Am o surpriza pentru cei fascinati de istorie si de mitologie. M-am gandit sa impart cu voi versuri antice grecesti cantate de Daemonia Nymphe, in stilul arhaic. Sper sa va bucurati de ele, si nu uitati ca sunt ascunse printre melodii.
Mereu a voastra scumpa si draga , Bianca
joi, 17 februarie 2011
marți, 15 februarie 2011
Love me or not, I still love loving me
Tin minte prima data cand m-am intrebat ce e iubirea, cum o simti, cum stii ca iubesti pe cineva. Cand m-am indragostit prima data am stiut pur si simplu. Imi luase luna, stelele, cerul, soarele, copacii, pamantul de sub picioare. Hoinaream prin intuneric, singura lumina pe care o aveam era el. Momentele cu el erau cu atat mai pretioase cu cat doar atunci ma puteam bucura de tot ceea ce exista in afara de mine, abia atunci vedeam lucrurile cu claritate, abia atunci totul capata sens.
Cand totul s-a terminat m-am trezit singura intr-un intuneric ce parea ca ma va inconjura pentru eternitate. Am redescoperit apoi din nou lumina, doar ca de aceasta data simpla existenta a lui imi lumina lumea. Nu avea importanta ca era prea departe ca sa-l ating, era suficient ca exista, nu conta ca el era complet indragostit de altcineva, eram fericita sa am parte de o mica parte din atentia sa, de prietenia sa.
Cand s-a terminat intunericul nu si-a mai facut aparitia, si am invatat ceva, am invatat ca iubesc lumina, iubesc stelele, luna,cerul, si pamantul de sub picioare, am invatat ca iubesc sa iubesc, am invatat ca amj nevoie sa iubesc ca sa pot intelege si face fata lumii in fiecare zi fara sa fiu rapusa de intuneric. Asa ca am inceput sa ma iubesc, la inceput timid si nesigur, pentru ca mi se parea complet in afara naturii. Credeam ca iubirea poate fi daruita doar altcuiva, nu si mie, credeam ca nu merit iubirea nimanui. Asa ca am continuat drumul meu in cautarea iubirii, mereu flamanda pentru mai multa lumina, mai multe sentimente, mereu fascinata si uimita de fiecare lectie pe care iubitii mei le pastrau pentru mine. Si ca orice elev care se respecta incercam sa ma razvratesc, dar in final mereu imi invatam lectia. Si undeva in timpul asta am inceput sa ma cunosc, si sa ma apreciez drept ceea ce sunt, am invatat sa ma respect, tachinez, si am inceput sa ma iubesc fara nici o retinere. Am inceput sa inteleg ca viata nu inseamna sa urmezi tiparele impuse de altii, sau promovate de filme, viata reprezinta sansa ta de a face ceea ce vrei, de a fi ceea ce vrei sa fii, de a lupta sau nu, de a te razvrati sau de a invata, de a cunoaste sau de a te izola, de a rade sau plange, de a dansa sau de a te invarte cu ochii inchisi, de a alerga sau de a sta pe log pur si simplu, in fond singurul lucru care conteaza este sa-ti gasesti fericirea, sa gasesti ceea ce te face multumit, si daca ai noroc sa gasesti persoana care sa te faca sa te iubesti si pe care sa o faci inveti sa se iubeasca. Toate experientele mele m-au lasat cu convingerea ca asta inseamna a iubi si a fi iubit. Desigur putem sa mai adaugam si alte atributii iubirii, dar pentru mine esenta ei este aceasta.
Cu dedicatie pentru toti porumbeii de Valentine`s Day si cu multi pupicei , va saluta mereu a voastra scumpa si draga Bianca.
Cand totul s-a terminat m-am trezit singura intr-un intuneric ce parea ca ma va inconjura pentru eternitate. Am redescoperit apoi din nou lumina, doar ca de aceasta data simpla existenta a lui imi lumina lumea. Nu avea importanta ca era prea departe ca sa-l ating, era suficient ca exista, nu conta ca el era complet indragostit de altcineva, eram fericita sa am parte de o mica parte din atentia sa, de prietenia sa.
Cand s-a terminat intunericul nu si-a mai facut aparitia, si am invatat ceva, am invatat ca iubesc lumina, iubesc stelele, luna,cerul, si pamantul de sub picioare, am invatat ca iubesc sa iubesc, am invatat ca amj nevoie sa iubesc ca sa pot intelege si face fata lumii in fiecare zi fara sa fiu rapusa de intuneric. Asa ca am inceput sa ma iubesc, la inceput timid si nesigur, pentru ca mi se parea complet in afara naturii. Credeam ca iubirea poate fi daruita doar altcuiva, nu si mie, credeam ca nu merit iubirea nimanui. Asa ca am continuat drumul meu in cautarea iubirii, mereu flamanda pentru mai multa lumina, mai multe sentimente, mereu fascinata si uimita de fiecare lectie pe care iubitii mei le pastrau pentru mine. Si ca orice elev care se respecta incercam sa ma razvratesc, dar in final mereu imi invatam lectia. Si undeva in timpul asta am inceput sa ma cunosc, si sa ma apreciez drept ceea ce sunt, am invatat sa ma respect, tachinez, si am inceput sa ma iubesc fara nici o retinere. Am inceput sa inteleg ca viata nu inseamna sa urmezi tiparele impuse de altii, sau promovate de filme, viata reprezinta sansa ta de a face ceea ce vrei, de a fi ceea ce vrei sa fii, de a lupta sau nu, de a te razvrati sau de a invata, de a cunoaste sau de a te izola, de a rade sau plange, de a dansa sau de a te invarte cu ochii inchisi, de a alerga sau de a sta pe log pur si simplu, in fond singurul lucru care conteaza este sa-ti gasesti fericirea, sa gasesti ceea ce te face multumit, si daca ai noroc sa gasesti persoana care sa te faca sa te iubesti si pe care sa o faci inveti sa se iubeasca. Toate experientele mele m-au lasat cu convingerea ca asta inseamna a iubi si a fi iubit. Desigur putem sa mai adaugam si alte atributii iubirii, dar pentru mine esenta ei este aceasta.
Cu dedicatie pentru toti porumbeii de Valentine`s Day si cu multi pupicei , va saluta mereu a voastra scumpa si draga Bianca.
joi, 10 februarie 2011
Some days it`s just not worth the effort to stay sane
Zambesc acum. De aproximativ 30 de ore de cand am descoperit seria Dark Ones a lui Katie MacAlister mi-am pierdut abilitatea de a-mi controla fata: fie rad in fata calculatorului ceea ce suna (si este probabil) de-a dreptul penibil, fie nu pot sa-mi sterg zambetul de pe fata. Daca inainte vorba era ca in spatele unei femei fericite exista un barbat minunat (sau cum unele prietene mai nebunatice ar spune: bun la pat), acuma se pare ca am redescoperit esenta vietii, astfel pot afirma cu desavarsire ca in spatele unei femei fericite poate la fel de bine sa existe si o carte superba.
Ce inseamna seria Dark Ones? Inseamna aventuri palpitante in care femeia incapatanata si obsedata de convingerile sale, care evident are mereu dreptate, stapana pe viata ei, accepta (intr-un final) rolul pe care destinul tragic al Moravinilor(un soi de vampiri care pot manca, nu ard din cauza soarelui -desi nu e sanatos pentru ei sa stea in soare, bogati, aroganti, plini de ei, incapatanati, si mai ales cu totul si cu totul fermecatori)o leaga prin lanturi de pofta trupeasca, dorinta, pasiune, iubire de aceste fiinte supranaturale. Mai pe scurt in spatele unui vampir bun ( =)) get it?! vampirul este rau pana cand se indragosteste de femeie) se afla o femeie independenta minunata si indragostita pana peste urechi:)).
Mai adauga peste toata aceasta imbalmaseala criminali gotici si obsedati, demoni narcisisti si fantome mamoase, si ai o carte plina de umor si un pretext minunat pentru a te preda simturilor. Plus ca dupa cum am mai spus in nenumarate randuri (da` stiu ca-mi place sa vorbesc in clisee) ideea de vampir este deja de-a dreptul romantica, chiar si fara sa mai adaugam toate artificile de mai sus.
Sa mentionez ca am citit 1100 pagini pana acum?!
Ma intorc la citit pentru ca am inceput sa creez vreo 10 scenarii posibile pentru ce se va intampla mai departe si sunt curioasa daca se va potrivi vreunul, plus ca nu mai am rabdare...
You know the drill: cu drag, eu Bianca (mereu a voastra scumpa si draga adica ).
Ce inseamna seria Dark Ones? Inseamna aventuri palpitante in care femeia incapatanata si obsedata de convingerile sale, care evident are mereu dreptate, stapana pe viata ei, accepta (intr-un final) rolul pe care destinul tragic al Moravinilor(un soi de vampiri care pot manca, nu ard din cauza soarelui -desi nu e sanatos pentru ei sa stea in soare, bogati, aroganti, plini de ei, incapatanati, si mai ales cu totul si cu totul fermecatori)o leaga prin lanturi de pofta trupeasca, dorinta, pasiune, iubire de aceste fiinte supranaturale. Mai pe scurt in spatele unui vampir bun ( =)) get it?! vampirul este rau pana cand se indragosteste de femeie) se afla o femeie independenta minunata si indragostita pana peste urechi:)).
Mai adauga peste toata aceasta imbalmaseala criminali gotici si obsedati, demoni narcisisti si fantome mamoase, si ai o carte plina de umor si un pretext minunat pentru a te preda simturilor. Plus ca dupa cum am mai spus in nenumarate randuri (da` stiu ca-mi place sa vorbesc in clisee) ideea de vampir este deja de-a dreptul romantica, chiar si fara sa mai adaugam toate artificile de mai sus.
Sa mentionez ca am citit 1100 pagini pana acum?!
Ma intorc la citit pentru ca am inceput sa creez vreo 10 scenarii posibile pentru ce se va intampla mai departe si sunt curioasa daca se va potrivi vreunul, plus ca nu mai am rabdare...
You know the drill: cu drag, eu Bianca (mereu a voastra scumpa si draga adica ).
duminică, 6 februarie 2011
Decizii vs Sfaturi
Cu cat apreciez si simti mai multa afectiune pentru cineva, cu atat asteptarile si pretentiile tale vizavi de acea persoana cresc. Chestia asta este chiar trista si enervanta, pentru ca tot ce rezulta de aici sunt certuri prostesti pe care le ai cu persoane la care tii din motiv ca (wait for it...) TII la acea persoana!!!
In calitate de persoane care tinem la o persoana ne permitem sa ne bagam in viata acelui om si sa i-o dam peste cap, deoarece niciodata un sfat nu se da ca un sfat, ci intotdeauna un sfat se da ca pe un ordin absolut, ca pe o convingere ca acel om greseste si ca noi avem mereu dreptate. Inca nu am cunoscut un om in afara de mine care sa aiba mereu dreptate, iar eu nu abuzez de chestia asta prin intruziuni in vietile oamenilor pe care ii iubesc. Nu ma intelegeti gresit -imi iubesc prietenii, familia- dar cand vine vorba de sfaturi eu le dau, iar ei sunt liberi sa greseasca.
De multe ori din exterior oamenii nu pot vedea ce se intampla cu adevarat, asa ca de multe ori logica noastra de exterior porneste de la premise eronate, iar rezultatul este pe masura. Asta nu inseamna ca nu putem sfatui oamenii pe care incercam sa-i ferim de rele, dar parerea mea e ca cel mai bine inveti sa te feresti de caini dupa ce te musca unul. In fond nu putem sa ne bazam mereu pe faptul ca o sa avem la cine sa apelam pentru sfaturi. Trebuie sa decidem si sa gandim pentru noi. Trebuie sa invatam sa ne cunoastem, sa ne apreciem si sa ne iubim , iar atunci o sa avem toate uneltele necesare luarii unei decizii perfecte pentru noi.
Pentru ca raceala mea este aproximativ o amintire rea, imi iau La revedere! cum se cuvine : cu multi pupici , mereu a voastra scumpa si draga Bianca.
In calitate de persoane care tinem la o persoana ne permitem sa ne bagam in viata acelui om si sa i-o dam peste cap, deoarece niciodata un sfat nu se da ca un sfat, ci intotdeauna un sfat se da ca pe un ordin absolut, ca pe o convingere ca acel om greseste si ca noi avem mereu dreptate. Inca nu am cunoscut un om in afara de mine care sa aiba mereu dreptate, iar eu nu abuzez de chestia asta prin intruziuni in vietile oamenilor pe care ii iubesc. Nu ma intelegeti gresit -imi iubesc prietenii, familia- dar cand vine vorba de sfaturi eu le dau, iar ei sunt liberi sa greseasca.
De multe ori din exterior oamenii nu pot vedea ce se intampla cu adevarat, asa ca de multe ori logica noastra de exterior porneste de la premise eronate, iar rezultatul este pe masura. Asta nu inseamna ca nu putem sfatui oamenii pe care incercam sa-i ferim de rele, dar parerea mea e ca cel mai bine inveti sa te feresti de caini dupa ce te musca unul. In fond nu putem sa ne bazam mereu pe faptul ca o sa avem la cine sa apelam pentru sfaturi. Trebuie sa decidem si sa gandim pentru noi. Trebuie sa invatam sa ne cunoastem, sa ne apreciem si sa ne iubim , iar atunci o sa avem toate uneltele necesare luarii unei decizii perfecte pentru noi.
Pentru ca raceala mea este aproximativ o amintire rea, imi iau La revedere! cum se cuvine : cu multi pupici , mereu a voastra scumpa si draga Bianca.
duminică, 30 ianuarie 2011
My kingdom for some sleep!
Cam asa gandeam eu acum cateva zile. Si era normal sa gandesc asa, din moment ce avusesem la nopti albe de le pierdusem sirul. La inceput nu m-a deranjat , dar dupa o saptamana am inceput sa sufar de pe urma insomniilor, de la oboseala, la dureri de cap. Si cum exista vorba aia care ne invata sa avem grija ce ne dorim, m-am trezit cu ditamai gripa. Partea buna e ca dorm de rup, partea naspa e ca dorm degeaba, ca odata cu gripa s-a instalat durerea de muschi, oboseala, si mici ameteli. Si de parca nu ar fi suficient ca ma dor toate, mai si tusesc ca o capra, iar odata cu tusea ma apuca o durere de cap de-mi vine sa ma arunc pe geam. Din pacate asta nu ar rezolva nimic,pentru ca stau la parter. Si uite asa iara am ajuns racita, iara ma indop cu pastile. Va zic eu sigur kharma asta ma ajunge din urma!!!
Cel putin pot afirma cu mandrie ca cineva acolo sus imi aude dorintele si nu ma ignora in totalitate. Eh, spuneti-mi voi acuma cati se pot lauda cu asta?! Cu toate ca avand in vedere starea mea nu ar trebui sa ma laud...
Si colac peste pupaza raceala asta m-a deprimat, asa cum se intampla de fapt mereu in lumea mea. Eh, dar ce conteaza!!! Mi s-a indeplinit dorinta, iar acum platesc consecintele, cata vreme dorm (da stiu dorm degeaba, asa si?! ) tot e bine. Vorba aia putea sa ma juleasca mai bine. Speranta mea este ca dupa ce ma trezesc maine raceala asta va fi un vis urat, iar eu voi fi proaspata si odihnita ca o prajitura buna :)) !
V-as pupa si imbratisa cu drag ca de obicei, dar asta ar insemna sa va dau virusi, spuneti-mi ca sunt zgarcita, dar mie imi place sa-i tin pentru mine! Pana una-alta va doresc sanatate si somn odihnitor, mereu a voastra suferinda si draga, Bianca!
Cel putin pot afirma cu mandrie ca cineva acolo sus imi aude dorintele si nu ma ignora in totalitate. Eh, spuneti-mi voi acuma cati se pot lauda cu asta?! Cu toate ca avand in vedere starea mea nu ar trebui sa ma laud...
Si colac peste pupaza raceala asta m-a deprimat, asa cum se intampla de fapt mereu in lumea mea. Eh, dar ce conteaza!!! Mi s-a indeplinit dorinta, iar acum platesc consecintele, cata vreme dorm (da stiu dorm degeaba, asa si?! ) tot e bine. Vorba aia putea sa ma juleasca mai bine. Speranta mea este ca dupa ce ma trezesc maine raceala asta va fi un vis urat, iar eu voi fi proaspata si odihnita ca o prajitura buna :)) !
V-as pupa si imbratisa cu drag ca de obicei, dar asta ar insemna sa va dau virusi, spuneti-mi ca sunt zgarcita, dar mie imi place sa-i tin pentru mine! Pana una-alta va doresc sanatate si somn odihnitor, mereu a voastra suferinda si draga, Bianca!
joi, 27 ianuarie 2011
Leapsa cu Literatura??
Am primit o leapsa draguta de la Cartim. Este o leapsa despre literatura,si cum sunt o minidevoratoare de carti, cred ca mi se potriveste. Sa incepem :
1. Carui scriitor i-ati incredinta sarcina de a va scrie bibligrafia?
Cred ca stilul lui Richelle Mead ar fi cel potrivit pentru biliografia mea.Alti candidati ar fi Terry Pratchett, sau P. C. Cast.
2. Care sunt motivele pentru care i-ati incredinta lor sarcina aceasta?
Acesti scriitori surprind cu adevarat esenta lucrurilor in cartile lor: fie ca e vorba de seria Discworld a lui Terry Pratchett, in care este descris un pamant hiberbolizat, extravagant, a carui existenta se revarsa din miturile vechi, fie ca e vorba de felul amuzant si placut in care atat P.C. Cast cat si Richelle Mead isi construiesc personajele, care traiesc povesti cu adevarat fantastice, dar care sunt perfect umane, reale, credibile, in care te poti regasi.
3. Ce carte ati pune in capsula cosmica ce ar reprezenta Pamantul in fata civilizatiilor de pe alte planete?
Nu as punea alege o singura carte. Probabil ca as pune Dictionar de lagar de Lusting Oliver. As pune Un veac de singuratate al lui Garcia Marquez, The secret a lui Rhonda Bryne - carti din care sa invete si alienii :)), si pentru amuzament as pune seria The Goddess Summoning a lui P.C. Cast (special pentru muierile aliene :)) ). As mai pune Divina Comedie a lui Dante, si cateva carti ale Aghatei Christie. Lista mai poate continua dar ma opresc...
4. Cum arata pauza ta ideala pentru a citi o carte?
Intrebarea asta e haioasa, ca eu ar trebui sa iau pauze din citit carti, pe care le iau numai in caz de forta majora: aproape niciodata atunci cand mananc sau gatesc, atunci cand am musafiri, sau cand fac curatenie(desi atunci ascult audio-bookuri >:) don`t you just love modern technology? I know I do !!! ). In principiu nu am nevoie de pauze ca sa citesc carti, deoarece sunt o masina de lectura. Dar asta pentru ca momentan am suficient timp ca sa o fac.
5. Daca ati avea puterea de a sterge un personaj care ar fi acela?
Daca as detine aceasta putere , pur si simplu nu as stergeo. Uneori imi displac anumite personaje, in speciat datorita "mentalitatii" pe care o au in cartea respectiva, dar nu mi-ar placea o carte fara personajele respective. Si eroii nostri trebuie sa se lupte cu cineva :D...
6. Care sunt motivele pentru a sterge acest personaj?
Nu exista !!!
7. Cat de multi Km ai parcurge pentru a gasi o carte?
In ultimul timp am citit numai carti electronice, asa ca bazandu-ma pe asta, si pe biblioteca mea de peste 23 de GB, pot spune linistita ca nu am nevoie sa parcurg km, desi daca este vorba de citit carti detinute de bibliteca Vaticanului, atunci as parcurge din Ro pana in Vatican, oricat de multi km sunt (habar nu am si nu dau google search doar ca sa par inteligenta :p ).
8. Daca ati putea sa va intoarceti in trecut cu ce scriitor ati vrea sa va intalniti?
Grea decizie, dar acela ar fi Aristotel.
9. Care sunt primele cuvinte pe care i le-ati adresa?
Pai l-as saluta ca pe orice om: Kali mera, kyrios Aristotel ! (desi nu cred ca ar intelege greaca moderna, dar incercarea moarte n-are)
10. Descrieti Bibliteca visurilor voastre.
Imaginati-va o camera inalta foarte incapatoare, plina cu rafturi din stejar masiv, pe care atarna greu mii si mii de carti, geamuri mari, prin care raze multicolore incalzesc aerul, in mijlocul camerei un pian negru, iar imediat langa ferestre o masuta pe care se odihnesc o pereche de ochelari, langa care sta- parca asteptand- o canapea curbata construita in stil roman. :X:X:X ohh da, diseara o sa visez frumos!
1. Carui scriitor i-ati incredinta sarcina de a va scrie bibligrafia?
Cred ca stilul lui Richelle Mead ar fi cel potrivit pentru biliografia mea.Alti candidati ar fi Terry Pratchett, sau P. C. Cast.
2. Care sunt motivele pentru care i-ati incredinta lor sarcina aceasta?
Acesti scriitori surprind cu adevarat esenta lucrurilor in cartile lor: fie ca e vorba de seria Discworld a lui Terry Pratchett, in care este descris un pamant hiberbolizat, extravagant, a carui existenta se revarsa din miturile vechi, fie ca e vorba de felul amuzant si placut in care atat P.C. Cast cat si Richelle Mead isi construiesc personajele, care traiesc povesti cu adevarat fantastice, dar care sunt perfect umane, reale, credibile, in care te poti regasi.
3. Ce carte ati pune in capsula cosmica ce ar reprezenta Pamantul in fata civilizatiilor de pe alte planete?
Nu as punea alege o singura carte. Probabil ca as pune Dictionar de lagar de Lusting Oliver. As pune Un veac de singuratate al lui Garcia Marquez, The secret a lui Rhonda Bryne - carti din care sa invete si alienii :)), si pentru amuzament as pune seria The Goddess Summoning a lui P.C. Cast (special pentru muierile aliene :)) ). As mai pune Divina Comedie a lui Dante, si cateva carti ale Aghatei Christie. Lista mai poate continua dar ma opresc...
4. Cum arata pauza ta ideala pentru a citi o carte?
Intrebarea asta e haioasa, ca eu ar trebui sa iau pauze din citit carti, pe care le iau numai in caz de forta majora: aproape niciodata atunci cand mananc sau gatesc, atunci cand am musafiri, sau cand fac curatenie(desi atunci ascult audio-bookuri >:) don`t you just love modern technology? I know I do !!! ). In principiu nu am nevoie de pauze ca sa citesc carti, deoarece sunt o masina de lectura. Dar asta pentru ca momentan am suficient timp ca sa o fac.
5. Daca ati avea puterea de a sterge un personaj care ar fi acela?
Daca as detine aceasta putere , pur si simplu nu as stergeo. Uneori imi displac anumite personaje, in speciat datorita "mentalitatii" pe care o au in cartea respectiva, dar nu mi-ar placea o carte fara personajele respective. Si eroii nostri trebuie sa se lupte cu cineva :D...
6. Care sunt motivele pentru a sterge acest personaj?
Nu exista !!!
7. Cat de multi Km ai parcurge pentru a gasi o carte?
In ultimul timp am citit numai carti electronice, asa ca bazandu-ma pe asta, si pe biblioteca mea de peste 23 de GB, pot spune linistita ca nu am nevoie sa parcurg km, desi daca este vorba de citit carti detinute de bibliteca Vaticanului, atunci as parcurge din Ro pana in Vatican, oricat de multi km sunt (habar nu am si nu dau google search doar ca sa par inteligenta :p ).
8. Daca ati putea sa va intoarceti in trecut cu ce scriitor ati vrea sa va intalniti?
Grea decizie, dar acela ar fi Aristotel.
9. Care sunt primele cuvinte pe care i le-ati adresa?
Pai l-as saluta ca pe orice om: Kali mera, kyrios Aristotel ! (desi nu cred ca ar intelege greaca moderna, dar incercarea moarte n-are)
10. Descrieti Bibliteca visurilor voastre.
Imaginati-va o camera inalta foarte incapatoare, plina cu rafturi din stejar masiv, pe care atarna greu mii si mii de carti, geamuri mari, prin care raze multicolore incalzesc aerul, in mijlocul camerei un pian negru, iar imediat langa ferestre o masuta pe care se odihnesc o pereche de ochelari, langa care sta- parca asteptand- o canapea curbata construita in stil roman. :X:X:X ohh da, diseara o sa visez frumos!
marți, 25 ianuarie 2011
Despre Singuratate
Uneori noi persoanele sociabile, care apreciem momentele de singuratate, avem tendinta de a fi usor pana la foarte iritati de prezenta zgomotoasa a persoanelor din jur. E normal ca si in natura noastra sa se gaseasca acele opusuri care se echilibreaza reciproc. Ne place sa fim in mijlocul oamenilor, ba mai mult vorbim, gesticulam, radem zgomotos ne strambam, si ne dam cu parerea. In acelasi timp, iubim linistea, impacarea pe care ne-o ofera singuratatea. Viata e uimitor de creativa cand vine vorba de paradoxuri. E ca si cum din singuratate ne hranim spiritul cu energia de care avem nevoie ca sa functionam perfect in mijlocul oamenilor. Asta ar explica destul de bine motivul pentru care uneori prezenta oamenilor ni se pare obositoare, si ametitoare, iar rareori iritanta :)) . Pe de alta parte uneori singuratatea ni se pare inabusitoare, sufocanta, deprimanta. Asta ma face sa realizez un lucru important, noi oamenii suntem creati intr-un mod echilibrat, doar ca acest echilibru pe care-l avem este fragil, si uneori mici erori (poate ale noastre poate ale celor din jur). Partea proasta e ca de multe ori greselile intervin din pricina ca nu suntem atenti la nevoile noastre, sau suntem acaparati de nevoile evidente, si nu le cautam pe cele mai pale.
Poate ca ar trebui sa ne acordam mai multa atentie, pana la urma cheia spre fericire suntem noi, chiar daca drumul din spatele usii e pavat cu alte persoane :).
Obosita, dar fericita va saluta mereu a voastra scumpa si draga, Bianca
Poate ca ar trebui sa ne acordam mai multa atentie, pana la urma cheia spre fericire suntem noi, chiar daca drumul din spatele usii e pavat cu alte persoane :).
Obosita, dar fericita va saluta mereu a voastra scumpa si draga, Bianca
marți, 18 ianuarie 2011
Can`t buy me some love? Sau I heart me some love :)
You can`t buy love, and you can`t forece yourself to feel it, in the same way you can`t force youself not to. Viata e un schimb de anotimpuri, de etape. De multe ori in drumul nostru in care ne fortam limitele putin cate putin ne trezim ca nu toate lucrurile pe care le iubim vor rezista in timp. Poate cu exceptia iubirii pentru noi insine atunci cand luptam pentru ea, dar asta e o alta poveste. Pentru ca ne schimbam evoluam,( cu toate ca am putea destul de usor spune ca unele persoane involueaza) iar odata cu schimbarea avem nevoie de alte lucruri, sau alte lucruri ne fac fericiti. Si din pacate uneori acest lucru se aplica si persoanelor din viata noastra, iar lucrul asta ne intristeaza la inceput pentru ca e dificil sa accepti ca o persoana pentru care simti dragoste si apreciere, nu mai poate ocupa acelasi rol in viata. Iar uneori curajul de a spune lucrurilor pe nume chiar si in privat chiar si numai tie, poate fi cumplit de greu. Si totusi din acel punct, lucrurile nu se pot intoarce in trecut, iar tu nu poti deveni un copil(oricat de mult ti-ai dori), poti sa te comporti ca unul iar atunci sa te pierzi pe tine, dar si pe cei din jurul tau care cel mai probabil nu vor intelege schimbarea, sau poti alege sa spui adevarul. De curand am citit ultima carte minunata a lui PC Cast- Goddess of Legend, carte care printre altele arata cat de important e sa fii sincer cu tine in primul rand si apoi cu cei din jur, dar cel mai important cu tine, indiferent de karma si indiferent de pacat: acolo unde minciuna ar fi facut 4 oameni complet nefericiti, adevarul le-a daruit exact opusul-fericirea.
Si cu toate ca scopul meu in viata este sa ma depasesc pe mine in starea actuala si in starile viitoare, cred ca de fapt caut sa ajung in Nirvana - acea stare perfect\a de echilibru care ma ajuta sa fiu mereu incantata si fericita indiferent de cat de dificila e viata, si uneori reusesc sa ma sustrag problemelor, sa renunt la a ma stresa pentru ele, infruntandu-le totodata. Poate ca sunt aproape, si daca sunt ma intreb oare care va fi urmatorul meu pas, unde voi dori sa ajung mai departe ce limite voi continua sa depasesc? Nu-mi voi pune intrebarea stupida voi fi fericita? Pentru ca sunt si voi fi, sigur voi intalni momente de rascruce in care si eu va trebui sa schimb rolurile oamenilor din viata mea. Sigur ma voi enerva si agita uneori pentru lucruri de nimic. Dar tocmai despre asta e viata, si tocmai asta iubesc la viata mereu soarele va rasari de dimineata, chiar si atunci cand nu-l vad.
Si cu multi pupici si multe imbratisari, va urez zile cat mai senine ca sa-l puteti vedea pe Nea Soare, mereu a voastra scumpa si draga Bianca !!!
Si cu toate ca scopul meu in viata este sa ma depasesc pe mine in starea actuala si in starile viitoare, cred ca de fapt caut sa ajung in Nirvana - acea stare perfect\a de echilibru care ma ajuta sa fiu mereu incantata si fericita indiferent de cat de dificila e viata, si uneori reusesc sa ma sustrag problemelor, sa renunt la a ma stresa pentru ele, infruntandu-le totodata. Poate ca sunt aproape, si daca sunt ma intreb oare care va fi urmatorul meu pas, unde voi dori sa ajung mai departe ce limite voi continua sa depasesc? Nu-mi voi pune intrebarea stupida voi fi fericita? Pentru ca sunt si voi fi, sigur voi intalni momente de rascruce in care si eu va trebui sa schimb rolurile oamenilor din viata mea. Sigur ma voi enerva si agita uneori pentru lucruri de nimic. Dar tocmai despre asta e viata, si tocmai asta iubesc la viata mereu soarele va rasari de dimineata, chiar si atunci cand nu-l vad.
Si cu multi pupici si multe imbratisari, va urez zile cat mai senine ca sa-l puteti vedea pe Nea Soare, mereu a voastra scumpa si draga Bianca !!!
miercuri, 12 ianuarie 2011
My Life Accordingly to Kings of Leon
Am primit o leapsa de la Adi in care trebuie sa-ti descri viata cu ajutorul unei formatii. Eu am ales Kings of Leon.
Reguli:Poti folosi numai titluri de la un singur artist (sau trupa) fara a le repeta intre intrebari si fara a folosi acelasi artist/trupa ca si cel/cea de la care ai primit sarcina.
Alege artistul:
Kings of Leon
Esti barbat sau femeie?
Be Somebody
Fa-ti o scurta descriere:
Charmer
Cum te simti?
Knocked up
Descrie locul unde traiesti in prezent:
Where nobody knows
Daca ai putea sa mergi oriunde, unde ai merge?
Manhatan
Modul de transport favorit:
Pickup Truck
Cel mai bun prieten?
Genius
Tu si cel mai bun prieten sunteti:
The immortals
Cum este vremea?
Velvet snow
Perioada favorita din zi:
Slow nights, so long
Daca viata ta ar fi o emisiune TV, cum s-ar numi?
Revelry
Ce este viata pentru tine?
Cold Desert
Relatia ta:
Sex on fire
Teama ta:
Mcfearless
Care este cel mai bun sfat pe care il poti da?
Use somebody
Cugetarea zilei:
Wasted Time
Motto-ul meu:
Happy alone
Leapsa merge mai departe la orice are chef sa o ia. Va pupacesc!
If Everyone Cared
Reguli:Poti folosi numai titluri de la un singur artist (sau trupa) fara a le repeta intre intrebari si fara a folosi acelasi artist/trupa ca si cel/cea de la care ai primit sarcina.
Alege artistul:
Kings of Leon
Esti barbat sau femeie?
Be Somebody
Fa-ti o scurta descriere:
Charmer
Cum te simti?
Knocked up
Descrie locul unde traiesti in prezent:
Where nobody knows
Daca ai putea sa mergi oriunde, unde ai merge?
Manhatan
Modul de transport favorit:
Pickup Truck
Cel mai bun prieten?
Genius
Tu si cel mai bun prieten sunteti:
The immortals
Cum este vremea?
Velvet snow
Perioada favorita din zi:
Slow nights, so long
Daca viata ta ar fi o emisiune TV, cum s-ar numi?
Revelry
Ce este viata pentru tine?
Cold Desert
Relatia ta:
Sex on fire
Teama ta:
Mcfearless
Care este cel mai bun sfat pe care il poti da?
Use somebody
Cugetarea zilei:
Wasted Time
Motto-ul meu:
Happy alone
Leapsa merge mai departe la orice are chef sa o ia. Va pupacesc!
If Everyone Cared
duminică, 19 decembrie 2010
Christmas is coming!
Imi place luna decembrie. Nu neaparat din cauza cadourilor, desi imi place sa fac cadouri, si sa primesc evident, si asta deoarece e un exercitiu minunat, in care incerci sa-i bucuri pe apropriatii tai, care la randul tau incearca sa te bucure. Poti spune ca daruind si primind cadourile o alta modalitate prin care cunosti omul. Plus ca-mi place sa desfac ambalajele :)).
Ca un mic cadou, va ofer un fragment din The Big Bang Theory:
http://www.youtube.com/watch?v=38x6kWB-xD4
Ca un mic cadou, va ofer un fragment din The Big Bang Theory:
http://www.youtube.com/watch?v=38x6kWB-xD4
vineri, 12 noiembrie 2010
ee cummings
1.
i shall imagine life
is not worth dying,if
(and when) roses complain
their beauties are in vain
but though mankind persuades
itself that every weed`s
a rose, roses (you feel
certain) will only smile
2.
seeker of truth
follow no path
all paths lead where
truth is here
About his work, e.e. cummings says: 'Don`t try to enjoy it, letit try to enjoy you. Don`t try to understand it, let it understand you.'
Meanwhile this small gift of knowledge being delivered, I`ll continue with my dancing session...
i shall imagine life
is not worth dying,if
(and when) roses complain
their beauties are in vain
but though mankind persuades
itself that every weed`s
a rose, roses (you feel
certain) will only smile
2.
seeker of truth
follow no path
all paths lead where
truth is here
About his work, e.e. cummings says: 'Don`t try to enjoy it, letit try to enjoy you. Don`t try to understand it, let it understand you.'
Meanwhile this small gift of knowledge being delivered, I`ll continue with my dancing session...
Pentru spirit
Ca un cadou pentru cei care intotdeauna cauta sa invete, sa afle, sa cunoasca mai mult, dar si pentru cei curiosi,pentru ca se apropie sarbatorile, va fac cunostinta cu Scoala Misterelor : http://scoalamisterelor.blogspot.com/ .
Eu ma intorc la bagajele mele, ma pregatesc sa plec la Bucuresti, tineti-mi pumnii la examen, si o sa ma intorc cat de curand.. Big hugs!
Eu ma intorc la bagajele mele, ma pregatesc sa plec la Bucuresti, tineti-mi pumnii la examen, si o sa ma intorc cat de curand.. Big hugs!
miercuri, 10 noiembrie 2010
Greseli
Noi, oamenii, avem tendinta de a exagera. Fie cand e vorba de o greseala comisa de o alta persoana, fie ca e vorba de imbracaminte, cert e ca vrem ca altii sa ne vada sau sa ne respecte intr-un anumit fel, iar pentru asta renuntam la naturalete.
Cel mai urat e cand intr-o cearta "victima" incepe si exagereaza, sau cel putin asa pare celuilalt, daca stam sa ne gandim putin o sa putem aprecia ca victima cauta o modalitate de a redobandi respectul celor din jur , in cazul in care se simte umilita de greseala partenerului de cearta. Cert e ca putem fi prost intelesi atunci cand exageram, si putem deseori prin simplul fapt ca facem lucrul asta sa-l umilim pe cel din fata noastra, care poate ca nu a facut-o intentionat sau care poate a avut respectul si curajul necesar ca sa-si recunoasca fapta. Problema intervine atunci cand uneori noi, exageratorii ( :-) ), nu facem lucrul acesta intentionat, pur si simplu e un instinct (prost dar instinct), care ne impinge sa actionam astfel, iar odata ce ne dam seama, din orgoliu ( vesnicul monstru din sinea noastra), nu mai vrem sa ne oprim. Asadar greseala noastra este dubla. O jumatate de solutie ar fi sa tinem minte chestia asta , si anume, ca noi gresim de 2 ori mai mult decat celalalt, asta ne-ar putea invata sa avem un pic de consideratie si compasiune fata de gresitii nostri.
Sa nu uitam ca Zen ne invata echilibrul, astfel o alta exagerare importanta o reprezinta felul in care ne imbracam. Reguli de genul decolteu + fusta mini+ pantofi inalti+ machiaj strident duc intr-un singur loc, si trebuiesc desigur evitate, in special daca iti place sa fii respectata (ca femeie). Daca ai un articol de imbracaminte sau un accesoriu viu colorat, e bine ca machiajul sa ramana cat mai natural. O fusta scurta arata mai bine cu un tricou fara decolteu, iara un decolteu arata mai bine cu o fusta medie care daca porneste de pe talie o sa arate superb. Cand vine vorba de pantofi eu ii prefer pe cei cu platforma si cu toc inalt. Nu-mi plac pantofii sau botinele cu toc mic, deoarece dau impresia de neterminat, si de cele mai multe ori sunt foarte incomozi.
Daca e sa privim si in directia opusa, uneori poate face bine sufletului cand exageram ( cata vreme suntem constienti de ceea ce facem). De exemplu cand vedem un peisaj frumos, iar in descriere ii multiplicam frumusetea doar din cauza ca vederea peisajului ne-a cauzat o stare buna. Sau cand ne simtim tristi, iar lumea pare sa nu realizeze, asa ca urlam in speranta ca vom fi compatimiti, desi nu avem neaparata nevoie de lucrul asta, si pana la urma dupa ce atragem atentia asupra noastra realizam ca de fapt, tristetea nu e chiar atat de rea, si ca a fo compatimit nu te ajuta cu nimic, pentru ca mila, nu e tot una cu intelegerea sau sustinerea.
Asadar, din nou moderatia calugarilor trebuie imbinata cu bucuria pe care ne-o ofera lectia pe care o invatam din propriile nostre greseli, pentru ca uneori trebuie sa privesti si in directia nepotrivita , sau nerecomandata, pentru a-ti aminti cine esti, ce vrei, de ce vrei, si ce e bine pentru tine. In fond, motivatia nu e niciodata ceea ce ne spun/ impun sau promit cei din jur, ci ceea ce ne dorim noi. Putine lucruri sunt mai puternice decat chestia asta.
Pana data viitoare , va saluta cu drag, mereu a voastra scumpa si dulce, Bianca
Cel mai urat e cand intr-o cearta "victima" incepe si exagereaza, sau cel putin asa pare celuilalt, daca stam sa ne gandim putin o sa putem aprecia ca victima cauta o modalitate de a redobandi respectul celor din jur , in cazul in care se simte umilita de greseala partenerului de cearta. Cert e ca putem fi prost intelesi atunci cand exageram, si putem deseori prin simplul fapt ca facem lucrul asta sa-l umilim pe cel din fata noastra, care poate ca nu a facut-o intentionat sau care poate a avut respectul si curajul necesar ca sa-si recunoasca fapta. Problema intervine atunci cand uneori noi, exageratorii ( :-) ), nu facem lucrul acesta intentionat, pur si simplu e un instinct (prost dar instinct), care ne impinge sa actionam astfel, iar odata ce ne dam seama, din orgoliu ( vesnicul monstru din sinea noastra), nu mai vrem sa ne oprim. Asadar greseala noastra este dubla. O jumatate de solutie ar fi sa tinem minte chestia asta , si anume, ca noi gresim de 2 ori mai mult decat celalalt, asta ne-ar putea invata sa avem un pic de consideratie si compasiune fata de gresitii nostri.
Sa nu uitam ca Zen ne invata echilibrul, astfel o alta exagerare importanta o reprezinta felul in care ne imbracam. Reguli de genul decolteu + fusta mini+ pantofi inalti+ machiaj strident duc intr-un singur loc, si trebuiesc desigur evitate, in special daca iti place sa fii respectata (ca femeie). Daca ai un articol de imbracaminte sau un accesoriu viu colorat, e bine ca machiajul sa ramana cat mai natural. O fusta scurta arata mai bine cu un tricou fara decolteu, iara un decolteu arata mai bine cu o fusta medie care daca porneste de pe talie o sa arate superb. Cand vine vorba de pantofi eu ii prefer pe cei cu platforma si cu toc inalt. Nu-mi plac pantofii sau botinele cu toc mic, deoarece dau impresia de neterminat, si de cele mai multe ori sunt foarte incomozi.
Daca e sa privim si in directia opusa, uneori poate face bine sufletului cand exageram ( cata vreme suntem constienti de ceea ce facem). De exemplu cand vedem un peisaj frumos, iar in descriere ii multiplicam frumusetea doar din cauza ca vederea peisajului ne-a cauzat o stare buna. Sau cand ne simtim tristi, iar lumea pare sa nu realizeze, asa ca urlam in speranta ca vom fi compatimiti, desi nu avem neaparata nevoie de lucrul asta, si pana la urma dupa ce atragem atentia asupra noastra realizam ca de fapt, tristetea nu e chiar atat de rea, si ca a fo compatimit nu te ajuta cu nimic, pentru ca mila, nu e tot una cu intelegerea sau sustinerea.
Asadar, din nou moderatia calugarilor trebuie imbinata cu bucuria pe care ne-o ofera lectia pe care o invatam din propriile nostre greseli, pentru ca uneori trebuie sa privesti si in directia nepotrivita , sau nerecomandata, pentru a-ti aminti cine esti, ce vrei, de ce vrei, si ce e bine pentru tine. In fond, motivatia nu e niciodata ceea ce ne spun/ impun sau promit cei din jur, ci ceea ce ne dorim noi. Putine lucruri sunt mai puternice decat chestia asta.
Pana data viitoare , va saluta cu drag, mereu a voastra scumpa si dulce, Bianca
sâmbătă, 30 octombrie 2010
Vertigo
De la crestini, la yoghini, toti afirma ca un suflet "neimpacat" dauneaza sanatatii corpului pe care il ocupa. Si totusi, eu ma intreb, daca nu cumva sanatatea precara a unui om, ii afecteaza si sufletul, nu ma refer aici la rautate, desi in unele cazuri ea e una din afectiuni. Ma refer poate la sacriforiciile inutile, sau la vorbele pline de ipocrizie ale muribunzilor care cu nu foarte mult timp inainte aveau o perspectiva complet opusa.
Nu inteleg necesitatea- izvorata cu siguranta undeva in negura temerilor- de a schimba cel care ai fost complet numai din pricina mortii. Inteleg schimbarea care survine cu mult timp inainte, o schimbare pe care apuci sa o fructifici, care se maturizeaza lent, insa nu inteleg o schimbare care are drept cauza MOARTEA.
Orice s-ar afla dincolo, fie ca e reincarnare, fie ca e judecata de dinaintea Judecatii de Apoi, nu poti pacali legile ce stau la baza proceselor asta, iar daca dincolo de moarte nu e nimic, atunci ti-ai negat propriul caracter degeaba. Adica oricare dintre situatiile astea se intampla cu adevarat, in final tu ramai singurul pacalit. E important dupa cum am afirmat mereu ca oricat de multa minciuna imprastii in jurul tau, sa nu te minti pe tine, sa fii constient de cel care esti cu bile albe si negre, si sa nu iei decizii care iti neaga esenta daca nu corespunde cu ceea ce vrei cu adevarat. Nu trebuie sa uitam ca binele si raul sunt concepte complet relative in esenta lor, din moment ce la nivel de individ fiecare dintre noi avem o apreciere diferita a acestor termeni. Societatea , prin anturaj, parinti, dascali, si chiar religie tin haosul in lesa, indrumandu-ne spre binele civilizat, adica nu furturi , omoruri etc. Te face sa te intrebi, cum poate cineva a carui maduva e acaparata complet de coruptie, sa distinga binele de rau...
Parerea mea e ca in razboiul sau, societatea a fost prea ocupata ca sa se lupte cu zmeii mari si evidenti, incat i-a ignorat pe cei mici, subestimandu-i, iar acum cand a fost invadata complet, societatea isi realizeaza greseala. Ne ramane exemplul trolului, trimis ca diversiune datorita marimii sale, in timp ce vrajitoarea deghizata ca o biata victima intra in castel si devine regina peste taramul fermecat.
Si in toata ameteala asta care face parte din viata, cei care pierd suntem noi, pentru ca societatea va supravietui, eventual va evolua in altceva mai bun sau mai rau, pe cand existenta noastra ramane efemera. Si cand te gandesti la fragilitatea noastra,la mortalitatea noastra, realizezi cat de inutile sunt toate certurile, luptele, razboaiele, si chiar asa-zisa putere. Pentru ca in final puterea e doar un concept inventat de corupti pentru a raspandi teroare printre oamenii mult prea oprimati, carora li s-a impus ca au nevoie de conducatori, de reprezentanti, care sa ia decizii in numele lor. Suna nedrept? Eu zic ca da...
De pe meleagul oamenilor carora le place sa gandeasca pentru ei, va pupa mereu a voastra, scumpa si draga, Bianca
Nu inteleg necesitatea- izvorata cu siguranta undeva in negura temerilor- de a schimba cel care ai fost complet numai din pricina mortii. Inteleg schimbarea care survine cu mult timp inainte, o schimbare pe care apuci sa o fructifici, care se maturizeaza lent, insa nu inteleg o schimbare care are drept cauza MOARTEA.
Orice s-ar afla dincolo, fie ca e reincarnare, fie ca e judecata de dinaintea Judecatii de Apoi, nu poti pacali legile ce stau la baza proceselor asta, iar daca dincolo de moarte nu e nimic, atunci ti-ai negat propriul caracter degeaba. Adica oricare dintre situatiile astea se intampla cu adevarat, in final tu ramai singurul pacalit. E important dupa cum am afirmat mereu ca oricat de multa minciuna imprastii in jurul tau, sa nu te minti pe tine, sa fii constient de cel care esti cu bile albe si negre, si sa nu iei decizii care iti neaga esenta daca nu corespunde cu ceea ce vrei cu adevarat. Nu trebuie sa uitam ca binele si raul sunt concepte complet relative in esenta lor, din moment ce la nivel de individ fiecare dintre noi avem o apreciere diferita a acestor termeni. Societatea , prin anturaj, parinti, dascali, si chiar religie tin haosul in lesa, indrumandu-ne spre binele civilizat, adica nu furturi , omoruri etc. Te face sa te intrebi, cum poate cineva a carui maduva e acaparata complet de coruptie, sa distinga binele de rau...
Parerea mea e ca in razboiul sau, societatea a fost prea ocupata ca sa se lupte cu zmeii mari si evidenti, incat i-a ignorat pe cei mici, subestimandu-i, iar acum cand a fost invadata complet, societatea isi realizeaza greseala. Ne ramane exemplul trolului, trimis ca diversiune datorita marimii sale, in timp ce vrajitoarea deghizata ca o biata victima intra in castel si devine regina peste taramul fermecat.
Si in toata ameteala asta care face parte din viata, cei care pierd suntem noi, pentru ca societatea va supravietui, eventual va evolua in altceva mai bun sau mai rau, pe cand existenta noastra ramane efemera. Si cand te gandesti la fragilitatea noastra,la mortalitatea noastra, realizezi cat de inutile sunt toate certurile, luptele, razboaiele, si chiar asa-zisa putere. Pentru ca in final puterea e doar un concept inventat de corupti pentru a raspandi teroare printre oamenii mult prea oprimati, carora li s-a impus ca au nevoie de conducatori, de reprezentanti, care sa ia decizii in numele lor. Suna nedrept? Eu zic ca da...
De pe meleagul oamenilor carora le place sa gandeasca pentru ei, va pupa mereu a voastra, scumpa si draga, Bianca
vineri, 29 octombrie 2010
Draga jurnalule
Stiu cat de mult ti-am lispit saptamanile asta, asa ca pot sa-ti ofer scuza perfecta. Am fost ocupata. Da stiu nu e tocmai o scuza propriu-zisa, insa motivul pentru care am avut programul incarcat este: plec in UK. Mai dureaza un pic, dar pe zi ce drumul spre occident este tot mai clar. Cum ma face asta sa ma simt? Un pic inspaimantata, stii tu, frica de necunoscut, dar tot odata foarte fericita si incantata. Cert e ca nu mai am rabdare, deja vreau sa fiu acolo si sa ma apuc de lucrurile pe care le am de rezolvat in acea parte de lume. Pe de alta parte, lucrurile trebuiesc gandite si luate pas cu pas. E vorba de o decizie care imi poate schimba viata in bine, pentru ca refuz sa gandesc negativ.
Sa nu intelegi acuma, ca nu ma gandesc la posibilitatile care contravin dorintelor mele, gandurile sunt prezente, prezenta lor este acceptata si , desigur, ignorata :-). Nu vreau sa-mi stric visul care e pe cale sa devina realitate cu lucruri banale precum indoielile. Dupa cum am mai spus de multe ori, teama este un raspuns al instinctului nostru de conservare la realitatea pe care o traim. Pentru ca ii dau dreptate filosofului care afirma ca fiecare individ traieste in propria sa realitate. Asa ca da, uneori realitatile se suprapun, si in ciuda chestiei asteia ele nu se impletesc si nici nu se completeaza cum e normal, ci pur si simplu raman independete una de vointa celeilalte.
Ceea ce explica neintelegerile care deseori apar intre oameni, grupuri si partide politice :-))...
Acestea fiind spuse, vom putea interpreta diferit (adica avem "unealta" necesara unei interpretari diferite), situatia tensionata in care poate ne vom afla la un moment dat in viata. Desigur, sa stii ceva nu e tot una cu a practica ceea ce stii, for instance: mama stie ca tutunul dauneaza grav sanatatii si totusi fumeaza ( ea si multi altii), ceea ce face diferenta aici este sa iti doresti sa practici o viata sanatoasa, sau sa fi dispus sa traiesti cu raul pentru ceva care nu te ajuta cu nimic, prefer oricand o bezea (americana), nu ca as fi fumat vreodata.
Revenind la subiect pe care l-am cam uitat dupa atatea paranteze, sunt multumita, ca de obicei, adica toti cei care ma cunoasteti, stiti cat de mult iubesc sa fiu multumita de mine (in special).
Am luat o decizie potrivita intr-un moment potrivit, sau cel putin asa pare acuma, mai scriu peste un an despre rezultate. Intre timp ne "banalitatile" ca subiect de conversatie. Asa ca incetul cu incetul ( asa cum ar fi trebuit sa vina iarna) o sa ne indreptam catre gura sobei( eu si laptopul) , iar noi vom scrie, voi veti citi si , bineinteles, veti uita sa comentati ca sa stiu ca sunteti acolo, iar noi vom scrie iara.
In cazul ca va intrebati ce vreau de Craciun, va pot asigura ca NU vreau bulgari de zapada primiti in fata, puteti sa-i puneti fara nici o problema in cutia postala, ideea e sa si incapa.
Pana una-alta, eu va salut cu drag si cu respect, mereu a voastra dulce-acrisoara, Bianca.
Sa nu intelegi acuma, ca nu ma gandesc la posibilitatile care contravin dorintelor mele, gandurile sunt prezente, prezenta lor este acceptata si , desigur, ignorata :-). Nu vreau sa-mi stric visul care e pe cale sa devina realitate cu lucruri banale precum indoielile. Dupa cum am mai spus de multe ori, teama este un raspuns al instinctului nostru de conservare la realitatea pe care o traim. Pentru ca ii dau dreptate filosofului care afirma ca fiecare individ traieste in propria sa realitate. Asa ca da, uneori realitatile se suprapun, si in ciuda chestiei asteia ele nu se impletesc si nici nu se completeaza cum e normal, ci pur si simplu raman independete una de vointa celeilalte.
Ceea ce explica neintelegerile care deseori apar intre oameni, grupuri si partide politice :-))...
Acestea fiind spuse, vom putea interpreta diferit (adica avem "unealta" necesara unei interpretari diferite), situatia tensionata in care poate ne vom afla la un moment dat in viata. Desigur, sa stii ceva nu e tot una cu a practica ceea ce stii, for instance: mama stie ca tutunul dauneaza grav sanatatii si totusi fumeaza ( ea si multi altii), ceea ce face diferenta aici este sa iti doresti sa practici o viata sanatoasa, sau sa fi dispus sa traiesti cu raul pentru ceva care nu te ajuta cu nimic, prefer oricand o bezea (americana), nu ca as fi fumat vreodata.
Revenind la subiect pe care l-am cam uitat dupa atatea paranteze, sunt multumita, ca de obicei, adica toti cei care ma cunoasteti, stiti cat de mult iubesc sa fiu multumita de mine (in special).
Am luat o decizie potrivita intr-un moment potrivit, sau cel putin asa pare acuma, mai scriu peste un an despre rezultate. Intre timp ne "banalitatile" ca subiect de conversatie. Asa ca incetul cu incetul ( asa cum ar fi trebuit sa vina iarna) o sa ne indreptam catre gura sobei( eu si laptopul) , iar noi vom scrie, voi veti citi si , bineinteles, veti uita sa comentati ca sa stiu ca sunteti acolo, iar noi vom scrie iara.
In cazul ca va intrebati ce vreau de Craciun, va pot asigura ca NU vreau bulgari de zapada primiti in fata, puteti sa-i puneti fara nici o problema in cutia postala, ideea e sa si incapa.
Pana una-alta, eu va salut cu drag si cu respect, mereu a voastra dulce-acrisoara, Bianca.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
