Viata ca un meci de fotbal

Viata e ca un joc de fotbal, mereu te astepti sa fii faultat, totul pentru doar cateva clipe de glorie. Pare ca si cum toti suntem dispusi sa credem in basme , in acel happy ending, cu toate ca ni se demonstreaza iara si iara ca nu exista asa ceva, ca acele clipe de fericire se sfarsesc lasand loc unor alte experiente, altor obstacole pe care le depasim doar pentru a "gusta" din nou fericirea aceea. Viata ne amageste iara si iara, ne ofera cate putin din "fructul interzis" pentru ca noi sa revenim silitori ca niste dependenti, dispusi sa facem orice pentru acea nepretuita fericire.
De curand, un/o mitoman/a a atentat la fericirea mea. Desigur m-am intrebat de ce, ce rau am facut eu ca sa merit asta... Desigur timp de 3 luni am indurat cu calm, incercand sa inteleg ce se ascunde in spatele acestei persoane. Ce il/o motiveaza? Evident era ca incearca sa ma desparta de iubitul meu. M-am intrebat care ar fi motivele, am incercat sa-i ofer ceea ce vroia, prefacandu-ma ca nu mai sunt cu iubitul meu, dar nu a incetat nici asa. Pana la urma am ignorat complet acea persoana, iar ca sa se razbune , sa revina in centrul atentiei a inceput sa-mi streseze iubitul cu telefoane in miez de noapte, hranindu-l cu minciuni noapte de noapte. Si oarecum a functionat, la un moment dat a intervenit indoiala, iar eu la un moment dat satula de atata rautate directionata catre mine, mi-am iesit din fire. Si uite asa a primit ceea ce si-a dorit: clipa sa de fericire...
Ceea ce dovedeste ca oamenii a face absolut orice ca sa fie fericiti, si ceea ce demonstreaza totodata ca fericirea mea este cauzata de lucruri total diferite fata de fericirea altuia.
In momente ca astea ma intreb daca e cazul sa ma schimb, daca e cazul sa devin asa cum lumea mi-a cerut-o de mii si mii de ori.. Stiu ca raspunsul este nu, dar indoiala e acolo, si se stie ca o mica urma de indoiala poate cauza prapastii in timp...