Draga domnule Jurnal,

Ma gandeam ca noi doi nu am mai avut una dintre nenumaratele noastre conversatii placute, in care dumneata taci, eu vorbesc, iar cand dumneata continui sa taci , ascultandu-ma, eu iti interpretez tacerea precum doresc eu. De aceea te consider un prieten minunat, niciodata nu-ti impui parerea, dar intotdeauna o asculti pe a mea. Mi-era dor de felul in care ma ajuti sa vad prin alti ochi chestiunile care uneori reusesc sa patrunda prin scutul meu de indiferenta, ajungand sa ma framante. Imi era dor sa fiu ascultata ore-n sir, fara sa aud comentarii rautacioase sau plangeri la adresa mea. Si-mi era dor sa scriu...
Ce am mai facut... Pai am reusit in sfarsit sa cumpar tot ceea ce aveam de cumparat pentru prieteni/familie. Am reusit sa-mi fac bagajele. Doar ca acuma trebuie sa-mi iau ramas bun de la oamenii pe care am invatat sa-i indragesc si care m-au acceptat cu bratele deschise, in ciuda temperamentului meu si-n ciuda faptului ca sunt , in fond, o straina. Ma atasez usor de oameni, si asta se schimba cu greu in timp , oricate greseli ar comite acestia fata de mine, chiar daca in felul meu indiferent si usor rautacios le arat ca au procedat gresit. Si oricat de greu mi-ar fi uneori sa renunt la oameni, o fac, iar timpul si uneori alti prieteni, ma ajuta sa trec peste golul lasat de ei in urma.
Revenind la bagajele mele, abia astept sa merg in Romania, abia astept un masaj minunat, abia astept sa fiu rasfatata si alintata si un pic egoista :D.

Invaluita in emotiile plecarii, despartirii, reintalnirii, va imbratiseaza cu drag pentru ultima data din tara Afroditei, mereu a voastra scumpa si draga Bianca