Incep sa cred ca am facut ceva teribil intr-o viata anterioara. Cum scap de una dau de alta. M-am intalnit cu cativa colegi de la facultate ca sa mergem la un fel de concert. Toate bune si frumoase pana

m-am dat jos din masina. Mai exact pana in momentul in care mi-am inchis usa direct peste degetul mare de la mana dreapta(adica un deget important). Nu, nu a fost intentionat si nu, nu am urlat de durere. Am inghetat. Amortisem. Ametisem. Baietii au vazut ca-mi curge sange, mi-au curatat mana, m-au bandajat si m-au suit in masina ca sa-mi revin. Am supravietuit si degetul mi se va vindeca. Numai eu as fi putut sa fac asa ceva. Accidente marunte care ma fac sa cred ca am fost foarte foarte rea candva. Toti ne platim greselile, dar nu ma pot abtine sa ma intreb oare ce am facut, cui am facut acel rau si mai ales care au fost motivele pentru care am facut-o. Mi-e greu sa-mi imaginez ca am fost cu adevarat rea candva. Nu spun ca nu am gresit fata de alta persoana, dar chiar si cand "m-am razbunat" am facut-o in scop educativ. Ceva de genul ochi pentru ochi dinte pentru dinte, doar ca intr-un mod non-violent pur si simplu pentru a forta persoana respectiva sa ma inteleaga si sa nu mai comita erorile respective. Niciodata nu am urat pe cineva chiar daca mi-a facut rau, cu atat mai putin daca nu aveam motiv. Mereu m-am straduit sa raman intelegatoare si prietenoasa, sa las trecutul acolo unde ii este locul: in urma. Tocmai deaia mi-e greu sa inteleg ce pacate am facut, pentru ca sanatatea mea mereu a fost subreda, pentru ca mereu am avut parte de accidente. Bine poate e doar o forma a subconstientului meu de a ma trezi la realitate, dar cum sunt o persoana care are tendinte ocultiste si care crede ca in toate religiile exista un sambure de adevar si careia ii place ideea de rascumparare a pacatelor prin renastere,cred ca am fost o fata neascultatoare :-). Si totusi am facut si ceva bun, pentru ca am avut norocul sa cunosc multi oameni, sa ma imprietenesc cu ei, am fost si sunt iubita si respectata si toti cei pe care i-am intalnit mi-au schimbat viata/conceptiile intr-un mod pozitiv (cel putin asa consider eu). In ultimul timp tot aflu cat de importanta am fost in vietile altor oameni si asta ma face sa ma simt bine in pielea mea. Intr-un fel stiu ca nu am facut ceva foarte grav in trecut, pentru ca ghinioanele mele sunt doar pe plan fizic, pe plan sufletesc recunosc ca am fost si sunt inca o norocoasa. Si sunt recunoscatoare pentru asta. Si nu mi-as dori niciodata sa fiu o alta persoana decat EU - Turnea Bianca Victoria. Dar uneori mi-as dori sa pot afla ce e in capul altor persoane doar pentru a-i putea intelege si ajuta mai usor. E usor sa fii eu si e chiar placut si vesel, chiar si atunci cand imi prind usa in degetul la masina, chiar si atunci cand ma impiedic pentru a mia oara, chiar si atunci cand ma lovesc cu capul de hota, de dulap de perete (neintentionat!). Chiar daca sunt cu capul in nori si repezita pe deasupra, prefer sa cred ca aceste accidente sunt felul meu de a ma auto-flagela inconstient pentru pacatele pe care le-am savarsi atunci cand eu nu eram cea de acum. Asa viata are un scop, acela de a se perfectiona, de a se transforma din plumb in aur. Simt ca sunt pe un drum bun. Imi place sa ma imbarbatez atunci cand mi-e greu spunandu-mi ca altora le e mai greu. Si asa e. De aceea eu sunt norocoasa pentru ca vad si apreciez ceea ce am. Pentru ca sunt multumita de mine si de cei din jurul meu. Pentru ca chiar si atunci cand sunt suparata, nervoasa, deprimata pot sa ma retrag din toata invalmaseala aia de sentimente si sa ma concentrez pe altceva. Asa ca tu Karma Rea poti sa ma urmaresti la nesfarsit, nu-mi pasa, eu daca maine mor stiu clar si sigur ca nu am trait degeaba!!!