Vertigo

De la crestini, la yoghini, toti afirma ca un suflet "neimpacat" dauneaza sanatatii corpului pe care il ocupa. Si totusi, eu ma intreb, daca nu cumva sanatatea precara a unui om, ii afecteaza si sufletul, nu ma refer aici la rautate, desi in unele cazuri ea e una din afectiuni. Ma refer poate la sacriforiciile inutile, sau la vorbele pline de ipocrizie ale muribunzilor care cu nu foarte mult timp inainte aveau o perspectiva complet opusa.

Nu inteleg necesitatea- izvorata cu siguranta undeva in negura temerilor- de a schimba cel care ai fost complet numai din pricina mortii. Inteleg schimbarea care survine cu mult timp inainte, o schimbare pe care apuci sa o fructifici, care se maturizeaza lent, insa nu inteleg o schimbare care are drept cauza MOARTEA.

Orice s-ar afla dincolo, fie ca e reincarnare, fie ca e judecata de dinaintea Judecatii de Apoi, nu poti pacali legile ce stau la baza proceselor asta, iar daca dincolo de moarte nu e nimic, atunci ti-ai negat propriul caracter degeaba. Adica oricare dintre situatiile astea se intampla cu adevarat, in final tu ramai singurul pacalit. E important dupa cum am afirmat mereu ca oricat de multa minciuna imprastii in jurul tau, sa nu te minti pe tine, sa fii constient de cel care esti cu bile albe si negre, si sa nu iei decizii care iti neaga esenta daca nu corespunde cu ceea ce vrei cu adevarat. Nu trebuie sa uitam ca binele si raul sunt concepte complet relative in esenta lor, din moment ce la nivel de individ fiecare dintre noi avem o apreciere diferita a acestor termeni. Societatea , prin anturaj, parinti, dascali, si chiar religie tin haosul in lesa, indrumandu-ne spre binele civilizat, adica nu furturi , omoruri etc. Te face sa te intrebi, cum poate cineva a carui maduva e acaparata complet de coruptie, sa distinga binele de rau...

Parerea mea e ca in razboiul sau, societatea a fost prea ocupata ca sa se lupte cu zmeii mari si evidenti, incat i-a ignorat pe cei mici, subestimandu-i, iar acum cand a fost invadata complet, societatea isi realizeaza greseala. Ne ramane exemplul trolului, trimis ca diversiune datorita marimii sale, in timp ce vrajitoarea deghizata ca o biata victima intra in castel si devine regina peste taramul fermecat.

Si in toata ameteala asta care face parte din viata, cei care pierd suntem noi, pentru ca societatea va supravietui, eventual va evolua in altceva mai bun sau mai rau, pe cand existenta noastra ramane efemera. Si cand te gandesti la fragilitatea noastra,la mortalitatea noastra, realizezi cat de inutile sunt toate certurile, luptele, razboaiele, si chiar asa-zisa putere. Pentru ca in final puterea e doar un concept inventat de corupti pentru a raspandi teroare printre oamenii mult prea oprimati, carora li s-a impus ca au nevoie de conducatori, de reprezentanti, care sa ia decizii in numele lor. Suna nedrept? Eu zic ca da...

De pe meleagul oamenilor carora le place sa gandeasca pentru ei, va pupa mereu a voastra, scumpa si draga, Bianca