Draga Jurnalule,

Offf uneori imi place sa ma agit aiurea, alteori ma enervez pe mine ca nu sunt mai calma. Sunt Acasa, in Mangalia, am reusit sa indeplinesc dificila misiune de a-mi muta toate lucrurile din Bucuresti, inapoi aici, Acasa. Sunt fericita si linistita in casa in care mi-am petrecut jumatate din copilarie, iubesc si respect felul in care ma ocroteste si ma face sa ma simt mereu binevenita. Si intr-un mod ciudat, aici nu ma simt niciodata singura. Dupa atata agitatie si nebunie de care recunosc, am avut nevoie, e placut sa gasesc timp sa admir din nou lucrurile marunte care mereu m-au fascinat aici. Felul in care vad cerul dimineata cand ma trezesc din pat, cu toate ca apartamentul este la parter, sau micile afise colorate cu ingeri pe care le-am lipit de mobila, ca sa-mi reamintesc iara si iara ca fiecare zi e speciala. La fel cum iubesc sa simt cum nisipul se joaca cu talpile mele, la fel iubesc cum parchetul de acasa face acelasi lucru: se bucura de mine, la fel cum si eu ma bucur de el.
Acuma, ca am reusit sa respir si eu putin, pot sa ma apuc sa fac bunatati. Azi e ziua mamei mele, pe care o iubesc foarte mult, si care chiar daca e la mii de km distanta, merita sa fie sarbatorita.
Cu mult drag si cu multi pupici, trebuie sa te las, pentru ca treaba mea abia a inceput si nu-mi place sa le las pentru mai tarziu, mereu a ta agitata, repezita dar mai tot timpul optimista si vesela, Bianca