Cafeaua si tigarile

Am realizat si eu in sfarsit ce rol au tigarile si cafelele in viata oamenilor dependenti de acestea.
Cafea beau ocazional, iar de tigari nu ma ating, asa ca am studiat si eu vara asta comportamentul persoanelor cu care lucrez si am realizat ca oamenii devin atrasi de actiunea de a fuma (de exemplu), atunci cand lucreaza cu alti oameni, iar acestia in pauze se aduna si discuta la o tigara. E clar asadar ca sunt modalitati prin care oamenii socializeaza, la fel ca si alcoolul. Ca si cum odata ce ai tigara , paharul de bere sau cafeaua in mana, faci parte din grup pentru ca iti scoti mantia de invizibilitate.
In mod ciudat eu nu ma simt invizibila decat cand vine vorba de familia mea, care niciodata nu aude ceea ce spun, exceptie facand surioara mea. Am observat ca atat la munca cat si in viata de zi cu zi, daca am vrut sa fac parte dintr-un grup, am fost acceptata cu usurinta de cei din jur, chiar daca vorbesc mult si uneori sunt plictisitoare :)).
Una peste alta am reusit sa pun cap la coada o alta teorie, asa ca daca vad vreun documentar pe national geographic despre chestia asta ma cert urat de tot cu ei . Si-asa aia de la NASA mi-au furat cateva din teorii . Ma rog, totul pentru binele omenirii banuiesc...
Din mijlocul marii Egee, va saluta cu drag, mereu a voastra scumpa si draga , Bianca!

A fi sau a nu fi veveritoaica

Am observat vara asta ca m-am imprietenit cam cu toti oamenii care ma plac, asta pentru ca m-au placut la randul lor. Si cum desigur tendinta mea de ma autoaprecia in special folosindu-ma de comportamentul celorlalti vizavi de mine nu a intarziat prea mult sa apara si dorinta de a-mi explica acest comportament.
Banuiesc ca undeva la nivelul subconstientului, creierul uman interpreteaza mesajele de acceptare, zambetele si gesturile, si te face sa-ti doresti sa te imprietenesti cu persoana aia draguta care zambeste asa frumos. O alta posibilitate este ca doar creierul meu sa functioneze asa. Oricare ar fi motivul sunt fericita sa afirm ca mi-am mai largit cercul de prieteni, ceea ce e aproape intotdeauna un lucru bun.
Ca sa va dau o veste buna celor care imi duceti dorul (stiu ca sunteti cativa pe-acolo), in curand voi reveni in tara, deci nu uitati sa-m organizati o duzina de petreceri surpriza. Glumesc, desigur!!!
Ce legatura are titlul cu poveastea de azi??? Pai v-am aburit in timp ce rontaiam niste minunatii de alune de padure si nu ma pot abtine sa nu ma simt ca o veve mica si dulce si scumpa care va pupa dulce din tara lui Zeus.

Despre minunatul pahar de vin rosu

....Acuma imi indulcesc viata, imi relaxez muschii si ma rasfat la un pahar de vin.
Sa va povestesc despre minunata mea obositoare vacanta greceasca. Desigur nici nu stiu de unde sa incep asa ca voi incepe cu peripetiile calatoriei: Am plecat din Constanta cu autocarul pentru prima data inspre Grecia( de obicei folosesc si prefer avionul). Drumul a durat aproximativ 22 de ore, jumatate dintre care chinuite de urletele oamenilor care fie voiau sa isi faca nevoile, fie erau nervosi din cauza opririlor aparent prea dese. Din cand in cand cate un bebel nu astepta pauza ca sa faca cacuta :)), sau incepea sa planga speriat de tipetele oamenilor nesuferiti. De obicei nu judec si nu injur, dar nu am putut sa ma abtin sa ma uit urat la un tip care a chinuit-o pe domnisoara hostess (si nu in sensul bun al cuvantului), daca eram in locul ei i-as fi aruncat o sanda in capatana de bovina, dar asa m-am multumit doar sa-mi imaginez hilarul proces. Am ajuns in Atena dupa o calatorie pe care as fi savurat-o daca nu ar exista oamenii aceia vesnic nemultumiti, care isi varsa amarul cu multa placere pe cei din jurul lor. Oricum sincera sa fiu a meritat sa indur toate astea pentru ca am vazut cel mai dulce si minunat si pur si simplu coplesitor rasarit ever!!! Cu un soare imens, intre muntii printre care se ivea marea, multicolor, Apollo incepea sa-si conduca carul printre miile de constelatii in acel moment devenite invizibile datorita stralucirii lui. Divin acesta e cuvantul pe care il cautam...
Ajunsa in Atena am luat dragutul metrou catre Portul Pireus de unde urma sa ma imbarc pe vapor pentru a ajunge pe insula Samos. Am luat ultimele bilete cu cabina ramase ( deci un picut de noroc tot am avut), si am asteptat vreo 9 ore in port ( si pe la cateva restaurante si cafe-uri) sa vina vaporul. Care a intarziat o vesnicie ( in mintea mea cel putin), pe o arsita infernala, desigur am obtinut o minunatie de bronz tractorist pe care l-am etalat o vreme pana am reusit sa-l acopar cu un alt bronz ceva mai perfect. Vreau sa spun ca m-am indragostit de mersul cu vaporul. Mi se pare minunat, si am dormit perfect. Probabil daca ne-ar fi prins vreo furtuna nu mi s-ar fi parut asa, dar ce conteaza, important e ca am avut noroc. Intr-un final am ajuns si pe Samos in Vathi ( capitala insulei), iar o zi mai tarziu am inceput sa muncesc. Am fost si la plaja, am muncit, sport am facut desi nu la fel de mult ca altadata, cert e ca am avut o vara plina pana acum, si inca mai am 3 sapt de stat pe aici.
Oricum azi am prins si eu un moment de respiro si am vrut sa va dovedesc ca nu am murit si ca nu v-am uitat. Asa ca acum savurez minunatul meu pahar de vin si va pupicesc pe toti cu mult drag de pe frumoasa insula greceasca Samos.

Update- Premiul Blogger Prietenos

Incep prin ai cere scuze lui Cartim ( http://cartim.ro ) pentru ca am intarziat cu postarea, dar lipsa timpului liber si-a avut parerile ei despre ce activitati am de realizat. Astfel am castigat premiul pentru Blogger Prietenos, desi nu prea imi mai merit titlul de blogger deoarece am fost cam inactiva in ultimul timp, apreciez totusi titlul de prietenos, pentru ca ma consider o persoana prietenoasa si imi place sa fiu considerata asa si de catre altii.

O sa-mi iau libertarea de a oferi acest premiul lui espritdesmots (http://espritdesmots.wordpress.com/) care merita cu desavarsire acest premiu. Pe Adrian nu-l ignor intentionat, dar de vreme ce a primit acest premiu deja de la cartim, nu pot face decat sa subscriu la cele spuse de el si sa-l fac un pic cu ou si cu otet pe cartim ca mi-a luat-o inainte. Ehh glumesc desigur.

Pana una alta va las purtand in suflet dorinta de a reveni cu un post cat mai curand. Multi pupici grecesti muah muah muah !!!!!

To be or not to be divine

Toti cei care ma cunosc foarte bine, imi inteleg si accepta pasiunea pentru mitologie si chiar tendinta mea de a ma considera zeita :)) ( sau poate nu, dar nu conteaza). Desigur v-am tot vorbit de carti, iar acum ca am terminat de citit toate seriile lui PC Cast ( aparute pana in prezent), pot sa va vorbesc ( in special femeilor), despre seria Goddess Summoning. Am descoperit o lume in care zeii inca traiesc, care isi iau vacante in lumea muritorilor moderni, muritori care se indragostesc de zei, zei care iubesc cu foarte multa pasiune. Femei moderne care au propria lor magie si care pe parcurs descopera divinul din ele. Frumos scrisa, plina de inventivitate, bazata pe mituri reinterpretate, amuzanta si cu multa pasiune, cartile din seria Goddess summoning a lui PC Cast, devin un must-read pentru orice femeie educata, independenta, pasionala, adica pentru orice femeie moderna, care asteapta ceva mai mult de la viata, care e constienta de stropul de magie care salasluieste in ea si care nu se lasa calcata in picioare nici macar de un zeu :D.

Cu mult drag, de pe taramul fermecat al zeilor, va saluta mereu a voastra scumpa si draga Bianca!

Draga Jurnalule,

Nu stiu altii cum sunt, dar eu ador senzatia de mister si magie care ma invaluie inca din momentul in care pasesc pe taramul grecesc. Da a venit vara si odata cu ea mult asteptata vacanta de 2 luni in Grecia. O binemeritata vacanta as putea spune, avand in vedere aventurile prin care am trecut ca sa ajung pe minunata insula Samos. Iar azi am avut parte de prima mea expunere la soare. Plaja, apa, o usoara adiere racoroasa de vant au fost ingredientele perfecte pentru un somn de o frumusete rara. Uneori mi se pare ca apartin mai degraba societatii elene, decat celei romanesti. Cine stie poate ca intr-o viata anterioara am locuit aici, iar sufletul meu isi recunoaste casa, de unde si senzatia de apartenenta. Eu plec la o frumoasa plimbare prin portul pytaghorio.
Va pupacesc cu drag si promit ca o sa revin curand cu lucruri ceva mai interesante de povestit, mereu a voastra Bianca

Draga Jurnalule,

Offf uneori imi place sa ma agit aiurea, alteori ma enervez pe mine ca nu sunt mai calma. Sunt Acasa, in Mangalia, am reusit sa indeplinesc dificila misiune de a-mi muta toate lucrurile din Bucuresti, inapoi aici, Acasa. Sunt fericita si linistita in casa in care mi-am petrecut jumatate din copilarie, iubesc si respect felul in care ma ocroteste si ma face sa ma simt mereu binevenita. Si intr-un mod ciudat, aici nu ma simt niciodata singura. Dupa atata agitatie si nebunie de care recunosc, am avut nevoie, e placut sa gasesc timp sa admir din nou lucrurile marunte care mereu m-au fascinat aici. Felul in care vad cerul dimineata cand ma trezesc din pat, cu toate ca apartamentul este la parter, sau micile afise colorate cu ingeri pe care le-am lipit de mobila, ca sa-mi reamintesc iara si iara ca fiecare zi e speciala. La fel cum iubesc sa simt cum nisipul se joaca cu talpile mele, la fel iubesc cum parchetul de acasa face acelasi lucru: se bucura de mine, la fel cum si eu ma bucur de el.
Acuma, ca am reusit sa respir si eu putin, pot sa ma apuc sa fac bunatati. Azi e ziua mamei mele, pe care o iubesc foarte mult, si care chiar daca e la mii de km distanta, merita sa fie sarbatorita.
Cu mult drag si cu multi pupici, trebuie sa te las, pentru ca treaba mea abia a inceput si nu-mi place sa le las pentru mai tarziu, mereu a ta agitata, repezita dar mai tot timpul optimista si vesela, Bianca

House of Night

Mereu imi place sa-mi amintesc cat de bine ma simt in pielea mea. Si oarecum, mereu exista cate o persoana care ma face sa-mi apreciez felul de a fi chiar mai mult decat o fac de obicei. Pasiunea mea pentru carti, a fost prezenta in viata mea inca de cand eram un gandac cu fundite, care mergea la gradinita si care isi dorea din tot sufletelul sa invete sa citeasca. Mereu descopar cate o carte care reprezinta,sau care ma incanta. De data asta am descoperit o autoare valoroasa, plina de imaginatie si creativitate combinate cu un umor fantastic. Patrunzand in lumea ei, am descoperit ca este o sora destul de apropiata a lumii visurilor mele, iar stilul ei comic, in care reda gandurile personajelor, este parca copia perfecta a felului in care eu comunic cu mine.
Ce e mai placut decat sa regasesti un suflet geaman aflat la mare distanta de timp, si de spatiu?! Prea putine lucruri... In orice caz vreau sa va fac cunostinta cu PC Cast, autoare seriei Casa Noptii. Desigur, trebuie sa-i multumesc lui espritdesmnots ( http://espritdesmots.wordpress.com/ ) din nou pentru recomandare. Va recomand de asemenea si Divine by Mistake care este fermecatoare, si care imi aminteste inca odata ca in lumea cartilor nu exista imposibil.
Cu mult drag, desprinsa pentru cateva momente din lumea fantastica, mereu a voastra scumpa si draga Bianca.

Despre Iubire

-Chiar si dupa atata timp, Soarele nu i-a spus niciodata Pamantului "imi esti dator". Uite ce se intampla cu o iubire atat de mare: lumineaza cerul!"- ( Hafiz )

Vampire Academy

Acum nu prea mult timp, draga mea prietena, espritdesmots ( http://espritdesmots.wordpress.com/ ), mi-a recomandat cartea lui Richelle Mead - Vampire Academy, in urma unui post pe care l-am scris.
Cum ador vampirii, mi se par sexy :)), si cum imi place sa citesc, mi-am propus sa incerc primul volum al acestei serii, ca sa descopar o poveste fermecatoare, scrisa din perspectiva Rosei, un dhampir adolescent, o rebela fugita din academia vampirilor. Impreuna cu prietena sa Lisa un vampir ( muritor), Rosa se vede nevoita sa se intoarca la scoala. Printre toate aventurile, gandurile, nedumeririle lor, cele 2 fete descopera dragostea, ca sa o piarda si sa o redescopere. Desigur chiar si in lumea ciudata a vampirilor ( Moroi), condusa de cele 12 familii regale, exista intrigi si ipocrizie. In ciuda Strigoilor(vampiri nemuritori), care sunt o amenintare permanenta pentru oameni, dhampiri si Moroi, Rosa traieste dramele unei adolescente relativ tipice: tradare, minciuni, prietenie, dragoste, indoieli, impulsivitate. Richelle Mead are un stil placut care creaza o oarecare dependenta, iar personalitatea puternica a Rosei este absolut fermecatoare. Am citit toate cele 5 volume deja aparute, si nu mai am rabdare pana in Decembrie cand va fi publicat al 6-lea si ultimul volum din serie.

A song of Despair by Pablo Neruda

In ziua de azi, sunt multi oameni care citesc, suficienti oameni care gasesc mesajele pe care diferiti scriitori vor sa le transmita, dar prea putini oameni care se bucura de un poem frumos.

Despre istoria care se repeta

A fost odata ca niciodata o tara frumoasa, situata intr-un loc nici prea cald, nici prea rece care se numea Dacia.

Leapsa: Prima carte citita

Monsieur Cartim ( http://cartim.ro ) a binevoit sa-mi mai arunce o leapsa in care trebuie sa-mi amintesc printre siruri de romane, ce carte am citi prima data. Banuiesc ca basmele Fratilor Grim nu se pun si nici povestile nemuritoare. Cred ca Pacala am citit prima data cap-coada, pentru ca eram frustrata ca mama mea dulce si scumpa adormea dupa primele doua fraze pe care le citea, asa ca dupa ce am invatat sa citesc a trebuit sa iau la mana tot ce incepuse mama sa-mi citeasca. Dupa aceea am vazut Dosarul Pelican la tv si am descoperit ca aveam cartea lui J Grisham- Cazul Pelican- in casa si m-a prins curiozitatea.
Leapsa merge mai departe la toti care vor sa raspunda!

Doar ceva ce voiam sa spun

M-am bucurat mult cand am avut surpriza sa fac cunostinta (virtual vorbind), cu doua dintre persoanele care citesc ceea ce scriu pe acest blog. Mi-am dat seama ca nu am incercat niciodata sa-mi imaginez ce se ascunde in spatele celor care citesc acest blog, cu exceptia prietenilor care au "obligatia morala" sa vada ce am mai "debitat"... Glumesc, sigur inca nu am obligat pe nimeni sa stea sa citeasca ceea ce am scris eu, cred ca intr-un fel nici nu m-am asteptat ca cineva sa fie interesat ( nu ca nu mi-as fi dorit). Poate ca atrasi de curiozitate, cativa prieteni au inceput sa-mi citeasca periodic postarile, dar nu mi-am dat seama ca persoane complet necunoscute, fara nici un fel de legatura or sa ajunga sa citeasca si sa se regaseasca in ceea ce scriu si cu atat mai putin nu mi-am imaginat ca or sa ma caute doar ca sa-mi spuna asta. Inca odata dorintele devin realitate... Blogul acesta mi-am dorit sa devina un loc prin care sa poti patrunde in mintea altcuiva, sa poti vedea ceea ce vede altcineva, sau mai bine spus , felul prin care altcineva vede lucrurile. Intr-o oarecare masura, am reusit, si am fost fericita sa aflu ca cineva ascuns de o tastatura si niste cabluri, ajutat de un monitor, a considerat ca sunt demna de a-l cunoaste si poate de a-i deveni prietena.
Va trimit multi pupicei in semn de recunostinta ( chiar daca va cunosc , chiar daca nu), tuturor celor care patrundeti in mintea mea, cu mult drag, mereu a voastra Bianca.

Casa, dulce casa!

Se spune ca nicaieri nu e ca acasa... Desi de cand sunt la facultate merg foarte rar in Mangalia, acasa, mereu cand o fac ma simt ca si cum apartin de acel loc. Poate ca e vorba de obisnuinta sau poate e din cauza ca valorez fiecare lucru care se afla acolo. Poate e vorba de grija si atentia pe care le-am acordat-o diferitelor lucruri de acolo: mobila, geamuri, canapeaua pe care am stricat-o cu soramea de vreo 2 ori :)), scaunul meu minunat albastru in care-mi petreceam noptile albe scriind, invatand, sau chatuind, abtipildurile cu ingerashi si cu ganduri frumoase pe care Claudiu mi le-a trimis odata, delfinul de la Victor, fotoliul unde am lesinat intr-o noapte, oglinda unde ma machiam, masa pe care am murdarit-o de atatea ori, jucariile mele din copilarie(cele care au ramas neatinse de soramea), sufrageria in care ma bucuram de libertate deplina dansand si uitand de timp, de oameni... Poate ca toate momentele pe care le-am petrecut acolo au lasat un fel de energie pozitiva, hranitoare care ma cuprinde mereu cand intru in acea casa.
Cu mult drag, proaspat-revenita in Bucuresti, mereu a voastra scumpa si draga Bianca!