Luna plina /magica

Am devenit prea delasatoare in ceea ce priveste scrisul... Inca scriu ce-i drept eseuri, si mici scenete sau nuvele, insa clar nu mta un mai sunt capabila sa imi iau drept tinta un roman si sa-l termin. Nu stiu de ce dar- imediat ce termin de scris un sfert si imi formulez o imagine buna a felului in care doresc sa-l finalizez- toata dorinta arzatoare de a impartasi acea poveste sau acele mesaje pe care le am de impartasit se naruie, se prabuseste... Poate ca sunt incapabila sa-mi duc la capat unele aspiratii, poate ca e frica de a nu ramane fara aspiratii. In fond ce e lumea fara un tel? Avem nevoie de motive pentru a trai fie ca e vorba de o perspectiva religioasa fie ca e vorba de de mici visuri pe care ni le auto-delegam pe masura ce traim totul e o iluzie si totul e plin de perspective dupa cum spunea Blaga, il inteleg prea bine si sunt de acord cu el, si totusi nu sunt suficient de curajoasa sa infrunt viata fara motiv, fara tel, fara nimic... Asa cum ma intreba un prieten odata cine sunt, astfel ma tem sa aflu cine sunt cu adevarat atunci cand nu am nici un artificiu pe care sa-l arunc in fata drept descriere. Fie-va teama de oamenii care nu au nimic de pierdut pentru ca la nivel de impuls si de instinct se afla eu-ul, tu-ul, el-ul adevarat! Poate ca uneori e mai bine ca ne impunem limite, ca societatea ne impune un anumit tip de comportament si ca noi insine imprimam un anumit tip de caracter. Poate ca fiind diversi nu realizam decat razboaie, certuri, violenta, asadar conflicte, poate ca cea mai buna modalitate de a ne accepta unii pe altii este sa fim unificati in aparenta si in comportament ( da sunt sarcastica!) ... Nu stiu altii ce cred dar eu inca ma intristez cand vad oameni certandu-se, atacandu-se verbal sau fizic, pentru ca niciodata efectele acestor agresiuni nu vor fi simtite doar de catre cei direct implicati ci si de catre cei care fac parte din mediul lor. Lumea e un cerc iar atunci cand 2 se cearta toata lumea sufera - e doar un alt fel de buterfly effect... Peace to the world! TB

Back to School ...

Daca cineva mi-ar cere sa descriu partea de an care a trecut, probabil ca primul cuvant care mi-ar veni in minte ar fi STRESANT. Intr-un fel sunt constienta ca nu e drept sa-l consider asa, din moment ce nu am fost chiar atat de ocupata, pe de alta parte toata munca voluntara, asteptarile, dezamagirile m-au torturat atat psihic cat si fizic.
Acum ca am inceput (in sfarsit) facultatea, pot spune ca sunt relaxata,ceea ce e oarecum ciudat din moment ce , in mod normal as fi coplesita de atata munca cata ni se cere, in schimb pot afirma ca ma simt linistita, multumita, entuziasmata si chiar mi-e drag sa caut materiale, sa invat, sa merg la facultate, in fiecare zi invat lucruri noi, in fiecare zi imi pun intrebari noi, si de fiecare data cand ma pun in pat sa dorm stiu ca asta e ce am vrut mereu sa fac, ba mai mult, stiu ca asta este ceea ce imi e menit sa fac.
Despre Anglia pot spune ca e mai insorita decat se spune, abia in ultimele zile a inceput sa se raceasca, iar la TV se anunta ninsori pana la sfarsitul lunii. Oamenii sunt veseli,sociabili si foarte petrecareti :-).

Ma intorc la citit,dar ne auzim curand,

Cheers
Bianca

Love-chemical addiction.Understanding love

Din momentul in care devenim fiinte sociale si luam contact cu lumea exterioara incepem sa fim indoctrinati prost.Ni se explica faptul ca am fost conceputi cu un scop,anume acela de a darui si primi iubire.Universul a fost special conceput pentru noi iar singura noastra preocupare trebuie sa fie aceea de a ne gasi "sufletul pereche" (fiecare persoana are doar o singura jumatate si nu poate iubi cu adevarat in viata decat o singura data asa ca trebuie sa actioneze cu foarte mare prudenta ca atunci cand isi intalneste "persoana speciala" sa nu rateze momentul si sa nu-si iroseasca sansa la fericire autocondamnandu-se la o eterna existenta nefericita.(da..suna patetic si chiar e din pacate dar sa nu aveti tupeul sa nu recunoasteti ca intr-o anumita etapa a vietii voastre ati crezut in aberatiile astea pentru ca va faceau existenta mai usoara !!!).De aici se naste tragedia umana: modele sociale fixate prost in ontogeneza.De-a lungul timpului iubirea a fost lasata in seama artistilor(pictorilor,poetilor) care au incercat sa ofere o viziune idilica asupra conceptului,de altfel empirica,bazata mai mult pe simturi.Asa au reusit sa creeze adevarate opere de arta,folosindu-se de idealism caruia i-au dat valente creatoare.

Oamenii au inceput sa foloseasca drept repere aceste opere si sa-si ghideze viata in functie de ele,sa-si adapteze mentalitatea dupa ele,ajungand sa creada in lucruri total inexistente.Iubirea romantica era considerata ceva inexplicabil a carei frumusete era asemanata de multe ori cu un curcubeu ce apare dupa o ploaie rece.Omul nu avea dreptul sa incerce macar sa inteleaga ceva,trebuia doar sa se bucure de frumusetea momentului (care bineinteles ca nu dura o eternitate).Orice incercare a lui de a explica ceva era din start sortita esecului iar omul urma sa fie condamnat la nefericire pentru ca a cutezat sa violeze legile naturale. (a se vedea poezia "Eu nu strivesc corola de minuni a lumii" a lui Lucian Blaga pentru cei care au impresia ca mai sus aberam).Initial tot ce s-a intamplat parea pozitiv,omul ajungea sa fie mai uman pentru ca isi utiliza energia incercand sa faca lucruri care l-ar fi adus cat mai aproape de conceptul de iubire profunda,totala..stadiu care nu putea fi atins de oricine,doar cei "alesi" care reuseau sa se lase in voia simturilor si sa traiasca profund fiecare emotie aveau sanse sa ajunga acolo.Oamenii incercau din rasputeri sa atinga acel deziderat intangibil,ajungeau atat de mult sa creada in respectivele concepte incat isi modelau existenta in functie de ele,incercau sa fie mai buni,mai umani doar pentru a avea o sansa sa fie fericiti.

Pana aici totul bun si frumos..oamenii isi produceau sisteme valorice asemanatoare unei piramide de sticla iar in varf puneau iubirea si cum conceptul era construit pe minciuni in fond la cele mai mici turbulente se prabusea si o data cu iubirea intreaga piramida,totul fiind perisabil din cauza faptului ca nu exista o baza solida.Oamenii isi pierdeau sistemele valorice,deveneau dezechilibrati si la primele rupturi de acest gen sinuciderile curgeau in lant.Prima experienta dureroasa de acest gen provoca caderi psihice cu consecinte dezastruoase.
Oamenii ajungeau la despartire (ceea ce era inevitabil uneori) si cum fusesera "pacaliti" ca nu au decat o singura sansa in viata sa fie fericiti nu suportau gandul unei sentinte cosmice atat de crude si nu reuseau sa mai gaseasca un sens in nimic iar atunci durerea fiind insuportabila recurgeau la singura solutie pe care o vedeau in momentul respectiv: sa puna capat si sa moara.Pentru cei "norocosi" care reuseau totusi sa supravietuiasca dezastrului fara a avea tendinte suicidare urma o surpriza destul de mare: cu trecerea timpului constatau ca se pot indragosti din nou de o alta persoana (total diferita de prima) si ca pot iubi la intensitate maxima ca si prima data cu toate ca se schimbau putin actorii si scena.Abia in momentul in care ajungeau sa-si piarda capul (la figurat) realizau ceva esential : totul fusese o minciuna,nu existau "suflete pereche" nu existau "iubiri eterne" existau doar oameni potriviti la locul potrivit sau la fel de bine oameni nepotriviti la locul nepotrivit.Asa constientizau ca nu exista persoane predestinate sa fie impreuna,exista doar alegeri bune sau proaste facute la un moment dat.Ajungeau sa iubeasca profund si nu doar o data de foarte multe ori si de fiecare data reuseau sa atinga stadiul initial deci totul fusese doar o perspectiva gresita si fusesera atata vreme ancorati intr-o minciuna.Reuseau sa fie fericiti pentru a o suta oara cu persoane total diferite iar atunci au inceput sa-si puna si mai multe intrebari: oare ce declanseaza iubirea ? Cand se sfarseste ? De ce ne comportam irational si de ce iubirea are efecte la nivel fizic? De ce atunci cand suferim si cand suntem raniti totul se revarsa asupra fizicului si experimentam emotii negative,stari fiziologice ciudate..ce legatura sa fie intre psihic si fiziologic?Care e puntea de legatura intre ele,exista vreuna ?Atunci mitul iubirii se spulbera,oamenii evoluau si invatau ca sunt indreptatiti sa inteleaga ce se intampla cu ei,dulcea utopie a luat sfarsit.Desi majoritatea nu vor inca sa accepte ideea omul nu e altceva decat un animal evoluat.Sunt realitati care nu pot fi negate..pana si structura lui anatomica confirma aspectul : omul are

reminiscente ale cozii (coccis-ul),coaste flotante cu toate ca a trecut la ortostatism.Astea de unde provin ?! Pentru cei care vor sa inteleaga cat mai multe legate de asta le recomand sa citeasca "Originea speciilor" a lui Darwin si vor realiza ca multe chestii au explicatie rationala si se leaga intre ele dar asta e un aspect in care nu vreau sa intru acum,scopul articolului fiind altul.Vaticanul a acceptat teoria evolutionista pentru ca au realizat in final ca pot infuria oamenii de stiinta foarte tare iar daca acestia si-ar propune pentru o secunda le-ar darama intreaga ideologie si nu asta e scopul.Au realizat ca si-ar pierde puterea asa ca au ajuns la o solutie de "compromis" si au preferat ca pentru prima data sa imbratiseze adevarul stiintific si sa accepte ca nu am fost conceputi de nimeni in mod particular ci ca am evoluat din alte specii.Aici extrag cateva fraze din articolul publicat de cotidianul : "Astfel, Vaticanul nu sprijină interpretarea literală a genezei, spunând că aceasta nu este decât o alegorie a modului în care Dumnezeu a creat lumea. În acest sens, Biserica Catolică propovăduieşte o evoluţie teistă, spunând că nu există nici un motiv pentru care Dumnezeu nu s-ar fi putut folosi de un proces evolutiv pentru plăsmuirea speciei umane".Articol ce poate fi gasit la : http://old.cotidianul.ro/vaticanul_imbratiseaza_evolutionismul-58419.html .

Ca am reusit un pic sa lamuresc aspectul asta,trec mai departe.Sa o luam cu inceputul : din punct de vedere anatomic sistemul nervos central e format din maduva spinarii si encefal.Encefalul e alcatuit din trunchi cerebral,cerebel,diencefal si emisferele cerebrale.Diencefalul la randu-i fiind alcatuit din : talamus,hipotalamus,metatalamus,subtalamus si epitalamus.Partea care ne intereseaza insa este hipotalamusul care printre altele regleaza si comportamentul afectiv-emotional si sexual.Ce se intampla in hipotalamus?Comparat de multe ori cu o fabrica in hipotalamus se ansambleaza substante chimice care se potrivesc starilor emotionale experimentate de om.Substantele chimice ansamblate aici se numesc peptide si sunt lanturi de aminoacizi.Proteinele sunt construite din aminoacizi combinati cu azot.Proteinele sunt moleculele cele mai numeroase din structura organismelor vii,orice proces care se desfasoara intr-o structura vie depinzand foarte tare de aceasta clasa de molecule.Desi in natura exista in jur de 300 de aminoacizi,doar 20 de aminoacizi sunt intalniti frecvent in structurile proteice ale mamiferelor.Aminoacizii contin o grupare carboxil,o grupare amino primara si o catena laterala distincta atasata carbonului alfa.(glicina,alanina,valina,leucina,izoleucina,fenilalanina,triptofan,metionina,

prolina,serina,treonina,tirozina,aspargina,glutamina,cisteina,acid aspartic,acid glutamic,histidina,lizina,arginina).Mergem mai departe..in hipotalamus peptidele sunt luate si ansamblate in neuropeptide si neurohormoni care se potrivesc starilor emotionale pe care le experimentam,existand substante chimice pentru fiecare emotie : fericire,tristete,victimizare.In momentul in care experimentam o anumita stare emotionala,hipotalamusul ansambleaza peptida care se potriveste cu starea respectiva iar in fluxul sangvin sunt eliberate peptide care ajung sa se fixeze pe receptorii celulelor,fiecare celula avand asemenea receptori.Fiecare substanta e alcatuita din molecule iar fiecare molecula are receptori ,molecula fiind alcatuita din atomi de hidrogen,nitrogen,carbon.Acest lucru a fost descoperit de Dr.Candace Pert care le-a denumit "molecules of emotion".Dr. Pert este de asemenea persoana care a descoperit existenta receptorului opiat la nivel cerebral prin folosirea unui antagonist al morfinei : naloxone.

Sa recapitulez intr-un fel mai usor de digerat.Ideea e simpla : in momentul in care simtim o anumita emotie in creier,mai exact in hipotalamus peptidele sunt ansamblate in neuropeptide sau neurohormoni.Sunt apoi eliberati in fluxul sangvin si ajung sa se fixeze pe receptorii fiecarei celule modificandu-i uneori pana si structura.(de aici vin modificarile fiziologice care survin in urma unei stari emotionale negative de exemplu).Totul se leaga,emotiile ajung sa influenteze efectiv structura biochimica a moleculelor.

Ce am spus eu mai sus e explicat foarte bine intr-un clip extras din documentarul "What the Bleep Do We Know ?!".In clip apar Dr Joe Dispenza care a studiat biochimie la Universitatea Rutgers,are mai multe titluri stiintifice in domeniul neurostiintelor,biologie celulara,medicina chiropractica.In clip apare si Dr.Candace Pert (doctorat in farmacologie -Johns Hopkins University School of Medicine ) ,fiind persoana care a descoperit receptorul opiat.

http://www.youtube.com/watch?v=6BkI8LD24y0

Neuronii nu sunt interconectati fizic..legatura dintre ei realizandu-se prin intermediul sinapselor si astfel se formeaza o larga retea neuronala.In reteaua neuronala sunt integrate toate gandurile si amintirile (amintirile sunt fragmente de informatie).Prin intermediul amintirilor si gandurilor reusim sa construim concepte.(de exemplu conceptul de iubire -construit prin memorie asociativa din idei,ganduri,sentimente).Neuronii au capacitate de selectie si in functie de anumite pattern-uri (tipare) pe care le putem intalni la o persoana anume si care corespund informatiilor pe care noi le avem despre iubire,ne dicteaza ca putem sa ne indragostim de persoana respectiva si imediat asociaza emotiile aferente conceptului de iubire.Informatiile care provin din mediul extern (de la persoana de care ne indragostim) sunt procesate la nivel intern si o data ce anumite pattern-uri se potrivesc creierul reinterpreteaza informatiile,le integreaza si persoana respectiva deja e asociata cu o anumita stare emotionala.Din momentul in care experimentam starea emotionala respectiva,hipotalamusul incepe sa ansambleze peptidele in neurohormoni si neuropeptide corespunzatore starii respective.Sunt eliberati in fluxul sangvin si ajung sa declanseze cascade biochimice prin atasarea lor de diversi receptori.

Neurohormonul responsabil pentru iubire si pentru adictia chimica ce apare o data cu iubirea este OXITOCINA.

IUBIREA -ADICTIE CHIMICA DE OXITOCINA

Primele experimente stiintifice realizate in sensul asta au fost efectuate pe "prairie voles",la noi cunoscuti sub denumirea de "soareci de camp".Acesta specie face parte din micul procentaj (3%) al mamiferelor care pot forma relatii monogame.Imperecherea se realizeaza pe parcursul a 24 h iar dupa ce s-au imperecheat raman impreuna pentru tot restul vietii,evitand sa se imperecheze cu alti soareci de camp.Masculul devine agresiv si isi pazeste femela foarte atent,protejand-o.Un alt aspect observat de oamenii de stiinta a fost faptul ca alta specie inrudita "montane voles" nu pot dezvolta relatii de lunga durata.Doar cateva gene diferite cauzeaza diferentele comportamentale atat de mari pentru ca in proportie de 99 % genomul celor 2 specii e identic.

Cum povestea era intriganta s-a mers si mai departe si s-a studiat ce se intampla cand soarecii de camp fac sex.In momentul in care soarecii de camp fac sex se elibereaza 2 hormoni : oxitocina si vasopresina.In momentul in care cei 2 hormoni erau blocati imperecherea dintre soarecii de camp devenea o simpla aventura fara consecinte ulterioare fara ca ei sa mai dezvolte relatii de lunga durata.Asta sugereaza clar ca fidelitatea e genetica din pacate.Oamenii cu concentratii reduse de oxitocina si vasopresina la nivel cerebral nu pot dezvolta relatii de lunga durata,fidelitatea avand substrat hormonal.Mergem mai departe..Un alt aspect interesant a fost observat in momentul in care soarecilor de camp li se facea o injectie cu hormonii respectivi dar nu erau lasati sa se imperecheze,ei isi preferau in continuare partenerul ales.Altfel spus,cercetarorii puteau face soarecii de camp sa se indragosteasca doar cu o simpla injectie.Insa cand aceeasi injectie a fost facuta celeilalte specii (montane voles) nu s-a produs absolut nicio modificare.S-a descoperit ca soarecii de camp (prairie voles) au receptori pentru oxitocina si vasopresina in regiuni cerebrale asociate cu recompensa si reintarire,cealalta specie (montane voles) neavand respectivii receptori.

Larry Young,cercetator al atasamentului social la Universitatea Emory din Atlanta,Georgia explica faptul ca exista un sistem de recompense la nivel cerebral care determina soarecii de camp,oamenii si alte specii sa faca ce trebuie sa faca.Fara acest sistem,ar uita sa manance sa bea sau sa faca sex acest lucru avand rezultate dezastruoase iar animalele si oamenii continua sa faca anumite lucruri pentru ca acele lucruri ii fac sa se simta bine.Se simt bine datorita faptului ca atunci cand fac anumite lucruri se elibereaza dopamina la nivel cerebral.In momentul in care femelele se imperecheaza (ma refer la soarecii de camp) se constata o crestere cu 50 % a nivelului dopaminei in centrul de recompense al creierului.In mod similar cand un mascul sobolan face sex se simte foarte bine datorita cresterii dopaminei motiv pentru care isi doreste sa faca cat mai mult sex bazandu-se pe experienta anterioara.Dar spre deosebire de soarecii de camp,sobolanii niciodata nu invata sa asocieze sexul cu o anumita femela,sobolanii nefiind monogami.Aici sunt implicati cei 2 hormoni:

oxitocina si vasopresina.(sunt implicati in parti ale creierului care ajuta la alegerea caracteristicilor de baza pentru identificarea indivizilor).Daca gena pentru oxitocina e scoasa afara de la un soarece inainte de nastere,soarecele respectiv va deveni amnezic din punct de vedere social si nu isi va putea aminti alti soareci cu care intra in contact.Acelasi lucru se intampla si daca gena pentru vasopresina e inactivata.

Sexul la oameni si la soarecii de camp stimuleaza eliberarea celor 2 hormoni : vasopresina si oxitocina.Un alt lucru important e ca persoanele (mamiferele) monogame au cantitati mai mari din acesti 2 hormoni la nivel cerebral.

Un alt experiment s-a desfasurat in 2000.Andreas Bartels si Semir Zeki de la Universitatea College din Londra au localizat ariile cerebrale activate de iubirea romantica.Au luat studenti care sustineau ca sunt indragostiti profund,le-au facut scanari computerizate (CT) si au localizat tiparele activitatii lor cerebrale.Rezultatele i-au surprins: pentru inceput au observat ca doar o mica arie a creierului e activata in iubirea romantica comparativ cu aria implicata de exemplu intr-o simpla prietenie.O a doua surpriza a fost faptul ca ariile cerebrale activate de iubirea romantica sunt diferite de ariile activate de alte stari emotionale cum ar fi frica si furia.Partile creierului activate de iubire sunt cele responsabile pentru starile de bine si cele care genereaza euforia indusa de unele droguri cum ar fi cocaina.Creierele oamenilor care iubesc profund nu arata ca niste creiere ale unor indivizi care experimenteaza sentimente profunde ci mai degraba arata ca niste creiere ale unor dependenti de cocaina.Iubirea foloseste mecanismele neuronale care sunt activate de-a lungul unei dependente.Suntem literalmente dependenti de iubire.Asta incearca sa spuna printre altele si documentarul "What the Bleep Do We Know?!" iar ca soundtrack e aleasa sugestiv o melodie a lui Robert Palmer - Addicted to Love.Cu cati mai multi receptori pentru vasopresina si oxitocina "in the brain reward system" cu atat suntem mai dependenti biochimic de aceste substante chimice,devenim afectivi si avem comportamente sociale exagerate.Asta face diferenta intre oameni si intre soarecii de camp..distributia receptorilor pentru oxitocina si vasopresina.Cu cat e mai mare cantitatea de oxitocina si vasopresina cu atat indivizii pot dezvolta mai bine relatii monogame.Dar atunci cand iti alegi un partener n-ai de unde sa stii ce receptori are la nivel cerebral si uneori ne gandim ca ar fi absurd sa ne ducem partenerii si sa-i testam genetic,biochimic,psihologic.Pe de alta parte nu putem avea certitudinea ca respectivii parteneri pot dezvolta relatii de tip monogam.Unii oameni se comporta datorita structurii lor genetice si biochimice exact ca si sobolanii adica incearca sa-si atinga nivelul de dopamina necesar dar nu se implica sentimental si nici nu deosebesc partenerii.Cu alte cuvinte daca ai "nesansa" sa dai peste un astfel de individ poti face orice (sa-i faci declaratii de dragoste,sa-i trimiti flori,sa-i cumperi tot universul,sa faci cu persoana respectiva orice tip de activitate) tot se va folosi de tine iar atunci cand isi atinge nivelul de dopamina va cauta alt partener care-i va satisface pentru o perioada nevoile biochimice si tot asa.Pentru ca n-are nicio importanta,nu te poate identifica corect,nu conteaza ca esti tu sau altcineva,conteaza doar reactia la nivel biochimic pe care i-ai produs-o.Creierul persoanelor respective e conceput in asa maniera incat nu pot indentifica indivizii ca entitati separate ci doar ca mijloace pe care le folosesc pentru a-si satisface nevoi biochimice.

Oamenii de stiinta au reusit sa mareasca numarul receptorilor la soarecii de camp si astfel i-au transformat in specii mult mai afective capabile sa se ataseze si mai mult de partenerii alesi.

Helen Fisher de la Rutgers University sugereaza faptul ca iubirea are 3 nuante diferite : dorinta (lust),iubire romantica (romantic love) si atasamentul pe termen lung (long-term attachment).Toate vin ca fenomene separate cu sistem emotional si motivational propriu si cu substantele chimice aferente.

Faza 1 (lust) implica dorinta sexuala (atractie sexuala).Jim Pfaus,psiholog la Universitatea Concordia din Montreal sugereaza faptul ca senzatia lasata in urma unui act sexual in care e implicata dorinta sexuala e similara cu senzatia indusa de consumarea substantelor opiate.Un mix de schimbari biochimice se produce incluzand cresterea nivelului serotoninei,oxitocinei,vasopresinei si a altor substante opioide endogene (echivalenti naturali ai heroinei).Din punct de vedere biochimic endorfina,morfina si heroina au aproape aceeasi structura.

Faza 2 (romantic love) implica iubirea romantica.Acest tip de dorinta le permite oamenilor sa ramana timp indelungat langa partenerul ales.Aceasta stare e caracterizata de sentimente de bucurie si ganduri obsesive,intruzive legate de obiectul fata de care individul manifesta afectiune.Unii cercetatori sugereaza faptul ca aceasta stare mentala ar avea caracteristici biochimice comune cu fazele maniacale sau de depresie maniacala.Dr. Fisher sugereaza insa ca iubirea romantica poate fi inhibata oarecum doar in stadii initiale prin marirea cantitatii de serotonina prin utilizarea benzodiazepinelor si a antidepresivelor dar asta se poate face doar in stadiile initiale.O data ce dragostea incepe sa evolueze in ceva serios e mult mai puternica decat orice altceva,mai puternica chiar decat foamea iar o mica cantitate de serotonina ar fi total inutila in acest caz.

Faza 3 (long-term attachment) implica sentimente de calm,securitate,confort social,uniune emotionala.Pentru ca sunt independente cele 3 sisteme pot functiona simultan.Poti simti atasament pe termen lung pentru o anumita persoana in timp ce simti iubire la nivel romantic pentru alta persoana si in timp ce poti simti dorinta sexuala intr-un anumit punct pentru o a treia persoana complet diferita.E posibil sa iubesti mai multe persoane in acelasi timp?Bineinteles ca e posibil,stiinta explica asta doar ca difera tipul de sentimente pe care le simti pentru fiecare persoana in parte deci nu-i mai condamnati pe cei care sustin ca s-au indragostit de 2 persoane in acelasi timp dar ca le iubesc pe ambele.Se poate.Asa cum spune Dr. Fisher nu am fost conceputi sa fim fericiti,am fost conceputi doar sa ne reproducem.Pentru ca iubirea e atat de complexa si implica atatea mecanisme la nivel neuronal si biochimic as sfatui pe toata lumea sa aiba grija mare in ceea ce priveste gesturile pe care le fac.Uneori joaca de-a iubirea poate deveni periculoasa datorita substratului biochimic.Cum spuneau vechii filosofi "cu iubirea nu-i de joaca".

Iubirea deci e o stare chimica cu origini in genetica si care implica si influente sociale exercitate de mediul in care traieste persoana.Daca vrei sa te asiguri ca partenerul te iubeste,du-l la o scanare computerizata,fa-i teste genetice si psihologice si descopera..altfel nu vei stii niciodata.

Dr.Fisher mai e de parere ca daca administrezi cuiva serotonina il poti ajuta sa treaca mai usor peste o relatie proasta.De asemenea creierul poate fi pacalit oarecum daca desfasori cu o anumita persoana diverse activitati care duc la cresterea nivelului dopaminei acest lucru ajutandu-te sa te atasezi cat mai mult de persoana respectiva.Nu iubim uneori o persoana anume..iubim anticiparea emotiilor si senzatiilor biochimice pe care ni le produce o persoana.Mai jos atasez un alt clip interesant din filmul "What the Bleep do We Know".Ca si o concluzie iubirea e o adictie puternica de substante biochimice.Soarecii erau antrenati sa apese un dispozitiv care elibera aceste substante biochimice si erau asa dependenti de ele incat ajungeau sa-si ignore nevoile fiziologice (sa nu manance,sa nu doarma) apasand butonul in permanenta.Dragostea e cel mai puternic drog echivalent cu substantele opioide.Nu-i condamnati pe cei care nu reusesc sa se desprinda de anumite persoane,uneori adictia e prea puternica. ("Your lights are on, but you're not home
Your mind is not your own/Your heart sweats, your body shakes/Another kiss is what it takes/You can't sleep, you can't eat/There's no doubt, you're in deep ..(...) It's closer to the truth to say you can't get enough/You know you're gonna have to face it, you're addicted to love")

http://www.youtube.com/watch?v=Rt6s-rGXi9w&feature=related

O alta substanta chimica eliberata in momentul in care ne indragostim e feniletilamina.Substanta are efecte asemanatoare amfetaminelor si se gaseste in mici cantitati si in ciocolata.E substanta responsabila pentru cresterea frecventei cardiace,transpiratul mainilor si alte efecte fiziologice pe care le resimtim atunci cand ne indragostim.

Confluzia finala : iubirea e o adictie puternica de substante chimice.

Autor articol : RR

Filosofia lupului

Uneori simt nevoia de a urla catre luna precum un lup singuratic, mereu cautand emotii sau intelegere... Numai sa o vad stand acolo -stapana peste lume, mereu frumoasa,dar rece, nepasatoare la suferintele noastre individuale sau globale, mereu un martor pasiv al greselilor noastre, niciodata incercand sa repare, ajute sau sa se implice in vreun fel-ma innebuneste dar si fascineaza in acelasi timp. Cateodata imi pare trista, si-mi imaginez ca este satula sa priveasca istoria repetandu-se cu alte personaje ca intr-o telenovela de prost gust, incapabila sa schimbe programul macar. Alteori cred ca simt nevoia de a umaniza-o , oferindu-i jertfa emotiile mele, cautand , de fapt, o modalitate de a scapa de ele, sperand ca ea sa-mi daruiasca in schimb nepasarea sa.
Uneori simt nevoia de a dansa sub cerul liber, avand ca muzica o chitara, sau simplele valuri ale marii, sa simt atingerea tandra a aerului, sa ma simt privita de stele, sa ma simt libera ca o pasare gata sa-si ia zborul, sa ma invart in cerc iara si iara pana ametesc si cad.

De cele mai multe ori iubesc lumea si vreau sa fac parte din ea, sa zbor, sa rad, sa iubesc, sa ma joc, sa o iau de la capat, dar uneori (doar uneori) ma consider o simpla persoana nebuna care in loc sa vada realitatea sumbra care o inconjoara vede numai lucrurile bune, si atunci ma enervez, iar in acele rare momente simt ca totul e nedrept simt ca lumea este rea, devin impulsiva si rece- precum luna.

Poate ca e adevarat ce se spune ca soarta nu-ti da mai mult decat esti capabil sa duci,sau daca nu cel putin se spala pe maini oferindu-ti posibilitatea de a dobandi modalitati prin care sa-ti poti duce crucea. Intr-o lume plina de false certitudini, e greu sa crezi cu adevarat in ceva, sau e greu sa-ti mentii parerile. Totul se schimba,incet sau repede, totul se transforma, evolueaza, involueaza, nimic nu ramane la fel- nici macar Eu...

Viata ca un meci de fotbal

Viata e ca un joc de fotbal, mereu te astepti sa fii faultat, totul pentru doar cateva clipe de glorie. Pare ca si cum toti suntem dispusi sa credem in basme , in acel happy ending, cu toate ca ni se demonstreaza iara si iara ca nu exista asa ceva, ca acele clipe de fericire se sfarsesc lasand loc unor alte experiente, altor obstacole pe care le depasim doar pentru a "gusta" din nou fericirea aceea. Viata ne amageste iara si iara, ne ofera cate putin din "fructul interzis" pentru ca noi sa revenim silitori ca niste dependenti, dispusi sa facem orice pentru acea nepretuita fericire.
De curand, un/o mitoman/a a atentat la fericirea mea. Desigur m-am intrebat de ce, ce rau am facut eu ca sa merit asta... Desigur timp de 3 luni am indurat cu calm, incercand sa inteleg ce se ascunde in spatele acestei persoane. Ce il/o motiveaza? Evident era ca incearca sa ma desparta de iubitul meu. M-am intrebat care ar fi motivele, am incercat sa-i ofer ceea ce vroia, prefacandu-ma ca nu mai sunt cu iubitul meu, dar nu a incetat nici asa. Pana la urma am ignorat complet acea persoana, iar ca sa se razbune , sa revina in centrul atentiei a inceput sa-mi streseze iubitul cu telefoane in miez de noapte, hranindu-l cu minciuni noapte de noapte. Si oarecum a functionat, la un moment dat a intervenit indoiala, iar eu la un moment dat satula de atata rautate directionata catre mine, mi-am iesit din fire. Si uite asa a primit ceea ce si-a dorit: clipa sa de fericire...
Ceea ce dovedeste ca oamenii a face absolut orice ca sa fie fericiti, si ceea ce demonstreaza totodata ca fericirea mea este cauzata de lucruri total diferite fata de fericirea altuia.
In momente ca astea ma intreb daca e cazul sa ma schimb, daca e cazul sa devin asa cum lumea mi-a cerut-o de mii si mii de ori.. Stiu ca raspunsul este nu, dar indoiala e acolo, si se stie ca o mica urma de indoiala poate cauza prapastii in timp...

Oamenii si febra examenelor

Dupa cum stim cu totii (din pacate !!!) vara inseamna si examene.Dupa ce depasesti momentul psihic -moment in care ti se comunica cate tratate si carti de specialitate ai de "invatat" (mai exact de reprodus mecanic..pentru ca-n Romania nu se pune accent pe logica si intelegere ci mai degraba pe capacitatea de memorare si redare exacta a unor informatii,asa incat examenele devin exercitii de memorie in care fiecare isi chinuie neuronii si incearca sa asimileze o cantitate informationala mare in timpul cel mai scurt) -- incerci sa te apuci de invatat.E vara si e cel mai nepotrivit moment,e cald afara iar aerul conditionat deja e depasit de situatie..incerci sa ramai treaz dupa ce consumi cantitati industriale de energizante si cafea..citesti,citesti si iar citesti si parca nu se mai termina niciodata.O iei de la capat,incerci sa faci o sinteza si sa selectezi notiunile fundamentale dar dupa un timp realizezi ca incercarea e sortita esecului pentru ca "toate notiunile sunt fundamentale"..materiale stufoase pline de concepte,definitii si clasificari.E momentul in care te simti pierdut..te uiti trist la materiale si incerci sa o iei iar de la capat; orele trec si se face dimineata si spui pentru moment "stop" si incerci sa gasesti o modalitate buna de a te relaxa.

Personal niciodata nu m-am stresat pentru examenele de sesiune..dar a venit momentul in care e necesar sa ma stresez: examenul de licenta si cum dusesem o lupta acerba toata noaptea cu notiunile lui Golu,cu teoriile lui Holdevici..eram fericit ca am reusit sa supravietuiesc cu neuronii intacti desi ma chinuia foarte tare o durere de cap.Am decis sa ma depresurizez (sa scap de presiunea de la nivel cerebral) si ce metoda mai buna puteam sa gasesc decat sa beau un pahar de tarie.(A nu se intelege gresit,a te depresuriza consumand o cantitate mica de alcool nu are de-a face cu a te imbata sau cu actiuni similare,pur si simplu te folosesti de un artificiu de moment care sa te ajute sa faci fata..personal nu beau decat extrem de rar si doar la ocazii speciale -sarbatori,zile de nastere,etc.-).Am cautat prin toata casa o sticla de tarie si am dat peste o sticla de colectie Jack Daniel's,mi-am pus un pahar (unicul) si am inceput sa beau.Ce nu am realizat eu insa era faptul ca sticla fiind de colectie,whiskey-ul era vechi si in consecinta foarte tare si a reusit sa ma ameteasca.La 5 de dimineata ma prapadeam de ras legat de faptul ca melcul are 3 buze fara sa-mi pese ca-n 2 saptamani am examen ! Am luat o maslina verde sa-mi pun in bautura si m-am trezit consumand intreaga punga de masline.Am inceput sa rad iar isteric de penibilul situatiei in care ma aflam si mi-am spus (nu cu voce tare) : I'm amazing,doar eu pot sa fac tampenii de genul asta.Eram atat de ametit incat am inceput sa-i cant pisicii (am o pisica,un BSH-British ShortHair).Biata pisica se uita speriata la mine (avea o privire speriata cu accente de scarba) si fiind si nervoasa a inceput sa dea din coada.M-am enervat si mai tare si am inceput sa urlu la ea ca exista aer conditionat si ca n-am nevoie de ventilator,moment in care m-a atacat ; mai exact m-a muscat tare de mana dupa care a fugit victorioasa prin casa.Dupa am picat in pat cu laptop-ul in brate..in loc sa fiu suparat sau deranjat de faptul ca fusesem muscat , radeam in continuare si uitandu-ma la pisica care statea in cealalta parte a camerei (parca la adapost de nebunu' care urla la prima ora a diminetii) i-am zis : vroiam sa fiu muscat dar nu de tine si cu alta conotatie ! Pisica se uita si mai ciudat la mine..Dupa incep sa discut cu Bianca pe mess si ii povestesc despre "intamplare" si-mi da ideea sa o transform intr-un articol (ceea ce s-a si intamplat).

Concluzia e ca reactionam ciudat in situatii de stres maxim iar ideea de a consuma chiar si o cantitate mica de alcool pentru a scapa de presiunea de moment uneori se dovedeste a fi neinspirata.

A rade sau a nu rade? - intrebarea zilei

Am ras ieri ca o libelula cand vede fasole sau mazare sau ce d.. mananca chestiile astea. Daca ma intreaba azi cineva de ce o sa pic drept absolut idioata si complet ametita sau alcoolista deoarece habar nu am ce a fost atat de funny. Adevarul e ca am avut casa plina de fufe si de fufi ( women & men) si la un moment dat am pierdut sirul glumelor. Cert e ca s-a ras mult, s-a vorbit tare, si ca de obicei am vorbit de i-am intrecut pe toti.. Iara mi s-au ciordit chestii ( adica am daruit iara o parte din bijoux-uri), mi-au afumat casa, mi-au pus stapinire pe unul din laptopuri, si pe muzica, pe scaune si chiar pe mingea de aerobic. In mijlocul procesului orga mea a ramas incapacitata, bucataria mea intoarsa cu za ass in sus, vecinii mei cu sechele, eu mult prea vesela ca sa pot dormi linistita. Drept urmare dupa ce marea parte a musafirilor s-au tirat pe alte meleaguri ( nu mai ospitaliere!! ) un grup de strans de 4 am ramas ca sa jucam rummy. Desigur nu am dus jocul pana la capat deoarece sahul meu superb adus din Africa din nu stiu ce material smecheros, a fost luat in vizor... Asa ca am inceput sa jucam sah, la 1 noaptea, dupa vin, dupa ce m-am trezit la 6, dupa ce nu dormisem decat 2 ore deoarece am fost bantuita de gandul ca va intra cineva in casa asa ca nu am putut dormi. Where`s my Hercules?? Ahh da eram atat de euforica din cauza ca am facut rost de 2 dintre cele 3 jocuri pe care le-am jucat vreodata: Hercules si Sims 1 :X.( daca are careva sfaturi despre cum sa trec de centaur do tell pls :D)
Si uite asa a mai trecut o zi din viata mea, intrebarea mea e ca daca a fost atat de pierduta precum am impresia azi, am ras, m-am distrat, insa ce am invatat ieri?? nimic, in afara de putina legislatie rutiera :|. Obisnuiam sa consider ca atunci cand trece o zi fara sa invat nimic, acea zi e pierduta. E ea oare cu adevarat pierduta atunci cand te simti bine?? Habar nu am, tot ce stiu e ca atunci cand incepi ziua prin a face un compliment cuiva care are nevoie, pana la sfarsitul zilei acel compliment ti se va intoarca chiar daca sub o alta forma. Si tocmai ce v-am daruit secretul fericirii :))(cu placere!!).

Pana una alta ma intorc la citit si cu riscul de a ma repeta afirm: Katie Macalister rullzzzz!! Mai rad un pic apoi ma intorc la treaba. Cu drag pe de planeta cartilor amuzante despre femei incapatanate si zapacite va saluta o si mai zapacita Bianca.
Kiss-Kiss

Draga mister jurnal,

M-am gandit si razgandit, si am ajuns la concluzia ca jurnalul meu e un el, minunat, care nu comenteaza aiurea, care imi asculta toate filozofarile de cacao ( intelegeti metafora si nu am nimic cu cacao-a nu fac discriminari), un el care daca ar putea mi-ar pune un boboc de trandafir in paharul de vin, care m-ar alinta, mangaia, si mi-ar face masaje ( >:) ), care mi-ar suporta crizele de isterie, chiar si in rarele cazuri in care nu am dreptate, care mi-ar zambi strengar si care mi-ar oferi acea libertate de care am atata nevoie. Za best friend ever!!!! Ah si as mai putea adauga la lista de calitati faptul ca-mi intelege glumele idioate, sau cel putin se comporta ca si cum le intelege :)). Revenind: draga mister jurnal minunat scump si drag, voiam sa-ti povestesc cat de super-ultra fericita ma simt acuma mi-am recuperat orga, si am cantat juma` de zi in disperata incercare de a mai recupera, de asemenea ieri m-am simtit aproape de natura. Din cauza ca am dormit la bunici acasa, aseara am lucrat pamantul asa cum se proceda odinioara, si vreau sa spun ca ma simt satisfacuta si multumita datorita chestiei asteia. Mi-a mai venit o idee de terapie: joaca in tarana, sau gradinaritul ar trebui sa ne ajute sa ne calmam. Si daca ma gandesc bine taranii se sinucid rar sau deloc, deci banuiesc ca functioneaza bine :))- mai ales daca avem in vedere ca sunt clasa cea mai oropsita. Nu ma intrebati de unde scot cuvintele astea, dar am inceput sa ma exprim in foarte multe cuvinte pe care nu le-am mai folosit de vreo 8 ani cel putin.
Am o mica nedumerire, daca iti mai amintesti cand iti povesteam ca mereu mai gasesc o problema medicala pe care trebuie sa o rezolv? Acuma suspectez ca am o alergie ciudata si pe langa asta mi-a aparut un fel de nodul pe gat, pe care probabil ar trebui sa-l verific la doctor , desi recunosc ca mi-e teama, pentru ca de cand eram mica am avut impresia ca o sa mor din cauza vreunui tip de cancer/ tumoare. Sunt cam paranoica ce pot spune, dar avand in vedere istoria mea medicala, nimic nu m-ar putea surprinde- de fapt, ma insel, sa fiu sanatoasa tun ar reusi sa o faca( sa ma surprinda adica). Iara vorbesc mult si prost :)). Tine-mi pumnii sa nu mor din cauza unei galme (sau ce o fi) la gat. Vreau sa apuc macar 40 de ani sa ma vad acolo femeie independenta cu o cariera de succes, si dupa pot merge sa fac cunostinta cu Big Buddy (alias Doamne-Doamne, Allah etc).

Noh ghine ,eu ti las, mereu a ta paranoica si zapacita Bianca .
PS: Kiss-Kiss (mi-am amintit de expresia asta pe care o foloseam inainte si pe care cred ca o luasem dintr-o carte, asa ca nu m-am putut abtine sa o folosesc)

Terapie cu vin si cioco

Cei care ma cunosc foarte bine, stiu ca de-a lungul timpului am avut parte de cativa "pacienti", care sufereau de diferite probleme. Acei pacienti sunt de fapt prieteni, care veneau la mine ca ultima solutie pentru rezolvarea problemelor lor. Asta din cauza ca atunci cand dau un sfat incerc sa introduc in ecuatie si faptul ca oamenii sunt complet diferiti ca gandire si stil de viata, dar si faptul ca oamenii au tendita de omite anumite lucruri in special atunci cand sunt suparati.
Mai nou am dezvoltat cu ajutorul unui prieten, sa-i spunem Anonim, care a avut nevoie chiar azi de o sedinta de terapie (mentionez ca e pro-bono , pentru ca vreau sa castig puncte in plus la Kharma, in speranta ca nu o sa ma mai lovesc chiar de tot ce e imobil :)) ). Ideea mea geniala a fost, tratamentul cu vin si cioco. Vinul, rosu desigur, a ajutat pentru a dezlega limba, iar cioco, pentru ca ajuta la stimularea placerii, ceea ce inseamna ca creierul (nu creierul in sine, dar o glanda)(sa ma corecteze Raul daca gresesc) elibereaza cantitati (fie ele si foarte mici) de serotonina, care v-a ajuta 'pacientul' sa-si potoleasca nervii suficient incat sa piarda aceea subiectivitate rautacioasa pe care o are atunci cand este agitat. Si cum am dovedit in nenumarate cazuri sunt un mic geniu, Anonim a realizat pe cont propriu ( doar indrumat de mine) ce are de facut, si-a capatat fericirea, si s-a si stricat de ras. Am ales sa inchei 'sedinta' cu o plimbare ca intre prieteni, care sa-l ajute sa se relaxeze ceva mai mult.
Pornind de la aceasta incalcita poveste ( nu va puteam relata exact discutia deoarece as fi tradat increderea ce mi-a fost acordata), voiam sa reamintesc oamenilor in general, cat de important e sa ne amintim mereu ca toate raspunsurile legate de viata noastra personala, relationate cu deciziile pe care suntem nevoiti sa le luam, se afla chiar la noi. Uneori pentru a le vedea , trebuie doar sa incercam sa simtim mai putin, sa pasim in afara mintii noastre, si sa cautam acea raza de obiectivitate de care depindem deseori atunci cand dorim sa luam o decizie buna. Si sa recunoastem cati dintre noi vor sa decida prost?! Aproape nimeni. Mai este inca o problema importanta, multi dintre noi nu sunt capabili sa aleaga, sa decida, multi dintre noi suntem impinsi sau trasi de catre altii care decid atat de mult incat fura liberul arbitru al celor din jur. Si trist e ca uneori nici nu realizeaza ca isi bazeaza intreaga viata pe ceea ce altii considera corect. Eu una nu suport ideea de a fi controlata sau condusa prin viata de catre altcineva, dimpotriva de multe ori prefer sa risc sa iau decizii gresite decat sa cer un simplu sfat, iar atunci cand cer sfaturi recunosc ca nu le pun in practica decat daca coincid cu ceea ce aveam in minte, sau decat daca sunt absolut convinsa ca e corect ceea ce mi se spune. Poate ca problema mea consta in faptul ca sunt obisnuita sa am dreptate, si a ajuns sa-mi placa atat de mult aceasta stare incat am devenit aroganta, motiv pentru care desi ascult cu placere sfaturile care mi se acorda, nu tin intotdeauna cont de ele. Asta sau chiar am mereu dreptate :))...

In concluzie, sfatul meu (pe care puteti sa-l ignorati daca nu va convine) este sa ascultati in primul rand de rationamentul vostru, si apoi de prieteni, in special in cazurile in care nu ati fost complet sinceri despre situatia in care sunteti prins. Nu uitati ca e usor sa spui " fa aia" sau " nu fa aia" cand nu este fericirea proprie in joc, asa ca daca dati un sfat fiti siguri ca specificati ca va bazati intregul raspuns pe cele relatate, ca poate ca nu detineti toate datele problemei.

Si pentru ca azi am facut o fapta buna, desi cineva a fost rau cu mine ieri, consider ca merit inca o jumatate de pahar de vin rosu, precum si o portie dubla de House MD care sa ma bine dispuna. Pana una alta, eu cea convinsa ca le voi invinge pe toate, va pup si va imbratisez cu drag.

Despre motivatie

"Sedit qui timut ne non succederet."-Horatiu
( Cel care s-a temut de succes a stat degeaba)

Mereu m-am intrebat oare care este catalizatorul nostru? Care e combustibilul? Ce ne face sa functionam intr-o societate in care sperantele apartin mai mult de realmul viselor decat de realitatea posibila( nici macar probabila). Ce ne motiveaza?

Cred ca daca am da un raspuns concret la aceste intrebari, am rezolva o mare parte din problemele lumii, desigur ca cel mai probabil am crea alte noi situatii dificile. Ca de obicei, eu ma voi supune propriei mele analize, asa ca voi incepe. Pe mine ma motiveaza foarte mult planurile. Daca am un plan bine pus la punct , cat mai detaliat, ma ajuta sa-mi vad viitorul si sa ma autoanalizez in functie de situatia respectiva. Daca din acea analiza par multumita, impacata, fericita, si-mi creeaza posibilitatea de a-mi atinge fericirea si pe alte planuri, atunci avem o Bianca ambitioasa instantaneu. Dar planurile si abilitatea mea de a vizualiza viitorul pe care-l preconizez in functie de cateva alegeri, nu-s neaparat tot una cu realitatea, si nu pot fi aplicate in toate cazurile.
Ce ma motiveaza pe mine sa merg mai departe atunci cand sunt trista?Aici raspunsul depinde in mod cert de sursa supararilor mele. Daca sunt deprimata din cauza ca ma simt singura si neinteleasa, un prieten care ma intelege, sau doar ma cunoaste suficient de bine ca sa stie ca nu-s in apele mele este o motivatie mai mult decat suficienta. In schimb daca e o problema legata de iubire, mi-e suficient

Eu recomand (seriale)

M-am gandit sa va sugerez cateva seriale tv(pe care le-am urmarit pe internet evident, celor care aveti suficient timp pentru a le urmari.
Incep prin a recomanda The mentalist, un serial in care Jane, un fost escroc, care profita de abilitatile sale de a hipnotiza oamenii, a interpreta caractere, a umple goluri ca sa-i "fraiereasca" pe oameni, de fapt ca fin cunoscator al tipologiilor umane, el pur si simplu specula. Acest escorc ajunge sa colaboreze cu C.B.I. ( un fel de FBI al Carliforniei), in incercarea de a-l prinde pe Red John - criminalul care i-a ucis familia. Serialul contine foarte multe date despre psihologia umana, are o tenta usor comica, si este interesant de privit.
De asemeni recomand Cougar Town - un serial amuzant, care surprinde viata unei mame in varsta de 40 de ani, dupa divort, cand incearca sa-si traiasca viata de adolescenta pe care nu apucase sa o faca. Astfel spre oroarea prietenei ei incepe sa umble cu barbati mult mai tineri , sa petreaca si sa se imbete pana uita de ea.
Mai recomand in special iubitorilor de SF serialul Fringe in care Olivia Dunham, se uneste cu Peter Bishop si tatal scos de la nebuni al acestuia, Walter Bishop, in disperata incercare de a-si trata colegul si iubitul, care a fost infectat cu un virus complet necunoscut. Conspiratii in floare, oameni rai deveniti buni, intentii bune care sfarsesc prin a face rau, serialul este orice in afara de plictisitor.
Un alt serial pe care l-am privit cu placere este White Collar in care Neil Caffrey un escroc, hot, ajuns intr-un final dupa gratii, caruia i se ofera posibilitatea de a ramane intr-un fel de arest la domiciliu, cu conditia sa acorde informatii cu privire la un falsificator de arte renumit: Olandezul. Pana la urma arestul la domiciliu se transforma intr-o colaborare. Pentru femei : Neil is HOT!!! :D.

ec

Draga jurnalule

Din nou am trecut print-o perioada agitata, drept urmare, nu am avut timp liber pentru a scrie sau pentru a ma delecta in discutii cu prietenii. Timpul trece, si niciodata nu se opreste macar pentru un minut, sau pentru un pahar de ambrozie rosie delicioasa. Uneori imi amintesc de copilarie, cand aveam parca tot timpul din lume. Ma uit inapoi in trecut si ma surprind dorindu-mi sa pot face timpul sa leneveasca macar un pic, asa cum o faceam. Nu pot sa ma abtin, asa ca ma intreb cum de avem senzatia ca timpul are rabdare cu noi atunci cand suntem copii? Ma gandesc acuma ca as fi putut face mult mai multe, nu o spun cu regret, o spun ca pe o mantra, pe care vreau sa o retin, in cazul in care am dreptate si oamenii renasc, sa raman cu acea lectie adanc intiparita in suflet. Nu as alege sa actionez diferit, poate ca totusi as incerca sa fac mai mult. Uitandu-ma inapoi, vad ca am devenit mai puternica, mai constienta de mine, de calitatile mele, si poate un pic mai rautacioasa si nervoasa decat inainte. Si totusi,

Omenire si teroare

Uneori oamenii ma ingrozesc. Tin minte ca in copilarie, jucandu-ma cu animale, mereu ma gandeam cat de norocoasa sunt pentru ca sunt om, pentru ca pot gandi, pentru ca-mi pot controla instinctele pentru ca traiesc intr-o societate civilizata. Oarecum acea imagine idilica din copilarie s-a spulberat, deoarece traind intr-o societate care se vrea a fi civilizata, am realizat exact ce fel de animale teribile sunt oamenii. Cuvinte ca mila, compasiune, bun simt, sunt pe cale de disparitie, mai intalnim uneori exceptiile, iar uneori acestia ne surprind. In schimb rautatea, nepasarea, distanta, ipocrizia sunt la putere. Oamenii au ales calea cea usoara, sa fie cruzi. Eu ii consider sociopati pe marea majoritate, animale care desi pot gandi, desi au cunostinta conceptelor bine/rau, aleg sa nu le pese, aleg ceea ce ei considera un pragmatism neconventional, iar urmarile sunt pur si simplu scarboase. De exemplu aseara, vorbind cu un bun prieten acesta mi-a aratat ca in China, ciorba de fetus este o delicatesa. Oamenii asteapta 5 luni

Schimbarile sunt esentiale in viata noastra uneori

Timpul trece si niciodata nu realizam cat de mult ne schimbam pe masura ce trece.Se spune ca nu e bine sa traiesti cu regrete...drept urmare eu actionez instinctiv iar atunci cand am chef sa fac un lucru il fac pur si simplu fara sa ma gandesc la consecinte,fara sa mai las ratiunea sa actioneze in locul meu si sa ma limiteze sau sa ma opreasca din ceea ce vreau sa fac si sa simt ca nu traiesc.In ultima vreme am realizat cat de dor imi e de vechii mei prieteni si de momentele placute pe care le petreceam impreuna si am decis sa-i caut prin diverse mijloace iar faptul ca i-am gasit mi-a redat o parte din mine,din ce eram..parca m-as fi regasit pe mine sau parca ma priveam pur si simplu prin ochii altcuiva obiectiv si rece si-mi placea ce vad,ce eram.Sunt momente in viata in care pur si simplu uiti cine esti..apar evenimente care-ti distrug oarecum sistemul valoric si fiind dorinc de a te integra in diverse grupuri sociale renunti la valorile tale si fara sa-ti dai seama renunti la tine,la ce esti.Totul fiind superficial e logic ca e si perisabil si la un moment dat cand perdeaua de fum se trage ramai doar cu reminiscente din tine.Cel mai important lucru e