Metamorfoza

In viata totul este legat de suisuri si coborasuri. Ceva mereu de trage in jos, atunci cand erai in varf, ca si cum nu ai voie sa te bucuri prea mult de acel sentiment.

E nevoie de rau ca sa recunosti binele si toate cliseurile de genul. Pe de alta parte, binele are un mare defect, nu transforma niciodata, nu te ajuta sa te maturizezi, nu te face intelep, si nu te face stralucitor. In schimb raul are aceasta calitate de a te metamorfoza desi nu intotdeauna ajungi in final o persoana mai buna decat erai la inceput. Totul tine de felul in care actionam, de alegerile pe care le facem in urma lucrurilor urate care ni se intampla.
Asa cum in basme exista fiinte care ii ajuta pe eroi sa se transforme, sa isi atinga potentialul. Si in viata, atunci cand ne este greu se gaseste cel putin o persoana minunata care sa ne ajute sa iesim din impas. Poate fi vorba de un prieten care vazand ca ti-e greu , reuseste sa te faca sa lupti mai departe, prin intelegere, printr-un sfat sau pur si simplu prin faptul ca e acolo pentru tine. Poate fi vorba de un admirator, de o persoana care-si doreste sa faca parte din viata ta si care din acest motiv, este mult mai receptiva cand vine vorba de sentimentele tale. Poate fi vorba de un simplu trecator prin viata. De un chip pe care il vezi o singura data cat traiesti, care iti ofera un zambet, sau care-ti spune o vorba buna. Cand incepem sa ne complacem in rautatea, in infernul in care spunem ca traim. In lumea asta zgomotoasa si haotica, pe care ne place sa o numim drept rea, inutila, imperfecta. Mereu exista cineva, ceva care sa-ti semene o indoiala in suflet. Depinde de tine doar sa folosesti acea indoiala drept o sfoara si sa te sui inapoi sus. Acolo unde puteai vedea minunatiile care te inconjoara zi de zi, acolo unde stiai ca lumea e perfecta in modul ei ciudat. Acolo unde vedeai suferinta drept un rau necesar, drept o caramida care te va ajuta sa-ti construiesti cel mai puternic si minunat spirit.
In fond, suntem orbi doar atunci cand nu vrem sa vedem. Atunci cand ne e frica sa speram. Atunci cand ne e frica sa suferim. Atunci cand ne e frica sa nu sfarsim prin a deveni altceva decat ceea ce ne dorim. Atunci cand ne e frica sa nu ramanem singuri. Dar aceasta frica e identica cu frica de intuneric pe care o aveam cand eram copii. E un instinct de conservare al omului neinitiat. Si la fel cum intelegem atunci cand devenim adulti ca intunericul nu ne va face rau, la fel o sa intelegem ca niciodata nu o sa ramanem singuri, nu o sa devenim altceva decat ceea ce ne dorim, nu o sa suferim o viata intreaga daca deschidem larg ochii si bajbaind prin viata folosindu-ne de o mica raza de lumina, gasim sfoara de care atarna lumina, de care atarna fericirea.
Da uneori ne simtim singuri intr-o lume care are 7 miliarde de oameni. Dar de fapt nu suntem singuri, ci ne izolam. Nu permitem celor din jur sa intre in viata noastra, nu le permitem sa ne inteleaga si nu ne permitem noua insine sa ne pese prea mult, sa tinem prea mult la ei. E irational, dar instinctele sunt de multe ori asa. O sa suferim de multe ori daca ne asumam riscul de a deveni carti deschise pentru oricine e dispus sa incerce sa intre in viata noastra, dar oare acea suferinta nu merita atunci cand intr-un final gasesti pe cineva dispus sa faca orice pentru fericirea ta, cineva care te rasfata, care are grija de tine, care te asculta, si incearca sa te inteleaga chiar si atunci cand ii e imposibil sa o faca, care iti zambeste ca un complice atunci cand gresesti, cineva care nu-ti cere in schimb decat sa fii fericit si linistit si poate doar putina iubire si intelegere.
Cum ar fi sa intelegi pe cineva dintr-o simpla privire?! Se numeste speranta , dar unii ii spun in mod sceptic prostie, cert e ca in viata important e sa-ti doresti, sa crezi, sa iei ceea ce ti se da, si sa oferi pe cat posibil, dar niciodata sa nu lasi loc de regrete. Nu uita ca trecutul nu-l poti schimba, viitorul nu-l poti alege, dar prezentul e in mainile tale si asta te face pe tine stapan pe trecut si viitor.
Cu mult drag si cu ochii deschisi a voastra mereu visatoare Bianca