Fragmente de ganduri

Uneori viata e ca o pagina goala care isi asteapta nerabdatoare poetul. Uneori pare ca viata ne alege pe noi, nu noi pe viata. Uneori uitam sa ne asumam greselile si responsabilitatea. Uneori imbratisam regretul, alteori imbratisam uitarea, desi calea de mijloc- acceptarea- e mult mai accesibila. Zi de zi intalnim necunoscuti, uneori acestea devin cunoscuti, cativa dintre ei, ne devin prieteni, dar pe masura ce legam prietenii, cat oare mai mentinem prieteniile vechi? Cand intr-un grup de prieteni, 2 se cearta, ce se va intampla cu restul? De ce dor sfarsiturile? De ce ne e greu sa o luam de la capat? De ce ne e frica sa rostim intrebarile care ne framanta cu adevarat?
Pe scena vietii, toti jucam roluri, dar hai sa ne opunem scenaristului si regizorului, sa improvizam si sa ne cream propria noastra capodopera. De ce ne lasam controlati si manipulati?? Nu.. Mai corect spus, de ce controlam si manipulam? De ce foamea de putere pe care o simtim ne face sa ne dorim sa-i dominam pe ce-i din jurul nostru? Nimeni, dar absolut nimeni nu are nici o obligatie. Si totusi uneori ne simtim astfel, ne simtim obligati sa facem ceva, sa spunem ceva iar uneori - doar uneori -sa simtim ceva.
Nu scumpii mei, viata nu ar trebui sa fie asa. Viata ar trebui sa fie despre libertate, placere, dragoste. Si totul porneste de la placere,hmm si de la sinceritate...
Cata vreme faci totul cu placere ( nu din obligatie) cata vreme esti sincer cu tine si cu cei din jurul tau, viata ta nu este impusa/trasata de nimeni altcineva decat de catre tine. Pentru ca solutia la tot raul din lume, o detii tu. Pentru ca tu stii cum sa accepti sau cum sa te impaci cu tot ceea ce te inconjoara, pentru ca tu sa mergi mai departe. Cat despre mine?! Eu nu dau lectii despre ceva ce nu inteleg, dar din pacate, lectiile mele nu sunt intelese mereu.

Cu multa caldura si poate un pic de dor, din tara lui Artemis cea infocata, va saluta, mereu a voastra scumpa si draga, Bianca.