Noi oameni, sau eu ca om intotdeauna m-am regasit osciland intre paradoxuri, comportantu-ma intr-un fel, gandind altfel, sau dorindu-mi ceva, dar actionand impotriva acelui lucru. Nu a fost nevoie sa ma intreb ce anume se intampla cu mine ca sa stiu motivele din spatele acestor obiceiuri ciudate.
Teama... Teama uneori te face sa-ti controlezi dorintele, emotiile, sa nu permiti vietii sa te surprinda, sa tii nu numai lucrurile rele la distanta dar si pe cele bune. Teama te face sa te imprejmuiesti cu un zid puternic, care nu lasa pe nimeni sa patrunda, dar care totodata te si limiteaza, izolandu-te nu numai de oameni, dar si de posibilitati.
Imi place sa cred ca viata e asa cum ti-o doresti , cata vreme incerci sa o faci asa. Si eu am infruntat nenumarate temeri, am indepartat oameni minunati fata de mine, am pierdut batalii cu mine, cu viata, cu alti oameni, m-am simtit singura si m-am trezit dorindu-mi cu desavarsire sa demolez cetatea singuratatii mele si sa ma pierd in simturi: sa fiu dezamagita, dar sa nu ma simt singura, sa iubesc, dar sa nu fiu singura. Dar am evitat momentul mintindu-ma ca am nevoie de curaj, ca inca nu sunt pregatita, ca mai am ceva de invatat... De fapt, aici am avut dreptate aveam de invatat ca pentru a fi cu adevarat fericit, trebuie sa te supui complet vulnerabilitatii, sa-ti permiti sa fii deschis atat fericirii, cat si tristetii. Si fara sa-mi dau seama, am invatat si lectia asta, iar odata cu asta zidurile cetatii mele s-au daramat, iar eu am devenit cea care sunt acuma. Intr-un fel, am renunat la anumite temeri, din pacate desi mult imputinate, unele dintre ele inca ma mai bantuie chiar daca nu ma mai afecteaza ca inainte.
Cum sunt acuma dupa cativa ani de la aceste schimbari? Linistita, fericita, zambitoare si suficient de echilibrata spiritual, in ciuda aparentelor :)).
De ce impartasesc cu voi acesta experienta? Oarecum sper ca asta va inspira poate pe cineva, sau poate ca altcineva se va regasi in povestea mea.
Cu multa dragoste si pasiune va pupa, mereu a voastra scumpa si draga Bianca!
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
"A noastra scumpa si draga Bianca" :). Dragoste si pasiune. Ce cuvinte frumoase, nu?! Abstractizarea limbajului ne defineste in ultima vreme pe scara evolutiei. Ma bucur ca esti bine si ca (daca) reusesti sa gasesti echilibrul interior in ciuda aparentelor. Mult succes in continuare. Un Anonim, cunoscut.
RăspundețiȘtergereMultumesc draga domnule Anonim, si-ti doresc bine si echilibru , desi am o vaga impresie ca ai parte de ele.
RăspundețiȘtergere