joi, 29 septembrie 2011

Love-chemical addiction.Understanding love












Din momentul in care devenim fiinte sociale si luam contact cu lumea exterioara incepem sa fim indoctrinati prost.Ni se explica faptul ca am fost conceputi cu un scop,anume acela de a darui si primi iubire.Universul a fost special conceput pentru noi iar singura noastra preocupare trebuie sa fie aceea de a ne gasi "sufletul pereche" (fiecare persoana are doar o singura jumatate si nu poate iubi cu adevarat in viata decat o singura data asa ca trebuie sa actioneze cu foarte mare prudenta ca atunci cand isi intalneste "persoana speciala" sa nu rateze momentul si sa nu-si iroseasca sansa la fericire autocondamnandu-se la o eterna existenta nefericita.(da..suna patetic si chiar e din pacate dar sa nu aveti tupeul sa nu recunoasteti ca intr-o anumita etapa a vietii voastre ati crezut in aberatiile astea pentru ca va faceau existenta mai usoara !!!).De aici se naste tragedia umana: modele sociale fixate prost in ontogeneza.De-a lungul timpului iubirea a fost lasata in seama artistilor(pictorilor,poetilor) care au incercat sa ofere o viziune idilica asupra conceptului,de altfel empirica,bazata mai mult pe simturi.Asa au reusit sa creeze adevarate opere de arta,folosindu-se de idealism caruia i-au dat valente creatoare.

Oamenii au inceput sa foloseasca drept repere aceste opere si sa-si ghideze viata in functie de ele,sa-si adapteze mentalitatea dupa ele,ajungand sa creada in lucruri total inexistente.Iubirea romantica era considerata ceva inexplicabil a carei frumusete era asemanata de multe ori cu un curcubeu ce apare dupa o ploaie rece.Omul nu avea dreptul sa incerce macar sa inteleaga ceva,trebuia doar sa se bucure de frumusetea momentului (care bineinteles ca nu dura o eternitate).Orice incercare a lui de a explica ceva era din start sortita esecului iar omul urma sa fie condamnat la nefericire pentru ca a cutezat sa violeze legile naturale. (a se vedea poezia "Eu nu strivesc corola de minuni a lumii" a lui Lucian Blaga pentru cei care au impresia ca mai sus aberam).Initial tot ce s-a intamplat parea pozitiv,omul ajungea sa fie mai uman pentru ca isi utiliza energia incercand sa faca lucruri care l-ar fi adus cat mai aproape de conceptul de iubire profunda,totala..stadiu care nu putea fi atins de oricine,doar cei "alesi" care reuseau sa se lase in voia simturilor si sa traiasca profund fiecare emotie aveau sanse sa ajunga acolo.Oamenii incercau din rasputeri sa atinga acel deziderat intangibil,ajungeau atat de mult sa creada in respectivele concepte incat isi modelau existenta in functie de ele,incercau sa fie mai buni,mai umani doar pentru a avea o sansa sa fie fericiti.

Pana aici totul bun si frumos..oamenii isi produceau sisteme valorice asemanatoare unei piramide de sticla iar in varf puneau iubirea si cum conceptul era construit pe minciuni in fond la cele mai mici turbulente se prabusea si o data cu iubirea intreaga piramida,totul fiind perisabil din cauza faptului ca nu exista o baza solida.Oamenii isi pierdeau sistemele valorice,deveneau dezechilibrati si la primele rupturi de acest gen sinuciderile curgeau in lant.Prima experienta dureroasa de acest gen provoca caderi psihice cu consecinte dezastruoase.
Oamenii ajungeau la despartire (ceea ce era inevitabil uneori) si cum fusesera "pacaliti" ca nu au decat o singura sansa in viata sa fie fericiti nu suportau gandul unei sentinte cosmice atat de crude si nu reuseau sa mai gaseasca un sens in nimic iar atunci durerea fiind insuportabila recurgeau la singura solutie pe care o vedeau in momentul respectiv: sa puna capat si sa moara.Pentru cei "norocosi" care reuseau totusi sa supravietuiasca dezastrului fara a avea tendinte suicidare urma o surpriza destul de mare: cu trecerea timpului constatau ca se pot indragosti din nou de o alta persoana (total diferita de prima) si ca pot iubi la intensitate maxima ca si prima data cu toate ca se schimbau putin actorii si scena.Abia in momentul in care ajungeau sa-si piarda capul (la figurat) realizau ceva esential : totul fusese o minciuna,nu existau "suflete pereche" nu existau "iubiri eterne" existau doar oameni potriviti la locul potrivit sau la fel de bine oameni nepotriviti la locul nepotrivit.Asa constientizau ca nu exista persoane predestinate sa fie impreuna,exista doar alegeri bune sau proaste facute la un moment dat.Ajungeau sa iubeasca profund si nu doar o data de foarte multe ori si de fiecare data reuseau sa atinga stadiul initial deci totul fusese doar o perspectiva gresita si fusesera atata vreme ancorati intr-o minciuna.Reuseau sa fie fericiti pentru a o suta oara cu persoane total diferite iar atunci au inceput sa-si puna si mai multe intrebari: oare ce declanseaza iubirea ? Cand se sfarseste ? De ce ne comportam irational si de ce iubirea are efecte la nivel fizic? De ce atunci cand suferim si cand suntem raniti totul se revarsa asupra fizicului si experimentam emotii negative,stari fiziologice ciudate..ce legatura sa fie intre psihic si fiziologic?Care e puntea de legatura intre ele,exista vreuna ?Atunci mitul iubirii se spulbera,oamenii evoluau si invatau ca sunt indreptatiti sa inteleaga ce se intampla cu ei,dulcea utopie a luat sfarsit.Desi majoritatea nu vor inca sa accepte ideea omul nu e altceva decat un animal evoluat.Sunt realitati care nu pot fi negate..pana si structura lui anatomica confirma aspectul : omul are

reminiscente ale cozii (coccis-ul),coaste flotante cu toate ca a trecut la ortostatism.Astea de unde provin ?! Pentru cei care vor sa inteleaga cat mai multe legate de asta le recomand sa citeasca "Originea speciilor" a lui Darwin si vor realiza ca multe chestii au explicatie rationala si se leaga intre ele dar asta e un aspect in care nu vreau sa intru acum,scopul articolului fiind altul.Vaticanul a acceptat teoria evolutionista pentru ca au realizat in final ca pot infuria oamenii de stiinta foarte tare iar daca acestia si-ar propune pentru o secunda le-ar darama intreaga ideologie si nu asta e scopul.Au realizat ca si-ar pierde puterea asa ca au ajuns la o solutie de "compromis" si au preferat ca pentru prima data sa imbratiseze adevarul stiintific si sa accepte ca nu am fost conceputi de nimeni in mod particular ci ca am evoluat din alte specii.Aici extrag cateva fraze din articolul publicat de cotidianul : "Astfel, Vaticanul nu sprijină interpretarea literală a genezei, spunând că aceasta nu este decât o alegorie a modului în care Dumnezeu a creat lumea. În acest sens, Biserica Catolică propovăduieşte o evoluţie teistă, spunând că nu există nici un motiv pentru care Dumnezeu nu s-ar fi putut folosi de un proces evolutiv pentru plăsmuirea speciei umane".Articol ce poate fi gasit la : http://old.cotidianul.ro/vaticanul_imbratiseaza_evolutionismul-58419.html .

Ca am reusit un pic sa lamuresc aspectul asta,trec mai departe.Sa o luam cu inceputul : din punct de vedere anatomic sistemul nervos central e format din maduva spinarii si encefal.Encefalul e alcatuit din trunchi cerebral,cerebel,diencefal si emisferele cerebrale.Diencefalul la randu-i fiind alcatuit din : talamus,hipotalamus,metatalamus,subtalamus si epitalamus.Partea care ne intereseaza insa este hipotalamusul care printre altele regleaza si comportamentul afectiv-emotional si sexual.Ce se intampla in hipotalamus?Comparat de multe ori cu o fabrica in hipotalamus se ansambleaza substante chimice care se potrivesc starilor emotionale experimentate de om.Substantele chimice ansamblate aici se numesc peptide si sunt lanturi de aminoacizi.Proteinele sunt construite din aminoacizi combinati cu azot.Proteinele sunt moleculele cele mai numeroase din structura organismelor vii,orice proces care se desfasoara intr-o structura vie depinzand foarte tare de aceasta clasa de molecule.Desi in natura exista in jur de 300 de aminoacizi,doar 20 de aminoacizi sunt intalniti frecvent in structurile proteice ale mamiferelor.Aminoacizii contin o grupare carboxil,o grupare amino primara si o catena laterala distincta atasata carbonului alfa.(glicina,alanina,valina,leucina,izoleucina,fenilalanina,triptofan,metionina,

prolina,serina,treonina,tirozina,aspargina,glutamina,cisteina,acid aspartic,acid glutamic,histidina,lizina,arginina).Mergem mai departe..in hipotalamus peptidele sunt luate si ansamblate in neuropeptide si neurohormoni care se potrivesc starilor emotionale pe care le experimentam,existand substante chimice pentru fiecare emotie : fericire,tristete,victimizare.In momentul in care experimentam o anumita stare emotionala,hipotalamusul ansambleaza peptida care se potriveste cu starea respectiva iar in fluxul sangvin sunt eliberate peptide care ajung sa se fixeze pe receptorii celulelor,fiecare celula avand asemenea receptori.Fiecare substanta e alcatuita din molecule iar fiecare molecula are receptori ,molecula fiind alcatuita din atomi de hidrogen,nitrogen,carbon.Acest lucru a fost descoperit de Dr.Candace Pert care le-a denumit "molecules of emotion".Dr. Pert este de asemenea persoana care a descoperit existenta receptorului opiat la nivel cerebral prin folosirea unui antagonist al morfinei : naloxone.

Sa recapitulez intr-un fel mai usor de digerat.Ideea e simpla : in momentul in care simtim o anumita emotie in creier,mai exact in hipotalamus peptidele sunt ansamblate in neuropeptide sau neurohormoni.Sunt apoi eliberati in fluxul sangvin si ajung sa se fixeze pe receptorii fiecarei celule modificandu-i uneori pana si structura.(de aici vin modificarile fiziologice care survin in urma unei stari emotionale negative de exemplu).Totul se leaga,emotiile ajung sa influenteze efectiv structura biochimica a moleculelor.

Ce am spus eu mai sus e explicat foarte bine intr-un clip extras din documentarul "What the Bleep Do We Know ?!".In clip apar Dr Joe Dispenza care a studiat biochimie la Universitatea Rutgers,are mai multe titluri stiintifice in domeniul neurostiintelor,biologie celulara,medicina chiropractica.In clip apare si Dr.Candace Pert (doctorat in farmacologie -Johns Hopkins University School of Medicine ) ,fiind persoana care a descoperit receptorul opiat.

http://www.youtube.com/watch?v=6BkI8LD24y0

Neuronii nu sunt interconectati fizic..legatura dintre ei realizandu-se prin intermediul sinapselor si astfel se formeaza o larga retea neuronala.In reteaua neuronala sunt integrate toate gandurile si amintirile (amintirile sunt fragmente de informatie).Prin intermediul amintirilor si gandurilor reusim sa construim concepte.(de exemplu conceptul de iubire -construit prin memorie asociativa din idei,ganduri,sentimente).Neuronii au capacitate de selectie si in functie de anumite pattern-uri (tipare) pe care le putem intalni la o persoana anume si care corespund informatiilor pe care noi le avem despre iubire,ne dicteaza ca putem sa ne indragostim de persoana respectiva si imediat asociaza emotiile aferente conceptului de iubire.Informatiile care provin din mediul extern (de la persoana de care ne indragostim) sunt procesate la nivel intern si o data ce anumite pattern-uri se potrivesc creierul reinterpreteaza informatiile,le integreaza si persoana respectiva deja e asociata cu o anumita stare emotionala.Din momentul in care experimentam starea emotionala respectiva,hipotalamusul incepe sa ansambleze peptidele in neurohormoni si neuropeptide corespunzatore starii respective.Sunt eliberati in fluxul sangvin si ajung sa declanseze cascade biochimice prin atasarea lor de diversi receptori.

Neurohormonul responsabil pentru iubire si pentru adictia chimica ce apare o data cu iubirea este OXITOCINA.

IUBIREA -ADICTIE CHIMICA DE OXITOCINA

Primele experimente stiintifice realizate in sensul asta au fost efectuate pe "prairie voles",la noi cunoscuti sub denumirea de "soareci de camp".Acesta specie face parte din micul procentaj (3%) al mamiferelor care pot forma relatii monogame.Imperecherea se realizeaza pe parcursul a 24 h iar dupa ce s-au imperecheat raman impreuna pentru tot restul vietii,evitand sa se imperecheze cu alti soareci de camp.Masculul devine agresiv si isi pazeste femela foarte atent,protejand-o.Un alt aspect observat de oamenii de stiinta a fost faptul ca alta specie inrudita "montane voles" nu pot dezvolta relatii de lunga durata.Doar cateva gene diferite cauzeaza diferentele comportamentale atat de mari pentru ca in proportie de 99 % genomul celor 2 specii e identic.

Cum povestea era intriganta s-a mers si mai departe si s-a studiat ce se intampla cand soarecii de camp fac sex.In momentul in care soarecii de camp fac sex se elibereaza 2 hormoni : oxitocina si vasopresina.In momentul in care cei 2 hormoni erau blocati imperecherea dintre soarecii de camp devenea o simpla aventura fara consecinte ulterioare fara ca ei sa mai dezvolte relatii de lunga durata.Asta sugereaza clar ca fidelitatea e genetica din pacate.Oamenii cu concentratii reduse de oxitocina si vasopresina la nivel cerebral nu pot dezvolta relatii de lunga durata,fidelitatea avand substrat hormonal.Mergem mai departe..Un alt aspect interesant a fost observat in momentul in care soarecilor de camp li se facea o injectie cu hormonii respectivi dar nu erau lasati sa se imperecheze,ei isi preferau in continuare partenerul ales.Altfel spus,cercetarorii puteau face soarecii de camp sa se indragosteasca doar cu o simpla injectie.Insa cand aceeasi injectie a fost facuta celeilalte specii (montane voles) nu s-a produs absolut nicio modificare.S-a descoperit ca soarecii de camp (prairie voles) au receptori pentru oxitocina si vasopresina in regiuni cerebrale asociate cu recompensa si reintarire,cealalta specie (montane voles) neavand respectivii receptori.

Larry Young,cercetator al atasamentului social la Universitatea Emory din Atlanta,Georgia explica faptul ca exista un sistem de recompense la nivel cerebral care determina soarecii de camp,oamenii si alte specii sa faca ce trebuie sa faca.Fara acest sistem,ar uita sa manance sa bea sau sa faca sex acest lucru avand rezultate dezastruoase iar animalele si oamenii continua sa faca anumite lucruri pentru ca acele lucruri ii fac sa se simta bine.Se simt bine datorita faptului ca atunci cand fac anumite lucruri se elibereaza dopamina la nivel cerebral.In momentul in care femelele se imperecheaza (ma refer la soarecii de camp) se constata o crestere cu 50 % a nivelului dopaminei in centrul de recompense al creierului.In mod similar cand un mascul sobolan face sex se simte foarte bine datorita cresterii dopaminei motiv pentru care isi doreste sa faca cat mai mult sex bazandu-se pe experienta anterioara.Dar spre deosebire de soarecii de camp,sobolanii niciodata nu invata sa asocieze sexul cu o anumita femela,sobolanii nefiind monogami.Aici sunt implicati cei 2 hormoni:

oxitocina si vasopresina.(sunt implicati in parti ale creierului care ajuta la alegerea caracteristicilor de baza pentru identificarea indivizilor).Daca gena pentru oxitocina e scoasa afara de la un soarece inainte de nastere,soarecele respectiv va deveni amnezic din punct de vedere social si nu isi va putea aminti alti soareci cu care intra in contact.Acelasi lucru se intampla si daca gena pentru vasopresina e inactivata.

Sexul la oameni si la soarecii de camp stimuleaza eliberarea celor 2 hormoni : vasopresina si oxitocina.Un alt lucru important e ca persoanele (mamiferele) monogame au cantitati mai mari din acesti 2 hormoni la nivel cerebral.

Un alt experiment s-a desfasurat in 2000.Andreas Bartels si Semir Zeki de la Universitatea College din Londra au localizat ariile cerebrale activate de iubirea romantica.Au luat studenti care sustineau ca sunt indragostiti profund,le-au facut scanari computerizate (CT) si au localizat tiparele activitatii lor cerebrale.Rezultatele i-au surprins: pentru inceput au observat ca doar o mica arie a creierului e activata in iubirea romantica comparativ cu aria implicata de exemplu intr-o simpla prietenie.O a doua surpriza a fost faptul ca ariile cerebrale activate de iubirea romantica sunt diferite de ariile activate de alte stari emotionale cum ar fi frica si furia.Partile creierului activate de iubire sunt cele responsabile pentru starile de bine si cele care genereaza euforia indusa de unele droguri cum ar fi cocaina.Creierele oamenilor care iubesc profund nu arata ca niste creiere ale unor indivizi care experimenteaza sentimente profunde ci mai degraba arata ca niste creiere ale unor dependenti de cocaina.Iubirea foloseste mecanismele neuronale care sunt activate de-a lungul unei dependente.Suntem literalmente dependenti de iubire.Asta incearca sa spuna printre altele si documentarul "What the Bleep Do We Know?!" iar ca soundtrack e aleasa sugestiv o melodie a lui Robert Palmer - Addicted to Love.Cu cati mai multi receptori pentru vasopresina si oxitocina "in the brain reward system" cu atat suntem mai dependenti biochimic de aceste substante chimice,devenim afectivi si avem comportamente sociale exagerate.Asta face diferenta intre oameni si intre soarecii de camp..distributia receptorilor pentru oxitocina si vasopresina.Cu cat e mai mare cantitatea de oxitocina si vasopresina cu atat indivizii pot dezvolta mai bine relatii monogame.Dar atunci cand iti alegi un partener n-ai de unde sa stii ce receptori are la nivel cerebral si uneori ne gandim ca ar fi absurd sa ne ducem partenerii si sa-i testam genetic,biochimic,psihologic.Pe de alta parte nu putem avea certitudinea ca respectivii parteneri pot dezvolta relatii de tip monogam.Unii oameni se comporta datorita structurii lor genetice si biochimice exact ca si sobolanii adica incearca sa-si atinga nivelul de dopamina necesar dar nu se implica sentimental si nici nu deosebesc partenerii.Cu alte cuvinte daca ai "nesansa" sa dai peste un astfel de individ poti face orice (sa-i faci declaratii de dragoste,sa-i trimiti flori,sa-i cumperi tot universul,sa faci cu persoana respectiva orice tip de activitate) tot se va folosi de tine iar atunci cand isi atinge nivelul de dopamina va cauta alt partener care-i va satisface pentru o perioada nevoile biochimice si tot asa.Pentru ca n-are nicio importanta,nu te poate identifica corect,nu conteaza ca esti tu sau altcineva,conteaza doar reactia la nivel biochimic pe care i-ai produs-o.Creierul persoanelor respective e conceput in asa maniera incat nu pot indentifica indivizii ca entitati separate ci doar ca mijloace pe care le folosesc pentru a-si satisface nevoi biochimice.

Oamenii de stiinta au reusit sa mareasca numarul receptorilor la soarecii de camp si astfel i-au transformat in specii mult mai afective capabile sa se ataseze si mai mult de partenerii alesi.

Helen Fisher de la Rutgers University sugereaza faptul ca iubirea are 3 nuante diferite : dorinta (lust),iubire romantica (romantic love) si atasamentul pe termen lung (long-term attachment).Toate vin ca fenomene separate cu sistem emotional si motivational propriu si cu substantele chimice aferente.

Faza 1 (lust) implica dorinta sexuala (atractie sexuala).Jim Pfaus,psiholog la Universitatea Concordia din Montreal sugereaza faptul ca senzatia lasata in urma unui act sexual in care e implicata dorinta sexuala e similara cu senzatia indusa de consumarea substantelor opiate.Un mix de schimbari biochimice se produce incluzand cresterea nivelului serotoninei,oxitocinei,vasopresinei si a altor substante opioide endogene (echivalenti naturali ai heroinei).Din punct de vedere biochimic endorfina,morfina si heroina au aproape aceeasi structura.

Faza 2 (romantic love) implica iubirea romantica.Acest tip de dorinta le permite oamenilor sa ramana timp indelungat langa partenerul ales.Aceasta stare e caracterizata de sentimente de bucurie si ganduri obsesive,intruzive legate de obiectul fata de care individul manifesta afectiune.Unii cercetatori sugereaza faptul ca aceasta stare mentala ar avea caracteristici biochimice comune cu fazele maniacale sau de depresie maniacala.Dr. Fisher sugereaza insa ca iubirea romantica poate fi inhibata oarecum doar in stadii initiale prin marirea cantitatii de serotonina prin utilizarea benzodiazepinelor si a antidepresivelor dar asta se poate face doar in stadiile initiale.O data ce dragostea incepe sa evolueze in ceva serios e mult mai puternica decat orice altceva,mai puternica chiar decat foamea iar o mica cantitate de serotonina ar fi total inutila in acest caz.

Faza 3 (long-term attachment) implica sentimente de calm,securitate,confort social,uniune emotionala.Pentru ca sunt independente cele 3 sisteme pot functiona simultan.Poti simti atasament pe termen lung pentru o anumita persoana in timp ce simti iubire la nivel romantic pentru alta persoana si in timp ce poti simti dorinta sexuala intr-un anumit punct pentru o a treia persoana complet diferita.E posibil sa iubesti mai multe persoane in acelasi timp?Bineinteles ca e posibil,stiinta explica asta doar ca difera tipul de sentimente pe care le simti pentru fiecare persoana in parte deci nu-i mai condamnati pe cei care sustin ca s-au indragostit de 2 persoane in acelasi timp dar ca le iubesc pe ambele.Se poate.Asa cum spune Dr. Fisher nu am fost conceputi sa fim fericiti,am fost conceputi doar sa ne reproducem.Pentru ca iubirea e atat de complexa si implica atatea mecanisme la nivel neuronal si biochimic as sfatui pe toata lumea sa aiba grija mare in ceea ce priveste gesturile pe care le fac.Uneori joaca de-a iubirea poate deveni periculoasa datorita substratului biochimic.Cum spuneau vechii filosofi "cu iubirea nu-i de joaca".

Iubirea deci e o stare chimica cu origini in genetica si care implica si influente sociale exercitate de mediul in care traieste persoana.Daca vrei sa te asiguri ca partenerul te iubeste,du-l la o scanare computerizata,fa-i teste genetice si psihologice si descopera..altfel nu vei stii niciodata.

Dr.Fisher mai e de parere ca daca administrezi cuiva serotonina il poti ajuta sa treaca mai usor peste o relatie proasta.De asemenea creierul poate fi pacalit oarecum daca desfasori cu o anumita persoana diverse activitati care duc la cresterea nivelului dopaminei acest lucru ajutandu-te sa te atasezi cat mai mult de persoana respectiva.Nu iubim uneori o persoana anume..iubim anticiparea emotiilor si senzatiilor biochimice pe care ni le produce o persoana.Mai jos atasez un alt clip interesant din filmul "What the Bleep do We Know".Ca si o concluzie iubirea e o adictie puternica de substante biochimice.Soarecii erau antrenati sa apese un dispozitiv care elibera aceste substante biochimice si erau asa dependenti de ele incat ajungeau sa-si ignore nevoile fiziologice (sa nu manance,sa nu doarma) apasand butonul in permanenta.Dragostea e cel mai puternic drog echivalent cu substantele opioide.Nu-i condamnati pe cei care nu reusesc sa se desprinda de anumite persoane,uneori adictia e prea puternica. ("Your lights are on, but you're not home
Your mind is not your own/Your heart sweats, your body shakes/Another kiss is what it takes/You can't sleep, you can't eat/There's no doubt, you're in deep ..(...) It's closer to the truth to say you can't get enough/You know you're gonna have to face it, you're addicted to love")

http://www.youtube.com/watch?v=Rt6s-rGXi9w&feature=related

O alta substanta chimica eliberata in momentul in care ne indragostim e feniletilamina.Substanta are efecte asemanatoare amfetaminelor si se gaseste in mici cantitati si in ciocolata.E substanta responsabila pentru cresterea frecventei cardiace,transpiratul mainilor si alte efecte fiziologice pe care le resimtim atunci cand ne indragostim.

Confluzia finala : iubirea e o adictie puternica de substante chimice.

Autor articol : RR

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Leave a comment