House of Night

Mereu imi place sa-mi amintesc cat de bine ma simt in pielea mea. Si oarecum, mereu exista cate o persoana care ma face sa-mi apreciez felul de a fi chiar mai mult decat o fac de obicei. Pasiunea mea pentru carti, a fost prezenta in viata mea inca de cand eram un gandac cu fundite, care mergea la gradinita si care isi dorea din tot sufletelul sa invete sa citeasca. Mereu descopar cate o carte care reprezinta,sau care ma incanta. De data asta am descoperit o autoare valoroasa, plina de imaginatie si creativitate combinate cu un umor fantastic. Patrunzand in lumea ei, am descoperit ca este o sora destul de apropiata a lumii visurilor mele, iar stilul ei comic, in care reda gandurile personajelor, este parca copia perfecta a felului in care eu comunic cu mine.
Ce e mai placut decat sa regasesti un suflet geaman aflat la mare distanta de timp, si de spatiu?! Prea putine lucruri... In orice caz vreau sa va fac cunostinta cu PC Cast, autoare seriei Casa Noptii. Desigur, trebuie sa-i multumesc lui espritdesmnots ( http://espritdesmots.wordpress.com/ ) din nou pentru recomandare. Va recomand de asemenea si Divine by Mistake care este fermecatoare, si care imi aminteste inca odata ca in lumea cartilor nu exista imposibil.
Cu mult drag, desprinsa pentru cateva momente din lumea fantastica, mereu a voastra scumpa si draga Bianca.

Despre Iubire

-Chiar si dupa atata timp, Soarele nu i-a spus niciodata Pamantului "imi esti dator". Uite ce se intampla cu o iubire atat de mare: lumineaza cerul!"- ( Hafiz )

Vampire Academy

Acum nu prea mult timp, draga mea prietena, espritdesmots ( http://espritdesmots.wordpress.com/ ), mi-a recomandat cartea lui Richelle Mead - Vampire Academy, in urma unui post pe care l-am scris.
Cum ador vampirii, mi se par sexy :)), si cum imi place sa citesc, mi-am propus sa incerc primul volum al acestei serii, ca sa descopar o poveste fermecatoare, scrisa din perspectiva Rosei, un dhampir adolescent, o rebela fugita din academia vampirilor. Impreuna cu prietena sa Lisa un vampir ( muritor), Rosa se vede nevoita sa se intoarca la scoala. Printre toate aventurile, gandurile, nedumeririle lor, cele 2 fete descopera dragostea, ca sa o piarda si sa o redescopere. Desigur chiar si in lumea ciudata a vampirilor ( Moroi), condusa de cele 12 familii regale, exista intrigi si ipocrizie. In ciuda Strigoilor(vampiri nemuritori), care sunt o amenintare permanenta pentru oameni, dhampiri si Moroi, Rosa traieste dramele unei adolescente relativ tipice: tradare, minciuni, prietenie, dragoste, indoieli, impulsivitate. Richelle Mead are un stil placut care creaza o oarecare dependenta, iar personalitatea puternica a Rosei este absolut fermecatoare. Am citit toate cele 5 volume deja aparute, si nu mai am rabdare pana in Decembrie cand va fi publicat al 6-lea si ultimul volum din serie.

A song of Despair by Pablo Neruda

In ziua de azi, sunt multi oameni care citesc, suficienti oameni care gasesc mesajele pe care diferiti scriitori vor sa le transmita, dar prea putini oameni care se bucura de un poem frumos.

Despre istoria care se repeta

A fost odata ca niciodata o tara frumoasa, situata intr-un loc nici prea cald, nici prea rece care se numea Dacia.

Leapsa: Prima carte citita

Monsieur Cartim ( http://cartim.ro ) a binevoit sa-mi mai arunce o leapsa in care trebuie sa-mi amintesc printre siruri de romane, ce carte am citi prima data. Banuiesc ca basmele Fratilor Grim nu se pun si nici povestile nemuritoare. Cred ca Pacala am citit prima data cap-coada, pentru ca eram frustrata ca mama mea dulce si scumpa adormea dupa primele doua fraze pe care le citea, asa ca dupa ce am invatat sa citesc a trebuit sa iau la mana tot ce incepuse mama sa-mi citeasca. Dupa aceea am vazut Dosarul Pelican la tv si am descoperit ca aveam cartea lui J Grisham- Cazul Pelican- in casa si m-a prins curiozitatea.
Leapsa merge mai departe la toti care vor sa raspunda!

Doar ceva ce voiam sa spun

M-am bucurat mult cand am avut surpriza sa fac cunostinta (virtual vorbind), cu doua dintre persoanele care citesc ceea ce scriu pe acest blog. Mi-am dat seama ca nu am incercat niciodata sa-mi imaginez ce se ascunde in spatele celor care citesc acest blog, cu exceptia prietenilor care au "obligatia morala" sa vada ce am mai "debitat"... Glumesc, sigur inca nu am obligat pe nimeni sa stea sa citeasca ceea ce am scris eu, cred ca intr-un fel nici nu m-am asteptat ca cineva sa fie interesat ( nu ca nu mi-as fi dorit). Poate ca atrasi de curiozitate, cativa prieteni au inceput sa-mi citeasca periodic postarile, dar nu mi-am dat seama ca persoane complet necunoscute, fara nici un fel de legatura or sa ajunga sa citeasca si sa se regaseasca in ceea ce scriu si cu atat mai putin nu mi-am imaginat ca or sa ma caute doar ca sa-mi spuna asta. Inca odata dorintele devin realitate... Blogul acesta mi-am dorit sa devina un loc prin care sa poti patrunde in mintea altcuiva, sa poti vedea ceea ce vede altcineva, sau mai bine spus , felul prin care altcineva vede lucrurile. Intr-o oarecare masura, am reusit, si am fost fericita sa aflu ca cineva ascuns de o tastatura si niste cabluri, ajutat de un monitor, a considerat ca sunt demna de a-l cunoaste si poate de a-i deveni prietena.
Va trimit multi pupicei in semn de recunostinta ( chiar daca va cunosc , chiar daca nu), tuturor celor care patrundeti in mintea mea, cu mult drag, mereu a voastra Bianca.

Casa, dulce casa!

Se spune ca nicaieri nu e ca acasa... Desi de cand sunt la facultate merg foarte rar in Mangalia, acasa, mereu cand o fac ma simt ca si cum apartin de acel loc. Poate ca e vorba de obisnuinta sau poate e din cauza ca valorez fiecare lucru care se afla acolo. Poate e vorba de grija si atentia pe care le-am acordat-o diferitelor lucruri de acolo: mobila, geamuri, canapeaua pe care am stricat-o cu soramea de vreo 2 ori :)), scaunul meu minunat albastru in care-mi petreceam noptile albe scriind, invatand, sau chatuind, abtipildurile cu ingerashi si cu ganduri frumoase pe care Claudiu mi le-a trimis odata, delfinul de la Victor, fotoliul unde am lesinat intr-o noapte, oglinda unde ma machiam, masa pe care am murdarit-o de atatea ori, jucariile mele din copilarie(cele care au ramas neatinse de soramea), sufrageria in care ma bucuram de libertate deplina dansand si uitand de timp, de oameni... Poate ca toate momentele pe care le-am petrecut acolo au lasat un fel de energie pozitiva, hranitoare care ma cuprinde mereu cand intru in acea casa.
Cu mult drag, proaspat-revenita in Bucuresti, mereu a voastra scumpa si draga Bianca!

Leapsa cu Literatura

Am primit de la cartim ( http://cartim.ro), o leapsa asa ca o sa ii dau drumul...

Despre Bucurie

Mevlana Rumi spune ca bucuria e acel rau pe care-l simti curgand din tine, purificandu-te, atunci cand faci lucruri din suflet. Mahatma Gandhi afirma ca bucuria vine din suferintele cu care incerci, lupti, nu din victorie. Exact ceea ce incearca si Profetiile de la Celestine sa ne invete, exact ceea ce ne invata Dumnezeu prin simplul fapt ca permite Raului sa existe, exact ceea ce vedem in fiecare zi pe strada.

Draga jurnalule

Ma indreptam catre parc ascultand una dintre melodiile care ma linistesc si imi permit sa gandesc cu adevarat, sa reflectez, sa meditez, melodia se numeste canzone angelica - Asher Quinn.

Metamorfoza

In viata totul este legat de suisuri si coborasuri. Ceva mereu de trage in jos, atunci cand erai in varf, ca si cum nu ai voie sa te bucuri prea mult de acel sentiment.

Legea Atractiei Universale

In mecanica clasica Sir Isaac Newton a fost cel care a descoperit si enuntat Legea atractiei universale, conform caruia 2 corpuri punctiforme de masa m si m1 se atarg reciproc printr-o forta direct proportionala cu produsul maselor si invers proportionala cu patratul distantei dintre centrele de greutate ale corpurilor.

Flashback si filosofii

Ati avut vreodata unul dintre momentele alea cand mergand pur si simplu pe strada o senzatie, un parfum, o imagine te opreste pur si simplu in loc? Parca nu ai putere, parca nu vrei sa pleci.

Karma

Am avut un weekend placut. De fapt ceva mai mult decat placut chiar daca m-a urmarit ghinionul de 1 mai. De fapt problema mea este ca eu sunt eu si nu pot scapa de mine. Incep sa cred ca am facut ceva teribil intr-o viata anterioara. Cum scap de una dau de alta. M-am intalnit cu cativa colegi de la facultate ca sa mergem la un fel de concert. Toate bune si frumoase pana